Teatrul de Stat Constanța vă invită la cea mai spectaculoasă premieră din ultimii ani: „Ovidius in love. Jurnalul unui exilat îndrăgostit”

teatrul de stat constanta (2)

Veniţi să-l cunoaşteţi pe Ovidiu! Pe acel Ovidiu despre care auziţi des de la începutul anului 2017, cu ocazia împlinirii a 2000 de ani de la moartea lui, dar care a rămas, pentru constănţeni, doar o statuie rece, veghind, de la înălţimea şi depărtarea în timp aparent insurmontabile, mai degrabă marea decât emoţiile şi întâmplările oamenilor ce-i trec prin preajmă.

Veniţi să îl vedeţi, să îl auziţi, să îl atingeţi pe Ovidiu în carne şi oase, pe Ovidiu bătrân, pe Ovidiu tânăr, pe Ovidiu naiv, pe Ovidiu vulnerabil, pe Ovidiu care renunţă la rădăcinile sale romane pentru a deveni poetul geţilor, pe Ovidiu ÎNDRĂGOSTIT, pe Ovidiu feeling in love ♥. Veniţi nu ca spectatori la teatru, ci ca invitaţi la Ovidiu acasă – e gratis şi nu e cu dar! –, veniţi nu să priviţi pasiv, ci să participaţi activ!

Şi, dacă tot o să fiţi acolo, la întâlnirea cu Ovidiu, veniţi nu ca oamenii normali care suntem cu toţii, zi de zi, ci dispuşi să ieşiţi din propria monotonie cotidiană şi să intraţi în lumea teatrului, în care puteţi fi oricine vă doriţi! Veniţi deghizaţi, veniţi travestiţi, veniţi cu o perucă sau cu un coif, cu o mască sau cu un nas de clovn, veniţi cu o floare sau cu o carte în mână, veniţi astfel încât să vă recunoaştem!

Regizorul Alexander Hausvater, despre care poate că nu aţi auzit (pentru că despre teatru nu se vorbeşte la fel de mult în spaţiul public ca despre producţiile hollywoodiene), dar care i-a impresionat sau chiar şocat, de sute de ori, prin piesele puse de el în scenă, atât pe spectatorii cât şi pe cunoscătorii de teatru din toată lumea, a venit să monteze la Teatrul de Stat din Constanţa. Deocamdată, acesta este un eveniment important doar pentru actorii noştri, care repetă zi de zi, de dimineaţă până seara, când pleacă din teatru transpiraţi şi transfiguraţi…

Curând, anticipăm că numele prestigioase scrise pe afiş şi spectacolul „OVIDIUS IN LOVE. Jurnalul unui exilat îndrăgostit” vor reprezenta un eveniment pentru Constanţa şi pentru întreaga lume teatrală românească.

Alexander Hausvater şi echipa sa din Teatrul de Stat Constanţa îi invită la teatru pe toţi tomitanii care vor să-l cunoască „de-adevăratelea” pe cel ce le-a întemeiat cultural oraşul. Nu va fi un spectacol doar pentru intelectuali, ci unul pentru toată lumea, pentru că teatrul veritabil, realizat în toate dimensiunile sale, este o sărbătoare pentru oameni.

teatrul de stat constanta

„Ovidius in Love” a obţinut cel mai mare punctaj în concursul organizat de Primăria Constanţa pentru finanţarea proiectelor culturale cu tematica Bimilenar Ovidius.

Premizele acestui proiect au fost date de coincidenţa întâlnirii unor elemente şi unor oameni, în contextul sărbătoririi celor două milenii scurse de la moartea lui Ovidiu:

Există un roman valoros, premiat internaţional, scris de un constănţean prin adopţie, profesorul şi scriitorul Marin Mincu, fondator al Universităţii „Ovidius”, roman ce tratează exact această temă, ilustrată şi de titlu – „Moartea la Tomis. Jurnalul lui Ovidius”;

Există o legătură anterioară între autor şi regizorul consacrat internaţional Alexander Hausvater, care a dramatizat şi a montat, în 2008, la Teatrul de Nord Satu Mare, un alt roman al lui Marin Mincu, „Jurnalul lui Dracula”;

Pe de altă parte, există memoria evenimentului realizat de teatrul constănţean în 1957, cu prilejul împlinirii a 2000 de ani de la naşterea lui Ovidiu, care a constat în montarea unei tragedii scrise tot de un profesor constănţean, „mircistul” Grigore Sălceanu.

Programarea primelor spectacole în datele de 30 noiembrie, 1 şi 2 decembrie va marca şi sărbătorirea Zilei Naţionale a României, dar va avea şi rolul de a-l comemora pe profesorul Marin Mincu, trecut la cele veşnice în data de 4 decembrie, în urmă cu opt ani. Teatrul de Stat Constanţa va organiza, ca manifestare conexă, un simpozion ce va avea acest din urmă scop. Următoarele reprezentaţii vor fi în 7, 8, 16 şi 17 decembrie.

teatrul de stat constanta

Echipa artistică implicată în proiectul OVIDIUS IN LOVE este formată din vârfuri ale scenei româneşti. Alături de regizorul Alexander Hausvater, care a realizat dramatizarea romanului, scenografia este concepută de Maria Miu, autoarea a peste 210 creaţii în teatru, operă, film şi televiziune, în România şi în străinătate, iar muzica este compusă de Mircea Kiraly, cunoscut de publicul larg ca membru al formaţiei „Compact”, dar şi compozitor a peste 70 de muzici originale de teatru şi a peste 120 de muzici originale de film de scurt şi lung metraj. Coregrafia este semnată de András Lóránt, un nume preferat de cei mai cunoscuţi şi apreciaţi regizori români, cât despre Lucian Moga, el este expertul în light design care va completa fericit background-ul vizual al spectacolului, având o carte de vizită apreciată superlativ de profesioniştii din teatru. Spectacolul va fi transmis de Televiziunea Română, partener principal în proiect.

Reamintim că TSC a organizat, în 19 martie, marcând simbolic ziua naşterii lui Publius Ovidius Naso, primul eveniment cultural al Anului Ovidius la Constanţa, spectacolul – lectură „Bucuria de a fi îndurerat la Tomis”, şi tot Teatrul de Stat Constanţa, instituţie emblematică de cultură a oraşului şi judeţului, va pune punct, între 30 noiembrie şi 17 decembrie 2017, cu o producţie pe care noi o prevedem excepţională, dar îi aşteptăm pe spectatori, pe invitaţii la petrecerea lui Ovidius, să o aprecieze.

Regizorul Alexander Hausvater s-a născut la București în 1949. La vârsta de zece ani a emigrat cu familia sa în Israel. A studiat la Tel Aviv şi Dublin.

A debutat ca regizor cu spectacolul „Năzdrăvanul Occidentului” în 1971, la Teatrul Național Irlandez din Dublin. Spectacolul a fost interzis, din cauza pudibonderiei de atunci și pentru că se juca în limba celtică.

În 1971, s-a stabilit în Canada, unde a lucrat ca regizor și director de teatru şi de festival.

După Revoluție, În 1990 a revenit în România și a avut un succes răsunător cu „…au pus cătușe florilor” după F. Arrabal. În 1993, tot în România, a pus în scenă „La Țigănci” după Mircea Eliade, ambele texte fiind adaptate de poetul Cristian Popescu. De atunci montează periodic în toată România, dar şi în alte ţări, opera sa teatrală însumând peste 160 de spectacole.

A scris mai multe cărți, a predat la universități din întreaga lume și este unul dintre cei mai prolifici regizori români.

Premiul UNITER pentru întreaga activitate în 2015. Aici discursul său integral la primirea premiului, un discurs foarte relevant pentru personalitatea şi viziunea regizorului Alexander Hausvater.

Volume semnate Alexander Hausvater:

Ce dacă (volum autobiografic), Editura Integral, 2017

Decameronul (teatru), Editura Tracus Arte, 2008

Tovarășul pionier (teatru), Editura Tracus Arte, 2008

Chopin. Ultima Mazurka (teatru), Editura Tracus Arte, 2008

Athenee Palace Hotel (teatru), Editura Brumar, 2008

Solzhenitsyn (teatru), Playwrights Canada, 1979

Marin Mincu (1944 – 2009) a fost poet, romancier, critic literar, istoric literar, profesor universitar, desfăşurându-şi activitatea în România (în principal ca profesor la Universitatea „Ovidius” din Constanţa, între 1990 şi 2009, dar şi în calitate de conducător de doctorate la Universitatea din Bucureşti, în aceeaşi perioadă, până la deces) şi în Italia (la Facultăţile de litere și filozofie ale Universităților din Torino, din Milano şi din Florența, ca lector, conferenţiar şi profesor universitar titular).

Şi-a început cariera la Facultatea de filologie a Institutului Pedagogic din Constanța, în 1968, ca preparator. În 1971, la numai 27 de ani, a devenit doctor în filologie, cu o teză despre poetul Ion Barbu (publicată ulterior şi devenită volum de referinţă în bibliografia critică despre acest poet), ascensiunea sa până la titlul de profesor universitar fiind rapidă.

Opera sa numără peste 40 de volume (literatură şi critică literară) şi nenumărate studii şi articole în toate revistele literare din România, inclusiv în revista TOMIS din Constanţa, unde M.M. a deţinut o rubrică permanentă din 1968.

Se numără printre fondatorii Universităţii „Ovidius” din Constanţa, în 1990, fiind cel care a deschis drumul către ministrul Educaţiei de la acea vreme, reputatul filosof Mihai Şora. Marin Mincu a propus numele „Ovidius” şi s-a luptat cu succes în scopul de a obţine terenul pentru campus şi finanţarea pentru construcţie.

Ca prim decan al Facultăţii de Litere a obţinut de la minister dreptul universităţii Ovidius de a organiza doctorantură la Constanţa, primul doctor format la Ovidius de către Marin Mincu fiind conferenţiarul Ştefan Cucu care a scris o teză despre „Influenţa lui Ovidius asupra literaturii române”.

Primul titlu de Doctor Honoris Causa al Universităţii Ovidius a fost decernat în 1994, la iniţiativa lui Marin Mincu, reputatului lingvist Eugen Coşeriu, profesor emerit la Universitatea Tubingen, Germania.

Tot la invitaţia lui Marin Mincu, în 1996 Umberto Eco a vizitat universitatea „Ovidius” şi a ales să primească la Constanţa titlul de Doctor Honoris Causa, primul titlu de acest fel care i-a fost acordat în România, deşi acelaşi titlu îi fusese propus şi de Universitatea din Bucureşti.

Dintre premiile câştigate, Premiul Herder, Premiul internaţional „Eugenio Montale” şi Premiul naţional pentru roman în Italia sunt cele mai prestigioase ale lui Marin Mincu.

Romanul MOARTEA LA TOMIS. JURNALUL LUI OVIDIU:

Urmând procedeul evocării unei figuri istorice prin intermediul unui aşa-zis jurnal al protagonistului, precum în precedentul roman, Jurnalul lui Dracula, Marin Mincu îl înfăţişează aici pe poetul Ovidiu, exilat la Tomis. Rod al unor lecturi critice a operelor lui Ovidiu, romanul este o ficţiune impresionantă, o viaţă posibilă a poetului, din care nu lipsesc conflictele interioare, drama exilului şi, nu în ultimul rând, relaţia cu o femeie, Aia, preoteasă a zeului Zamolxis, care îi oferă poetului o cale spre regăsirea de sine.

Umberto Eco: „Această carte a lui Marin Mincu (pe care nu pot decide dacă s-o numesc roman sau biografie transformată în mit) ne restituie un Ovidiu necunoscut, aflat într-un loc pierdut undeva, de care mulţi au luat cunoştinţă doar pentru că Ovidiu îl ura. Mi s-a întâmplat să citesc manuscrisul lui Mincu exact în locurile despre care vorbeşte, pe malul Mării Negre, unde toţi îşi mai amintesc cu mândrie şi afecţiune de un om care n-ar fi vrut să trăiască printre ei. M-am simţit atras deopotrivă de elegia poetului disperat, cât şi de epopeea geţilor care l-au iubit. Şi chiar dacă Ovidiu n-ar fi existat niciodată, această carte a lui Mincu m-ar fermeca în aceeaşi măsură.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *