Deputatul Mihai Tararache greșește când spune că România are nevoie de un Minister al Turismului

tararache

Deputatul PNL de Constanța Mihai Tararache i-a scris primului ministru Daniel Cioloș, căruia îi cere să reînființeze Ministerul Turismului. A mai cerut acest lucru și în noiembrie 2015. Nu este singurul care o spune, dar argumentele sunt slabe. Nu am văzut decât declarații politice, de fapt, nu cifre și studii serioase care să susțină propunerea.  De fapt, în comunicatul trimis de tânărul deputat am întâlnit numai 3 cifre. Puțin, pentru o argumentație serioasă care vine din partea unui deputat care, altminteri, a avut și inițiative lăudabile, (și) în domeniul turismului.

Argumentele lui Mihai Tararache, pe care am reușit să le sintetizez din declarația sa politică, sunt următoarele:

  1. ANT este, în acest moment, strivită de greutatea unui Minister al Economiei imens ca aparat birocratic, dar și ca responsabilități, mai lent în decizii din pricina complexității activității pe care o desfășoară, privită ca o surioară mai mică și nu prea importantă.
  2. Această industrie poate aduce până la 10% din PIB, ceea ce nu este puțin lucru, însă de veți privi dincolo de aceste cifre, veți putea observa câte zeci de mii de familii trăiesc din veniturile produse de industria ospitalității, fie ca angajați, fie ca mici întreprinzători. Și într-un caz și în celălalt, acești oameni au nevoie de o structură mai puternică, mai eficientă, capabilă să producă măsuri care să-i sprijine în competiția cu întreprinzătorii din țările vecine.
  3. Avem nevoie de un Minister al Turismului fiindcă avem nevoie de o structură capabilă să se implice și să gestioneze planuri integrate. Ne mândrim că avem salbe de mănăstiri unicat în lume, dar nu avem autostrăzi care să ducă turiști într-acolo și nici aeroporturi capabile să preia fluxuri importante de vizitatori. Și chiar dacă le-am avea, infrastructura rutieră secundară este jalnică. O viziune comună a două ministere, Transporturi și Turism, ar aduce României un considerabil plus de valoare financiară și imagine. Dar, vedeți, nu avem Ministerul Turismului!
  4. Avem nevoie de Ministerul Turismului pentru planuri integrate de dezvoltare a Litoralului românesc, aflat acum într-un context deosebit, generat de situațiile instabile din Turcia și Grecia. Dacă Mamaia are norocul sprijinului venit de la o reședință de județ, cum putem lăsa toată greutatea reanimării a șapte(!) stațiuni pe spinarea unei primării mici, fără putere financiară. Pentru ca operatorii din turism să poată face față competiției e nevoie de o viziune puternică a Guvernului României!
  5. Avem nevoie de un Minister al Turismului care să elaboreze, să integreze alături de celelalte ministere, să controleze și să garanteze respectarea unor planuri de dezvoltare întinse pe cel puțin 15 ani, agreate de întreg spectrul profesional specific.

Argumentele sale sunt greșite, în opinia mea. Iată de ce, punct cu punct.

  1. ANT poate funcționa eficient și ca autoritate. Dimpotrivă, într-un minister, un aparat mai amplu poate fi o piedică, așa cum spune el despre Ministerul Economiei. Nu am auzit niciodată pe șeful ANT spunând că este ”strivit” de ministerul economiei.
  2. Faptul că turismul poate aduce 10% din PIB este un basm frumos. Unde sunt studiile care să fundamenteze această cifră? Sau, ca să îl parafrazez pe Marin Preda, ”Pe ce vă bazați, domnule Tararache?”
  3. ”Avem nevoie de un Minister al Turismului fiindcă avem nevoie de o structură capabilă să se implice și să gestioneze planuri integrate.” Asta sună atât de amuzant și rupt de lumea reală încât nu mai merită comentat. Un Minister al Turismului poate desena pe hartă autostrăzi în toată România, dar nu va putea face nimic să le construiască.
  4. Planurile de dezvoltare le pot face și trebuie să le facă factorii implicați. Centralizarea nu este o soluție. Cât privește sprijinul financiar, el poate fi acordat și acum, dacă se dorește.
  5. Planuri de dezvoltare se pot face și acum. Noi nu avem însă o Lege a Turismului, cum să vorbim de planuri pe 15 ani?

Dincolo de aceste contraargumente, există și alte date concrete, despre care am mai scris, dar pe care le reamintesc aici.

Cele mai vizitate țări europene în 2014 au fost Franța, Spania și Italia, potrivit Organizației Naționale a Turismului, citată de Wikipedia. Franța a primit 83,7 milioane de turiști străini în 2014, deci de 4 ori populație României. Este și cea mai vizitată țară din lume, cu circa 9 milioane de turiști mai mult decât SUA, de pe locul al doilea. În Europa urmează Spania cu 65 milioane, și Italia, cu 48,6 milioane. Pe următoarele locuri se situează Turcia și Germania. Am găsit că Franța are 16 ministere, niciunul dintre ele dedicat special turismului. Spania are un Ministerio de Industria, Energía y Turismo. Nu e nevoie de traducere, cum nu este nevoie de un minister separat al Turismului în Spania. Lucrurile stau la asemănător și în Italia, care are un Ministero dei Beni e delle Attività Culturali e del Turismo, deci un minister al moștenirii culturale, a culturii și turismului. Turcia combină și ea cultura cu turismul.În Germania nici nu se pune problema unui minister al turismului, în condițiile în care țara are numai 15 ministere. Niciun nu are denumirea ”turism” în titulatură.

Repet întrebarea pe care o adresam și în noiembrie: dacă cele mai vizitate țări din Europa nu au nevoie, de ce noi? De ce să umplem organigrama Guvernului cu ministere, miniștri, secretari de stat, asistente, consilieri, secretare, mașini de serviciu, etc, etc, etc? Mi s-a spus atunci că țările acestea nu au nevoie de ministere pentru că lucrurile merg. Nici la ei nu e totul roz. Franța, de exemplu, vrea să crească încasările din turism (în acest clasament nu e pe primul loc). Nu are însă nevoie de ministere. Noi de ce am avea?

Și mai e ceva. România a avut un Minister al Turismului, condus de Elena Udrea. Vă mai aduceți aminte de frunză, de vizitele cu pantofi cu toc pe plaje, de vânzarea Castelului din Mamaia, etc, etc, etc. Da, chiar nu mai avem nevoie de un Minister al Turismului. Asta nu înseamnă că nu putem aveam, cum spuneam și anul trecut, o dezbatere asupra acestui subiect. Dar una serioasă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *