Sofia are doar doi ani, însă inteligența ei emoțională este extrem de dezvoltată. De mai bine de un an de zile stă prin spitale cu tăticul ei de care refuză să se despartă chiar și atunci când medicii îi recoltează sânge ori îi administrează citostatice. Tot ce își dorește Sofia este să își ia tăticul acasă!
„Bubulina, ce faci tu aici?
Tati!
Vrei să mergem în parc să ne jucăm?
Nuuu, tata buba! Ufff!”
Și se repede către tatăl ei, dezbrăcat până la jumătate pe patul spitalului, să-ți arate bandajul de pe abdomenul lui și cicatricea rămasă în urma unei intervenții chirurgicale.
Așa arată dialogul frecvent dintre Sofia și oricine vine să îi viziteze tatăl în spital. Alexandru Zaharescu este internat într-o clinică din Turcia. A fost diagnosticat cu cancer de stomac și operat în România. Pentru că medicii nu-i mai dădeau însă nicio șansă de supraviețuire, soția a decis să îl ducă la tratament în străinătate.
„Sunt la pământ! Urăsc că România nu îi oferă tratamentul necesar”
Totul a început cu dureri de stomac. Timp de trei ani Alexandru s-a tratat cu un pansament gastric luat la recomandarea farmacistului. Anul trecut însă durerile au devenit insuportabile, iar bărbatul a slăbit în doar câteva luni 25 de kilograme. Un examen endoscopic avea să aducă vestea nefastă pentru familia Zaharescu: Alexandu avea cancer.
„Pe 20 decembrie 2021 Alex a fost operat cu acordul meu. Eram înspăimântată să nu îi fi semnat de fapt sentința la moarte. Vestea cutremurătoare venea însă după intervenție: cancer gastric stadiu 4 cu metastaze, inoperabil fiind o tumoră hemoragică. Sunteți conștientă că nu are nicio șansă! Este stadiul 4! În cel mult 3 luni, să vă așteptați la ce este mai rău! Au fost cuvintele medicului. Atunci am cedat emoțional. Primul pas a fost să plâng pe umărul părinților mei adoptivi, care îmi fuseseră alături și în 2020 când fetița mea cea mare, din prima căsnicie, a fost diagnosticată cu cancer la cap. Am trecut prin încercări emoționale greu de descris în cuvinte,” povestește Silvia Zaharescu vădit afectată de tragediile de care a avut parte.
Alexandru este însă un om cu o gândire aprigă și intuia deja că ar putea fi vorba de un cancer. A primit vestea cu calm. Experiența prin care a trecut împreună cu fetița cea mare a soției sale și faptul că micuța a fost declarată sănătoasă, după un tratament sever de 6 luni de zile, l-a ajutat să își păstreze echilibrul gândind că totul va fi bine. Așa că nici Silvia nu și-a pierdut cu totul speranța și a apelat la aceiași medici care îi salvaseră copilul în urmă cu doar un an. Au urmat 5 luni și jumătate de tratament sever. Totul a costat peste 35.000 de euro.
„Nu o să uit niciodată ziua în care l-am sunat pe Vlad Plăcintă, președintele Asociației Salvează o inimă, a doua oară. Prima dată l-am sunat pentru problema Andreei, a doua oară pentru Alexandru. Fără să stea pe gânduri a preluat cazul și cu ajutorul oamenilor de bine am reuși să strângem banii necesari pentru tratament. Timp de 6 luni a fost alături de mine nu doar în demersul de strângere de fonduri prin campanii media de informare, ci mai ales emoțional, cu încurajări și vorbe spuse cu blândețe și înțelegere”, povestește Silvia.
„Banca ne presează, avem sechestru pe mașină”
După jumătate de an de imunoterapie, metastazele au dispărut, iar Alexandru a fost declarat sănătos. Medicii i-au spus însă soției sale că mai are nevoie de încă trei luni de tratament, pentru a fi siguri că boala nu recidivează. Trei luni înseamnă alți 25.000 de euro.
„Sunt la pământ, am uitat de mine, de tot, urăsc că România nu îi oferă tratamentul necesar, urăsc faptul că nu îl pot susține financiar. Sunt și eu om, cedez, mă dezechilibrez psihic în fiecare zi îmi șterg lacrimile, merg mai departe, dar în interior sunt goală, nu mai pot! Ajutați-mă, nu mai știu ce să fac, nu vreau nimic pentru mine, vreau ca fetița mea să nu crească fără tată, nu pot să accept ca acum, când răspunde tratamentului, când are șanse, să mă opresc! Banca ne presează, avem sechestru pe mașină, el este pe drumul de vindecare, dar totul se schimbă când primesc nenorocitele alea de proforme… Cum să îi explic eu Sofiei, la 2 anișori, că tati nu o să mai fie, cum?!! Nu sunt o persoană influentă să pot atrage atenția, am încercat prin toate modalitățile posibile și nu mai fac față! Singurul lucru care imi da putere este Dumnezeu și pozitivitatea care a avut-o Alex în ciuda chinurilor prin care a trecut în timpul tratamentului,” ne-a povestit Silvia.
În Romania imunoterapia pentru cancerul gastric nu este aprobată încă de stat. Nu există studii clinice efectuate în acest sens. Majoritatea studiilor care au utilizat imunoterapia, în cancerul pulmonar și melanomul malign în ultimul stadiu (metastatic) arată însă că un procent considerabil de pacienți care au beneficiat de acest tratament nu au prezentat semne de progresie a bolii nici după 5 ani de la terapie. Un șofer și o mamă aflată în concediu de creștere a copilului – ambii cu salariul minim pe economie – nu au cum să facă însă față financiar unor astfel de cheltuieli care apar pe neașteptate și care pur și simplu te dărâmă.
,,Această familie are nevoie disperată de solidaritatea noastră. Fără ajutorul celor cărora le pasă de suferința lui Alexandru, el nu va avea nicio șansă în fața cancerului. Orice donație făcută în conturile Asociației „Salvează o inimă” îi poate salva viața acestui tată și soț. Nimeni nu ar vrea să fie vreodată în situația lui, dar toți putem să-i ridicăm din povară și să-i oferim o șansă în plus în fața temutei boli”, Vlad Plăcintă, președintele Asociației Salvează o inimă.
Denumire entitate: Asociația „SALVEAZĂ O INIMĂ”
Cod de înregistrare fiscală: 31015982
Cont RON: RO05BTRL00701205W82870XX
Cont EUR: RO28BTRLEURCRT00W8287001
Cont USD: RO68BTRLUSDCRT00W8287001
Cod SWIFT: BTRLRO22
Cod BIC: BTRL
Banca Transilvania Botoșani
Vă rugăm să specificați în transferul bancar, la detaliile plății, numele Alexandru Zaharescu!
