Foștii informatori ai securității se sprijină unii pe alții în democrație

saguna

Pe 20 octombrie, la Universitatea „Andrei Şaguna” din Constanța, a avut loc lansarea unei cărţi – eveniment „Amintiri… Vacanţele mele în vremurile bune de altădată”, a rectorului de onoare al UAŞ, academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici.

Atât scriitorul, cât și cel care l-a invitat au fost informatori ai temutei Securități a lui Ceaușescu.

Șaguniștii au recreat, prin vestimentație și muzică, atmosfera interbelică în cadrul căreia Constantin Bălăceanu Stolnici, cu farmecul său inegalabil, a depănat amintiri despre cum arăta litoralul românesc în vremea tinereții sale și cum petreceau aici vacanțele cei din generația sa. Urmărit cu multă atenție și vie curiozitate de cei peste 300 de participanți la eveniment, autorul a evocat marile personalități ale României acelor vremuri, iluștri oameni politici sau membri ai Casei Regale, care și-au pus o puternică amprentă asupra istoriei țării noastre. Pornind de la aceste evocări istorice și având în vedere apropiatul debut al manifestărilor festive dedicate Centenarului Marii Uniri, președintele Universității ”Andrei Șaguna”, prof.univ.dr. Aurel Papari, a propus ca Dobrogea să transmită un mesaj simbolic prin denumirea parcului din fața Colegiului Național de Arte ”Regina Maria”, Parcul Trianon” se arată în comunicatul trimis de instituție.

Constantin Bălăceanu Stolnici a fost trecut, de Revista 22, în „topul celor mai scârboși informatori”. Boier de viţă veche şi turnător de cursă lungă. Recrutat în problema „foşti exploatatori“, „pe bază de sentimente patriotice“, a fost un colaborator harnic, cooperant, prolific, cu iniţiative în întâmpinarea sugestiilor Securităţii interne pe lângă foştii exploatatori, dar şi unul cu potenţial în problema emigraţiei anticomuniste. A fost avansat şi trimis peste hotare cu misiuni care transgresau simpla culegere de informaţii.

A fost un destoinic agent provocator şi un la fel de destoinic agent de influenţă. Prezentabil, manierat, abuzând de zdrăngănelile boieriei lui, Stolnici a avut uşi deschise în casele celor pe care i-a turnat, şi în ţară, şi în afara ei. Sub numele de „Ionescu Paul“ şi „Laurenţiu“, a mai avut şi altele, a turnat, din toate poziţiile, liberali, ţărănişti, monarhişti, diplomaţi, colegi, medici, pacienţi, rude.

Securitatea a fost impresionată de mulţimea şi de exactitatea informaţiilor, de spiritul lui „de sinteză şi analiză“. A fost recompensat cu dreptul de a călători peste hotare şi cu bani peşin, în lei şi valută. Oricât i se dădea, mult, puţin, omul lua. De la bacşişul mizer de 125 de lei, la 4.000 de lei, jumătate din costul unui voiaj în Vest. I-au fost decontate chiar şi fleacurile artizanale dăruite celor vizitaţi şi turnaţi. A fost primit, la cererea lui, de Vlad Georgescu, directorul secţiei româneşti de la Europa Liberă. Vizita s-a soldat cu o schiţă detaliată a apartamentului gazdei, îndosariată în arhivele Securităţii. În schimbul serviciilor făcute Securităţii, a cerut avansare profesională şi ştiinţifică. Nu din arivism, ci pentru a-şi spori credibilitatea în străinătate. Cot la cot cu Securitatea, a combinat datoria patriotică cu plăcerea turnătoriei.

Chiar dacă legătura sa cu Securitatea a fost făcută cunoscută după 1989, dosarele din arhivele CNSAS au scos însă la iveală că delațiunile semnate de academician cu numele de cod „Laurențiu” nu se refereau doar la pacienții săi străini de la Spitalul „Elias”, așa cum a mărturisit, ci și „la Regele Mihai, la legionari, la Ion Rațiu”.  Rege pe care îl omagiază în volumul lansat la Șaguna.

În decembrie 2007, Bălăceanu Stolnici a anunţat că se retrage din activităţile Academiei Române. El a declarat atunci la BBC că nu a negat nicio secundă colaborarea cu Securitatea. Într-o scrisoare adresată conducerii Academiei, Bălăceanu Stolnici a spus că nu are nicio implicare într-un complot al Securităţii în vederea asasinării fostului şef al postului de radio Europa Liberă, Vlad Georgescu.

A lucrat pentru Securitate până la revoluţie. În decembrie 1989 era propus pentru trecerea la un nivel superior al muncii informative la Direcţia a III-a, Contraspionaj. Ironia sorţii, revoluţia a pus capăt carierei unui turnător cu vocaţie şi cu perspective. Un destin frânt!

A recunoscut doar strâns cu uşa documentelor, deşi numele „Laurenţiu“ figura în cartea Operaţiunea Meliţa şi Eterul, fără a se şti cine se ascunde în spate. A negat, a jucat cartea uitării. Nu-şi mai aducea aminte! Cu documentele pe masă, a recunoscut câte ceva. A jucat rolul informatorului inofensiv. Probatoriul CNSAS, neobişnuit de amplu, a spulberat orice îndoială. A turnat pentru bani, pentru carieră şi din exces de zel. Omul trăia voluptatea turnătoriei. Chestie de caracter. Boierul avea apucături de rândaş şi de slugă hoaţă.

Și Aurel Papari, președintele Universității Șaguna, a fost turnător. A atacat sentința CNAS, dar judecătorii de la Instanța Supremă au respins, ca nefondat, recursul. Procesul a început în 2013, după ce Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a susținut că Aurel Papari a fost colaborator al Securităţii în timpul regimului comunist. Aurel Papari este doctor în Ştiinţe Medicale, medic primar psihiatru, absolvent al Colegiului Naţional de Apărare. Papari este fondatorul şi rectorul Universităţii „Andrei Şaguna”, prima instituţie de învăţământ superior privată, înfiinţată după 1989 la Constanţa. În urmă cu trei ani, el a renunţat la funcţia de rector în favoarea fiului său, Adrian Cristian Papari.

În tinerețe, pe când lucra ca medic psihiatru, Aurel Papari și-a turnat la Securitate colegii, dar și pacienții din ospiciu. Fostul rector este și revoluționar.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *