Dosarul lui Palaz, răzbunarea lui Nicolaescu?

palaz

Claudiu Palaz

O știre bombă apărută ieri spune că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus trimiterea în judecată a lui Claudiu Palaz, fost prefect al județului, pentru săvârşirea a două infracțiuni de abuz în serviciu. Complice i-ar fi fost Aura Bozdoacă, director al Direcției Juridice a Prefecturii.

Înainte să vedem care sunt dedesubturile acestei trimiteri în judecată, să vedem care sunt faptele de care sunt acuzați.

Potrivit Parchetului, în sarcina acestora s-a reținut faptul că au refuzat să pună în executare sentința civilă nr. 7474/25.04.2008 a Judecătoriei Constanţa, menţinută de Tribunalul Constanţa, prin care Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Constanţa şi Comisia Locală Lumina au fost obligate să pună în posesie un teren identificat de instanţa de judecată ca fiind situat în extravilanul localităţii Lumina.

”Refuzul s-a concretizat în emiterea de către Comisia judeţeană a hotărârii nr. 266/13.04.2011, semnată de cei Claudiu Palaz și Aura Bozdoacă, în calitate de preşedinte şi respectiv membru, prin care s-a dispus invalidarea propunerii Comisiei locale Lumina de restituire către reclamanţi a respectivului teren. Urmare acestui refuz, Instituţia Prefectului şi Consiliul local Lumina, au fost obligate prin mai multe sentinţe civile la plata de despăgubiri şi daune cominatorii în sumă totală de aproximativ 675.000 euro”, se arată în comunicatul Parchetului.

Instanța menționează clar că aceasta reprezintă o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală și că cei doi beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.

Faptele au fost sesizate la Parchet de către prefectul Adrian Nicolaescu. Între Claudiu Palaz și Adrian Nicolaescu nu există o relație de prietenie. Ba dimpotrivă, presa locală a relatat în mai multe rânduri că între cei doi exista chiar o adversitate, pe care actual președinte al PMP nu a ascuns-o niciodată. Iată ce scria România liberă pe 17 iunie 2005:

Subprefectul Adrian Nicolaescu a concentrat asupra sa toata atentia opiniei publice constantene. De mai multa vreme se tot vorbeste despre domnia sa ca despre un personaj important al judetului. Este adevarat ca Nicolaescu, numit in functia de subprefect, a urcat pe scara politica la recomandarea colegilor de partid care l-au propulsat pentru devotamentul si puterea de munca de care a dat dovada, mai ales in campaniile electorale pentru alegerile locale si generale. De sase luni, eforturile democratului s-au concentrat asupra unui singur obiectiv: punerea pe liber a secretarului general al Prefecturii Constanta, Claudiu Palaz, care nu are nici o legatura cu necazurile prin care a fost nevoit sa treaca. Pe vremea cand prefect al judetului era taranistul Chirondojan, s-a organizat o evaluare a functionarilor institutiei. Pentru verificarea secretarului general al Prefecturii s-a constituit o comisie largita, in masura sa aprecieze nivelul cunostintelor. Adrian Nicolaescu, pentru ca el a fost cel evaluat, s-a prezentat numai la proba scrisa, iar inainte de cea orala a intrat in… concediu medical. Pentru ca s-a considerat nedreptatit, Adrian Nicolaescu s-a adresat instantei de judecata pentru a contesta comisia de evaluare. A fost eliberat din functie si pentru o perioada destul de lunga de timp (aproape un an) postul de secretar general a fost ocupat de Anca Sarbu. Postul a ramas vacant, iar pentru ocuparea lui s-a organizat concursul in urma caruia functia de secretar general al Prefecturii a fost atribuita lui Claudiu Palaz.

Nicolaescu a ajuns apoi sublatern al lui Palaz, îndeplinind funcția de subprefect când acesta era prefectul județului. La numirea lui Nicolaescu în funcția de prefect, Palaz a avut o reacție dură la adresa sa.

”Pe Nicolaescu l-am avut ca coleg, a fost băgat în scandaluri la București cu revoluționarii, a mâncat bătaie de la un revoluționar… nu are o imagine foarte reușită… Eu nu am mai auzit de el, era plecat de mult din Constanța, vreo 10 ani, probabil l-au găsit printr-un minister prăfuit și l-au parașutat la Constanța. (…) A fost subprefect odată cu mine, schimbat, dar a fost și înainte subprefect (în perioada Dănuț Culețu – n.r.), nu a dat randament, iar schimbat…”, a spus fostul prefect, președintele MP Constanța, Claudiu Palaz, pentru Puterea de Constanța.

Cea mai nouă contră a avut loc în urmă cu numai câteva zile, când Claudiu Palaz i-a cerut o poziție fermă prefectului referitor la aplicarea dispozițiilor Curții Constituționale  privind încetarea mandatului aleșilor locali în cazul unei condamnări penale, aplicabilă aleșilor locali din județul Constanța.

”Domnule Prefect, într-o funcție de demnitate publică, trebuie să iei decizii și să ai curajul să le aplici! Sunteți reprezentantul Guvernului în teritoriu! Nu faceți jocuri politice, pentru că în cazul ăsta vă voi solicita demisia public! Nu puneți batista pe țambal pentru că aveți ”prieteni” în partide și vă este teamă să nu-i supărați!”, a spus Claudiu Palaz.

Cred că nu mai este nevoie de alte exemple pentru a demonstra relațiile dintre cei doi.

Să revenim la cazul nostru. Acum începe partea cu adevărat interesantă. Surse apropiate cazului ne-au spus că de fapt dosarul în care este implicat Palaz a pornit de la o sesizare a prefectului Nicolaescu. Această sesizare este interpretată ca o răzbunare a prefectului. De ce? Există și o explicație.

”În mod normal, prefectul trebuia să se adreseze forurilor superioare. În loc să facă plângere penală la Parchet trebuia să facă o adresă oficială către Ministerul de Interne, să întrebe cum poate soluționa situația. Se putea îndrepta către DNA București. Ar fi putut să facă plângere penală către toți prefecții, de la Palaz încoace. Putea să facă o plângere penală pentru că nu se putea aplica legea. Palaz a procedat corect. Avea o hotărâre irevocabilă a instanței, deci este acoperit din punct de vedere legal. Are o adresă de la Oficiul pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară în care scrie că terenul nu se poate retroceda”, ne-a spus sursa citată.

Mai mult, Claudiu Palaz s-a bazat și pe o hotărâre a Judecătoriei Constanța care constatat dreptul de proprietari și de folosință a firmei Somaco Construct SRL asupra unei părți a terenului retrocedat în 2008 către moștenitorii reprezentanți de Ionel Hașotti. Hotărârea favorabilă lui SC Somaco a rămas irevocabilă printr-o decizie a instanței.

Avem și o întrebare către dl. Nicolaescu: ”Dumneavoastră, în locul lui Claudiu Palaz, cum ați fi acționat?”

Ajungem și la fondul problemei: terenul despre care se face referire. Este vorba despre terenul pe care funcționează o carieră de piatră aparținând firmei Somaco SA. Pentru a nu fi acuzați de subiectivism, redăm povestea stranie a ceea ce s-a întâmplat, așa cum a fost relatată ea de presa centrală, în Evenimentul Zilei, fără să comentăm, pentru că avem certitudinea că în acest caz comentariile sunt de prisos:

”Omul de afaceri constănțean Grigore Comănescu a cumpărat cariera de piatră de la Sibioara pe 7 martie 2005. A plătit pentru ea patru milioane de euro. Toate actele erau perfect valabile: licență exclusivă de exploatare minieră emisă de Guvernul României – în anul 2001; titlu de proprietate emis de Ministerul Industriilor – în anul 1999, pentru terenurile ocupate de clădiri, stații de concasare și depozit de muniție și un contract de asociere în participațiune încheiat cu Primăria Lumina – în anul 2003, pentru terenul din zona de exploatare a zăcământului. Auditorii pe care i-a angajat să verifice documentația i-au garantat că investiția este certă. Nici nu se putea altfel, de vreme ce exploatarea dura din anul 1965. În 2009, după ani de netulburată exploatare a carierei, omul de afaceri s-a pomenit cu un executor judecătoresc la poartă. Așa a aflat că două septuagenare reprezentate convențional de celebrul avocat Ionel Hașotti, fratele și mai celebrului senator Puiu Hașotti, obținuseră, în 2008, retrocedarea unui teren în mijlocul carierei.

 

Societatea lui Grigore Comănescu, Somaco Construct SRL, nu a fost citată în procesul de fond funciar, care a început în anul 2006. În cererea de chemare în judecată, cele două bătrâne afirmau că „autorul” lor, un anume Nicolae Tudorancea, ar fi plătit taxe și impozite pentru teren până în anul 1951. Însă acesta decedase în anul 1942. Plătind an de an, nici nu băgase de seamă că era mort! Deși au adus doar acte juridice din anul 1908 și 1915, precum și martori care nu erau vecinii proprietății revendicate, așa cum cerea legea, bătrânele au primit încadrarea de „persoane îndreptățite la retrocedare”. Judecătoarea care le-a conferit această calitate se numea Corina Eugenia Jianu. Între timp, ea a fost suspendată din magistratură și trimisă în judecată, sub acuzația că ar fi luat mită pentru a pronunța hotărâri de retrocedare prin încălcarea legii. Proprietarul decedat în 1942 a fost și el încadrat drept „autor”, deși această sintagmă era rezervată persoanelor deposedate după 6 martie 1945.

Judecătoarea Jianu nu a autorizat, totuși, reconstituirea moștenirii în mijlocul carierei. Ea a motivat că legea interzice restituirea suprafețelor pe care se desfășoară activități miniere de exploatare și a impus Primăriei Lumina să le acorde bătrânelor o suprafață echivalentă, de 20 de hectare, pe un alt amplasament.

 

Nemulțumite de soluție, „moștenitoarele” au declarat recurs la Tribunalul Constanța. La dezbaterea acestuia, așa cum reiese din stenograma ședinței de judecată din 25 septembrie 2008, avocatul Ionel Hașotti a susținut că „terenul nu are niciun fel de opreliște la restituire. Nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră”. În realitate, articolul 4, aliniatul 1 din Legea 1/2000 interzicea restituirea terenurilor „pe care se desfășoară activități miniere de exploatare”. Pe de altă parte, dovada privind existența carierei se afla pe teren, dar și în documentele oficiale de la Oficiul pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară (OCPI), Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM), Prefectură, Consiliul Județean Constanța și Primăria Lumina. Relatări despre carieră erau și la bibliotecă, în ziarele și revistele apărute din 1965 încoace.”

Poveste continuă. În anul 2011, Prefectura Constanța a respins punerea în posesie a moștenitoarelor pe terenul din mijlocul carierei, iar moștenitoarele nu au contestat. În 2013 însă, în funcția de reprezentant al Guvernului în teritoriu a fost numit Eugen Bola, care a revocat hotărârea prefectului din 2011, care invalidase punerea în posesie în incinta perimetrului minier. Legea spune că un act administrativ intrat în circuitul civil nu mai poate fi revocat, scrie Evenimentul zilei.

Instanța se va ocupa de caz și avem convingerea că va face dreptate. Dincolo de acest lucru, rămân câteva întrebări pe care le-am adresat în acest articol. Domnul prefect Nicolaescu ar trebui să spună ce ar fi făcut în locul lui Claudiu Palaz, dar și de ce nu a făcut plângeri penale către ceilalți prefecți care s-au perindat pe la conducerea instituției după Claudiu Palaz. De asemenea, trebuie să spună de ce nu s-a adresat direct ministerului, pentru a găsi o soluție la problemă.

La final, merită amintit un alt episod referitor la retrocedări, similar cu cel descris mai sus, din care mulți ar avea de învățat. Este vorba despre cazul Elena Mitrofan, care pretindea că în calitate de moştenitoare a autorului Tudorancea Tudorancea, ar fi avut dreptul la retrocedarea unui teren de 2.900 mp, care s-ar fi aflat chiar în curtea Hotelului Emi din localitatea Mihail Kogălniceanu. Comisia Locală Kogălniceanu a respins cererea, în 2006, pe motiv că nu făcea dovada vechiului amplasament şi nici pe aceea de persoană îndreptăţită. Constanta.ro scrie că judecătoarea Corina Eugenia Jianu a conchis că Elena Mitrofan este îndreptăţită la retrocedare, obligând în acest sens Comisia Locală Kogălniceanu să o pună în posesie, fie pe vechiul amplasament, dacă nu a fost atribuit legal altor persoane, fie pe un teren echivalent. Este aceeași judecătoare care stabilește mai târziu dreptul de proprietate asupra carierei de piatră cumpărată de Somaco Construct SRL. Corina Eugenia Jianu, demisă între timp din magistratură şi trimisă în judecată sub acuzaţia că ar fi luat mită. Elena Mitrofan deschide o serie de procese în instanță, care aveau să dureze 7 ani și jumătate. Ați citit bine, 7 ani și jumătate. În tot acest timp, s-a îndreptat asupra a doi primari, a zece consilieri locali, a asociaților unei firme private și a unui evaluator. Pe 10 februarie 2015, Parchetul Curţii de Apel Constanţa a clasat dosarul penal deschis de Elena Mitrofan împotriva acestora. Avocatul său, Ionel Haşotti, a făcut plângere împotriva ordonanţei procurorului. Pe 7 iulie 2015, instanţa penală a Tribunalului Constanţa a judecat plângerea împotriva ordonanţei de clasare, respingând-o definitiv, ca nefondată. Un proces lung, în care instanța a demonstrat că aceasta și familia ei (tatăl era potcovar) nu dețineau terenurile despre care lumea din Kogălniceanu spunea că era pășune.

Dreptate se face de multe ori în ani de zile, după multe termene de judecată, în care cei implicați pierd bani, nervi și, cel mai important, timp. Timp pe care nimeni nu îl mai dă înapoi, indiferent de decizia magistraților.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *