Vremuri grele pentru Van Oord – încă un partener de afaceri îi cere falimentul

van oord

Compania Van Oord trece prin momente grele. Încă un partener de afaceri îi cere falimentul (dacă ”afaceri” se pot numi cele în care îi dai țeapă cu celui care lucrezi). Prin momente și mai grele trec însă firmele țepuite, firme românești, cu angajați români, firme care plătesc salarii, taxe și impozite în România și care așteaptă ca facturile emise să fie încasate.

La începutul acestei luni, mai exact în data de 7 iunie, Societatea de Construcții în Transporturi (SCT) București SA a formulat la Tribunalul Constanța, în conformitate cu dispozițiile Legii 85/2014, cererea de deschidere a procedurii falimentului împotriva debitoarei Van Oord Dredging and Marine Contractors BV Rotterdam – Sucursala Constanța. SCT s-a înscris în tabloul creditorilor cu suma de 5.593.971,22 de lei.

Despre ce este de fapt vorba. În data de 15 noiembrie 2011, între cele două părți a fost încheiat un acord de asociere pentru a participa împreună la licitațiile privind proiectarea și execuția obiectivelor ”Protecția și reabilitarea zonei sudice a litoralului românesc al Mării Negre în zona Tomis Nord, Tomis Centru, Tomis Sud și Eforie Nord”. Asocierea dintre cele două, în care lider a fost Van Oord, a încheiat cu Administrația Bazinală a Apelor Dobrogea Litoral contractele de proiectare și execuție nr. 95 și 96 din 2 iulie 2013. În urma acestui contract, Van Oord mai are de achitat către SCT suma amintită mai sus, de aproape 5,6 milioane lei.

”Față de împrejurarea că de la data scadenței debitului datorat au trecut mai mult de 60 de zile iar aceasta nu a achitat contravaloarea debitului principal și având în vedere Legea 85/2104, insolvența debitorului nostru este prezumată ca fiind vădită. De asemenea, subscrisa avem calitatea de creditor îndreptățit, pentru a putea solicita deschiderea procedurii de insolvență pentru debitor. Vă solicită să constatați că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru deschiderea procedurii insolvenței și, pe cale de consecință, vă solicităm să admiteți cererea și să deschideți procedura insolvenței a debitorului Van Oord Dredging and Marine Contractors BV Rotterdam – Sucursala Constanța”, se arată în cererea pe care SCT a depus-o la Tribunalul Constanța.

Am mai spus-o: în aceste condiții, în teorie, procesele pot fi tergiversate de avocați buni. Un avocat ne-a spus că, dacă își părăsește sediul, o firmă este mai greu de adus în fața instanței în astfel de cazuri, pentru că pârâtul trebuie să facă dovada, în fața instanței, despre locul unde își are sediul firma dată în judecată. Pentru a nu fi un viciu de procedură, trebuie căutat sediul. O firmă pârâtă trebuie să notifice Registrul Comerțului despre schimbarea sediului, dar există cazuri în care aceste lucruri nu se întâmplă. Evident, un astfel de proces se poate câștiga în cele din urmă, dar în cazul unor sucursale din România ale multinaționalelor există riscul de a nu mai avea ce recupera.

SCT nu este singura firmă care cere insolvența Van Oord. Cu circa 50 de zile înainte, mai exact pe 15 aprilie, SC Comprest Util a cerut, tot Tribunalului Constanța, Secția a II-a Civilă, deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei Van Oord Dredging and Marine Construction BV – Sucursala Constanța, tot în calitate de lider al Asocierii Van Oord Dredging and Marine Construction BV – Societatea de Construcții în Transporturi București SA (SCT), pentru neplata creanței în sumă de 3.950.026,16 lei.

Am scris despre acest caz în amănunt. Detalii puteți găsi aici: SC Comprest Util cere insolvența olandezilor de la Van Oord. Coincidențe incredibile în sala de judecată și aici: A devenit România colonie economică? Detalii despre cazul Van Oord

În spatele acestor cereri de insolvență se ascunde un adevăr trist și revoltător: companiile românești au ajuns un fel de sclave în țara lor. Cu sprijinul unor români aflați la putere, multinaționalele obțin, în cele mai multe cazuri, contractele cele mai bănoase din economia românească. Pentru că nu le pot pune în practică singure, apelează la firme românești (de multe ori, ca să fim sinceri, străinii vin numai cu numele, iar românii pun echipamentele, munca și priceperea). Ar fi un rău acceptat, dacă firmele locale ar fi tratate așa cum spune legea. Din păcate, de multe ori nu se întâmplă așa, ci tocmai pe dos: firmele locale sunt tratate ca niște infractori, iar celor străine li se dă tot sprijinul necesar. Acest lucru s-a întimpărit în mintea celor care au putere de decizie. Îmi aduc aminte cum, luna trecută, președintele Romair Consulting, firma care a asigurat consultanța în proiectul pentru care SCT șu SC Comprest Util au cerut insolvența Van Oord, râdea, sincer mirat, la întrebarea unui ziarist. Întrebarea era: ”Și dacă instanța românească admite cererea de intrare în faliment a Van Oord?” Lui Gheorghe Boeru i s-a părut la fel de amuzantă întrebarea ca un episod din Cascadorii Râsului și a răspuns că așa ceva nu se poate întâmpla. Dincolo de acest caz, întrebăm: de ce un tribunal ROMÂNESC nu poate decide că o firmă STRĂINĂ care nu își respectă OBLIGAȚIILE CONTRACTUALE trebuie să intre în faliment? Legile se aplică discreționat în țara noastră? Suntem, cum mai vor unii să ne facă să credem, COLONIE ECONOMICĂ?

Vi se par cuvinte dure? Realitatea e mult mai dură. Oamenii de afaceri nu încasează sumele facturate, dar trebuie să plătească statului la zi taxele și impozitele, trebuie să-și plătească salariații. Și o fac. Dar jocul trebuie să fie corect. Iată ce spunea, mult mai bine decât aș putea să o fac eu, Grigore Comănescu, în februarie acest an.

”Lucrurile se vor rezolva în instanță. Mă deranjează însă comportamentul acestei firme (n.r. Van Oord), pentru că nu este prima dată când se întâmplă asta. Am avut impresia că este una dintre cele mai mari firme din Europa și chiar mă bucuram, la început, că lucrăm cu firme puternice și serioase, dar m-am convins că aceste firme, majoritatea multinaționalelor care vin în România, nu fac decât să ne păcălească, să lucreze numai în favoarea lor, să transfere cât mai mulți bani afară, fără să îi controleze nimeni, și chiar susținuți atât de politicieni, cât și de organele competente ale statului. Este o realitate. Firmele românești sunt pe cale de dispariție. Nu suntem plătiți, nu primim garanții. Suntem obligați să suportăm tot ce ne impune acestea, întrucât au o protecție puternică prin intervenția promptă a ambasadelor asupra decidenților români. Investitorul român este lăsat baltă de instituțiile statului român, atât în lupta cu corupția, în special din sistemul administrativ şi justiţie, cât şi cu lentoarea în aplicarea legii, acestea fiind generoase în a finaliza cazuri de corupţie prin nelucrare pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru cei care au comis respectivele fapte penale, nepăsându-le că printr-o astfel de atitudine investitorul român intră în faliment, şi cu el sute de oameni rămân fără slujbe. Firmele străine sunt ascultate, sunt primite la masă, le sunt create toate condițiile, iar pe noi numai ne obstrucționează.”

Vă mai spun atât. Însuși vicepremierul și ministrul Economiei, Costin Borc, recunoștea că statul român favorizează multinaționalele.

Au existat voci care au spus, atunci când am scris despre lupta proprietarului Comprest Util cu Van Oord, că – în ciuda evidențelor – poate nu are dreptate. Că n-o fi dracul așa de negru. Iată însă că acum nu mai este vorba doar despre SC Comprest Util, ci și de SCT.

E timpul ca acest caz să fie analizat în amănunt de factorii de decizie din România.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *