Prefectul Adrian Nicolaescu tratează cu incompetență și nepăsare cazul Sibioara

La jumătatea lunii decembrie 2016 salutam decizia prefectului Adrian Nicolaescu în cazul unuia dintre cele mai mediatizare procese din județul Constanța: cazul carierei de piatră de la Sibioara. Atunci, Nicolaescu, în calitate de reprezentant al Guvernului în teritoriu, a sesizat secția civilă a Judecătoriei Constanța cu o cerere prin care solicită constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis în luna iunie a.c. în acest caz. Dosarul a fost înregistrat în data de 30 august 2016, are numărul 23037/212/2016, iar primul termen de judecată a fost fixat pentru 16 decembrie 2016.

Ce am salutat ca un demers corect a fost însă numai praf în ochi aruncat de prefect. Spuneam acest lucru pentru că, de la sesizarea Judecătoriei, instituția prefectului nu a mai mișcat un deget. Să nu ne înțelegi greșit, Adrian Nicolaescu nu trebuia să mute munții din loc. Tot ce trebuia să facă este un lucru legal și firesc: să desemneze un avocat sau chiar un jurist la termenele din proces. Măcar la unul din termene: cel de pe 16 decembrie 2016 sau cel de pe 20 ianuarie 2017. Prefectul nu a făcut însă acest minim gest, pe care încă nu știm dacă să îl catalogăm ca incompetență, nepăsare sau chiar reavoință.

Desemnarea de către prefect a unui jurist sau avocat era necesară pentru ca acesta să depună la dosar precizările cerute de instanță. În mod procedural, dacă aceste precizări cerute de magistrați nu sunt depuse, procesul are mari șanse să fie pierdut. Se pare că singura preocupare din aceste zile a prefectului este să-și caute aliați pentru a-și apăra scaunul din ce în ce mai șubred, după ce a gestionat catastrofal codurile roșu și portocaliu care s-au abătut în județul Constanța la începutul lunii.

Interesant este că nici Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanța, pârâtă în dosar, nu a trimis vreun jurist sau avocat la proces. Deși prefectul conduce Comisia Județeană, cele două instituții au calități procesule distincte și trebuia să fie reprezentate, ambele, de juriști. Nu s-a întâmplat așa.

Procesul își urmează calea și prefectura are șanse bune să obțină nulitatea absolută a titlului de proprietate, dar acest lucru se datorează numai societății implicate, SC Somaco Construct SRL, care a depus ceea ce în termen tehnici se numește o cerere de intervenție accesorie. Ca să vorbim pe românește, avocații societății au reușit să facă în așa fel încât cererea emisă de instituția prefectului să nu fie respinsă de instanță.

Este însă important să amintim, în acest context, că există o hotărâre judecătorească dată într-un proces de revizuire a hotărârii de retrocedare. Practic, în 2014 s-a deschis un proces pentru revizuirea Hotărârii 925 din 2008, pe motivul existenței licenței miniere a firmei Somaco Construct SRL. Este vorba despre dosarul nr. 2992/118/2014. Procesul a fost pierdut ca tardiv introdus, deoarece Comisia Județeană luase cunoștință de existența licenței miniere și avea un termen de o lună pentru a iniția acțiunea de revizuire. Comisia nu a inițiat procesul în termenul legal și astfel revizuirea a fost respinsă. Cu alte cuvinte, în 2014, din cauze de incompetență, neglijență sau rea-voință, procesul a fost pierdut din motive de formă, nu de fond. Se vrea acum repetarea scenariului?

Cariera de la Sibioara

Vă reamintim că dosarul despre care vorbim se referă la modul în care au fost retrocedate circa 20 de hectare de teren pe care se află cariera de piatră de la Sibioara. Dacă reclamant în acest caz este Instituția Prefectului Județului Constanța, prin prefect, pârâți sunt Mitrofan Elena, Muscalu Constantin, Muscalu Valeriu, dar și Comisia Locală de Fond Funciar Lumina și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanța. Terenul a fost retrocedat către mai multe persoane fizice, în ciuda faptului că Legea 1/2000 interzice cu subiect și predicat retrocedarea terenurilor miniere, în care se încadrează și acesta. Când spunem că se încadrează ne referim la faptul că aici funcționează o carieră de piatră încă din anul 1965. Cu toate acestea, în timpul procesului, avocatul persoanelor fizice, Ionel Hașotti, a susținut contrariul. ”Terenul nu are niciun fel de oprelişte la restituire. Nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră”, a spus acesta, într-o sală a Tribunalului Constanța, în noiembrie 2008. Nu numai că există o carieră de peste 50 de ani, ci există și un cumpărător de bună credință. Ne referim aici la SC Comprest Util SRL, societate deținută de omul de afaceri Grigore Comănescu. Acesta a achiziționat, în anul 2005, societatea Somaco Construct SRL, care exploata activul în baza unei licenţe emise prin hotărâre de guvern. Când spunem ”achiziționare” ne referim la faptul că omul de afaceri a plătit o sumă considerabilă pentru această achiziție: 4 milioane de euro. Toate actele erau perfect valabile: licență exclusivă de exploatare minieră emisă de Guvernul României – în anul 2001; titlu de proprietate emis de Ministerul Industriilor – în anul 1999, pentru terenurile ocupate de clădiri, stații de concasare și depozit de muniție și un contract de asociere în participațiune încheiat cu Primăria Lumina – în anul 2003, pentru terenul din zona de exploatare a zăcământului. Auditorii pe care i-a angajat să verifice documentația i-au garantat că investiția este certă.

Revenim la proces. În 2008, persoanele fizice reprezentate de avocatul Hașotti câștigă terenul, iar un an mai târziu acestea cer instanței, prin reprezentantul lor legal, sistarea exploatării miniere pe terenul retrocedat în mijlocul carierei, demolarea clădirilor şi evacuarea echipamentelor industriale aparţinând companiei Somaco Construct SRL. Societatea lui Grigore Comănescu, Somaco Construct SRL, nu a fost citată în procesul de fond funciar, care a început în anul 2006.

Ne oprim puțin din explicație pentru a face o observație. Pe de o parte, avem o hotărâre de retrocedare în 2008, pe motiv că nu exista nicio dovadă că acolo ar fi o exploatare de piatră. Un an mai târziu, se cere însă oprirea exploatării!

Omul de afaceri nu s-a oprit din luptă și a continuat să-și caute dreptatea. Tribunalul Constanţa a pronunţat o hotărâre irevocabilă în favoarea omului de afaceri, constatând dreptul său de proprietate şi de folosinţă asupra terenurilor din carieră. Surpriză, însă. Deși era vorba despre o hotărâre irevocabilă, avocatul persoanelor fizice a reușit să o revoace și chiar a obținut pentru clienţii săi daune de 500.000 de euro de la Comisia Judeţeană Constanţa. Mai mult, într-un alt proces, aflat pe rolul instanţelor de judecată, încearcă să mai obţină încă 250.000 de euro de la firma lui Grigore Comănescu, pe motiv că omul de afaceri nu ar fi demolat clădirile de pe teren. Clădiri care, însă, nu există pe teren.

În anul 2011, Prefectura Constanța a respins punerea în posesie a moștenitoarelor pe terenul din mijlocul carierei, iar moștenitoarele nu au contestat. În 2013 însă, în funcția de reprezentant al Guvernului în teritoriu a fost numit Eugen Bola, care a revocat hotărârea prefectului din 2011, care invalidase punerea în posesie în incinta perimetrului minier. Legea spune că un act administrativ intrat în circuitul civil nu mai poate fi revocat, scrie Evenimentul zilei.

Mergem mai departe. Titlul de proprietate pentru terenul cu pricina este emis de-abia în iunie 2016. Întârzierile au fost cauzate de mai multe probleme cadastrale, vorbim în special de suprapuneri de terenuri. Astfel, Comisia Judeţeană Constanţa a emis un titlu de proprietate pentru autorul Nicolae Tudorancea şi moştenitorii acestuia Elena Mitrofan, Constantin Muscalu şi Valeriu Muscalu (clienţii lui Ionel Haşotti), pentru o suprafaţă de 20 de hectare. Am ajuns la punctul de plecare al articolului. Acest titlu de proprietate este atacat de prefect, care solicită constatarea nulității sale absolute. Dosarul a început să fie judecat pe 16 decembrie 2016.

Evident, prefectul nu ar fi făcut un astfel de demers dacă nu ar fi avut indicii și, credem noi, chiar dovezi temeinice că are dreptate. Mass media a prezentat de mai multe ori o parte din acestea. Printre ele se numără faptul că autorul înscris în titlul de proprietate, Nicolae Tudorancea, a decedat în anul 1942. Procedurile de retrocedare se referă însă la persoanele deposedate abuziv de regimul comunist instaurat în România după data de 6 martie 1945. O diferență de trei ani care ar fi trebuit să lămurească lucrurile de la bun început pentru toată lumea. Nu de aceeași părere a fost și judecătoarea Corina Eugenia Jianu, suspendată din magistratură și trimisă în judecată pentru că ar fi luat mită de la fostul primar din Năvodari, Nicolae Matei, ca să pronunţe hotărâri de retrocedare a unor terenurilor de pe malul mării, prin fraudă la lege. Același Nicolae Matei care a fost condamnat penal și a stat în închisoare pentru faptele sale. În mod cu totul incredibil, acest Tuorancea, deși mort din 1942, se ridica din groapă pentru a plăti taxe și impozite pe teren și a făcut lucrul acesta până în 1951. Cel puțin asta ne lasă să înțelegem judecătoarea.

Încă un fapt demn de luat în considerare este că Tudorancea Nicolae avea doi copii, Aurel și Tudor, care trăiau în momentul instaurării regimului comunist. Terenurile confiscate de comunişti de la Aurel Tudorancea (vorbim despre 9,2 hectare de teren) au fost însă restituite, după anul 1991, către o urmaşă a acestuia, pe numele ei Ioana Tudorancea, aşa cum reiese dintr-un referat întocmit în anul 2015 de Primăria Lumina. Potrivit documentului, şi alţi urmaşi ai lui Nicolae Tudorancea au fost autori în procedurile de retrocedare după anul 1991: nora Elena Tudorancea cu o suprafaţă retrocedată de 7 hectare (Titlul de Proprietate 27581/1580) şi fiica Paraschiva Cangea, cu o suprafaţă retrocedată de 5 hectare (Titlul de Proprietate 52275/1479). Mai mult, potrivit documentației aferente retrocedării Cangea, Nicolae Tudorancea a vândut cinci hectare din lotul său iniţial de 20 de hectare către fiica sa Paraschiva, în anul 1938. Aşa cum se arată în Referatul mai sus citat, Paraschiva Cangea a fost înscrisă în Registrul Agricol Sibioara, în perioada 1945-1949, cu suprafaţa de cinci hectare, islaz. Concomitent, în aceeași perioadă au fost înscrişi în Registrul Agricol „Moştenitori Nicolae Tudorancea” cu 15 hectare de teren, islaz. Urmaşii Paraschivei Cangea au retrocedat cele cinci hectare de teren în anul 1991, pe un amplasament diferit, având în vedere că terenul originar, fiind afectat activităţilor miniere, era exceptat prin lege de la restituire. Documentele de arhivă atestă că această suprafaţă era parte din Lotul 7/1894, în suprafaţă iniţială de 20 de hectare, dobândit la finele secolului al XIX-lea de Nicolae Tudorancea. Prin urmare, „moștenirea” lui Nicolae Tudorancea putea fi de cel mult 15 hectare, aşa cum figura ea în Registrul Agricol. Vă reamintim în acest punct faptul că instanța a decis retrocedarea a 20 de hectare. Mai mult, Tudorancea Nicolae apare ca autor şi în Titlul de Proprietate 82878/2582 din anul 2002, prin care fiica acestuia, Lucreţia Păsculescu, a primit opt hectare de teren pe raza administrativă a comunei Săcele.

Practic, așa-zișii moștenitori au luat o dată cele 20 de hectare, mai mult decât apare în cifrele prezentate mai sus, iar acum înțelegem că vor din nou mai mult.

Un caz care pare complicat, dacă ne uităm la amănunte, dar care în realitate este cât se poate de simplu. Avem de-a face cu un cumpărător de bună credință, care derulează o afacere și care dă de muncă la sute de oameni. Lucrurile ar fi fost mult mai simple dacă prefectul Adrian Nicolaescu își făcea datoria și trimitea un avocat, din partea instituției, la termenele din proces.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *