Cazul carierei de piatră de la Lumina. Despăgubirile de 500.000 de euro s-au dus pe Apa Sâmbetei

Cariera de la Sibioara

Tribunalul Constanța a făcut lumină în cazul carierei de piatră de la Lumina, în care s-au cerut, inițial, și s-au și acordat, daune de aproape 500.000 de euro, de către Judecătoria Constanța. Cazul a ajuns, la recurs, în atenția magistraților Tribunalului Constanța, care a casat, în parte, sentința Judecătoriei. Motivarea deciziei aduce elemente prin care se poate înțelege și cum s-a ajuns la despăgubirea de jumătate de milion de euro, dar și cum s-a ajuns la casarea parțială a acesteia.

Procesul a început acum 13 ani, când două bătrâne se prezintă în 2005 la Primăria Lumina și spun că 20 de hectare de teren din localitate le aparțin, în calitate de moștenitoare. O bună parte din teren, circa 5 hectare, era ocupat de o carieră de piatră, perimetrul minier Sibioara II – Valea cu Izvorul, iar legea spune clar: exploatațiile miniere nu se retrocedează. Cu toate acestea, primarul de atunci, Ioan Roman, ”uită” că acolo există o carieră care funcționa de zeci de ani și retrocedează terenul. Ciudată această ”uitare”, în condițiile în care primarul cumpăra piatră de la carieră pentru a asfalta ulițele comunei. Firma care exploata cariera, Somaco Construct SRL Constanța, cumpărătoare de bună credință (a plătit patru milioane de euro pentru carieră) se vede prinsă, fără voia sa, într-un șir de scandaluri în instanță.

Dosarul în care s-au acordat inițial daune de 500.000 de euro are numărul 18813/212/2013*. Reclamanți sunt Mitrofan Elena, Muscalu Constantin și Muscalu Valeriu, toți reprezentanți de avocatul Ionel Hașotti, fratele fostului senator Puiu Hașotti, prin SCA Hașotti și asociații, iar pârâți sunt Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului, prin prefect, și Comisia Locală Lumina, Județul Constanța, pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra pământului, prin primar. În acest dosar, reclamanții au pretins că ar fi fost moștenitorii carierei de piatră de la Sibioara și că aceasta ar fi fost exploatată fără temei legal de o firmă privată. Firmă privată care, ca să fie clar, cumpărase cariera cu nu mai puțin de patru milioane de euro, de bună credință, cu toate actele necesare.

Revenim la sentința Tribunalului Constanța. De ce a anulat instanţa de recurs daunele materiale ale clienților avocatului Hașotti? Principalul argument avut în vedere de magistrați este că expertul minier care a realizat expertiza, Ioan Bacalu, a avansat trei variante de cuantificare a lipsei de folosinţă a suprafeţei miniere de 6,34 hectare. Toate cele trei variante plecau de la ideea că pe suprafaţa expertizată se găsesc roci care fac parte din zăcămintele statului. Instanţa de fond a ales varianta a doua de cuantificare, care stabilea o despăgubire de 1 euro/mp/an. Alegerea a fost făcută fără nicio motivare. Calculați 1 euro/mp la 6,34 hectare și veți obține sume amețitoare. La baza calculului care a condus la varianta de 1 euro/mp/an, expertul Bacalu s-a raportat la comparabile care nu au, niciuna din ele, legătură cu domeniul extracţiei de piatră. Comparabilele lui Bacalu provin de la extracţia de petrol şi gaze, lucrări hidrografice, energie eoliană şi fotovoltaică. De altfel, instanţa de recurs recomandă ca în expertiza viitoare să se includă doar comparabile din domeniul extracţiei de piatră, aşa cum ar fi cariera Sitorman din Mihail Kogălniceanu sau alte cariere de piatră din ţară. Din sursele noastre, în aceste cazuri vorbim de sume de cel mult 2.500 de lei/hectar/an, deci mult mai mici decât cele stabilite de prima instanță. ”În principal, valoarea rentei trebuie stabilită în raport de convenţii de închiriere/concesiune/asociere pentru activităţi de exploatare a unor tipuri de rocă similare sau apropiate ca şi caracteristici, ambele părţi având în sarcină să identifice astfel de convenţii”, se arată clar în decizia Tribunalului.

O altă problemă este că suprafață de 1,31 hectare a fost inclusă în ambele calcule ale lipsei de folosinţă, agricolă, respectiv minieră (cum spuneam, terenul respectiv este și teren agricol, și fostă exploatație minieră, ba chiar și teren neproductiv). „Instanţa de fond, deşi a observat această suprapunere, nu a cerut experţilor lămuriri şi şi-a întemeiat hotărârea exclusiv pe calculele înaintate decătre RECLAMANŢI, inclusiv în ceea ce a reţinut ca reprezentând valori pe zi de întârziere şi fără să justifice de ce a ales varianta de calcul a reclamanţilor şi nu a expertului, în condiţiile în care chiar reclamanţii au arătat că există o suprapunere de terenuri. În fapt, instanţa de fond deşi a făcut referire la lucrările de specialitate, ea le-a ignorat complet de vreme ce nu s-a bazat, în calcule, pe aceste lucrări”, se arată în Decizia Civilă nr. 28/14.02.2017.

Neregulile găsite sunt mult mai multe, mai sus v-am prezentat numai o parte din ele. De ajuns însă, suntem siguri, pentru a vă face o idee despre cum a putut fi luată decizia inițială a Judecătoriei, care a stabilit daune de jumătate de milion de euro, de parcă banii cresc în copaci. Nu ar fi plătit acești bani cel sau cei vinovați, ci tot instituțiile statului, deci oamenii obișnuiți, care achită oalele sparte ale șmecherilor. Ce mai contează că s-au stabilit despăgubiri pentru un teren mai mare decât cel real, un teren care nu este exploatație petrolieră, ca să calculezi despăgubiri de 1 euro/mp/an. Mai mult, experții consultați de noi spun că, dacă i s-ar cuveni cuiva despăgubiri, acela este proprietarul exploatației, nu moștenitorul, iar când spunem proprietar ne referim la societatea care deține licență minieră de exploatare – și vorbim atât în acest caz particular, cât și în general.

Tribunalul a decis refacerea expertizelor, lucru normal, în lumina celor prezentate. Asemenea cazuri ne fac să afirmă însă încă o dată, cu tărie, că este nevoie de o lege a răspunderii magistraților. În orice meserie, cine greșește plătește. Suntem siguri că, dacă ar exista o astfel de lege, magistrații ar acționa ca un croitor talentat și atent, care măsoară de zece ori și taie o singură dată. Asemenea lor, magistrații ar trebui să gândească de zece ori înainte de a da o soluție, pentru că sentințele lor nu strică tivul unui pantalon, ci destinele unor oameni.

Mai e un lucru important care trebuie subliniat: instituțiile statului trebuie să facă lumină până la capăt în acest caz care, iată, împlinește 13 ani. Decizia Tribunalului, care desființează practic hotărârea Judecătoriei, trebuie să aibă urmări. Cum este posibil ca cineva, acuzat că a primit 200 de euro șpagă, să primească 8 ani și jumătate de închisoare, iar cineva care pretinde o jumătate de milion de euro pe nedrept, conform Tribunalului, să scape basma curată? Ce fel de justiție este aceasta? Ce fel de țară este aceasta?

Cineva trebuie să meargă în timp la începutul acestui caz și să vadă cum s-a ajuns la această situație absurdă. Dacă va avea timp – și sfătuim insistent instituțiile să-și facă timp – va descoperi, poate, o mafie întreagă care s-a ocupat de astfel de retrocedări cu cântec, o mafie formată din avocați, moștenitori de carton, judecători, etc, care a distrus vieți, a nenorocit destine, s-a jucat dea Dumnezeu. Trebuie să se facă dreptate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *