Cu greu poți să folosești un epitet când vorbești despre Jean Constantin. Nu poți să spui nici „marele”, nici „celebrul”, „maestrul”, „actorul”, „geniul”, „constănțeanul” sau altfel fără să ciobești puțin din personalitatea sa complexă. Așa că vom spune simplu: Jean Constantin.
Jean Constantin ar fi împlinit azi 95 de ani. Deși a plecat într-o lume mai bună, pentru mulți dintre noi el este încă aici, prin filmele sale, prin starea de spirit pe care a lăsat-o în urmă, prin întreaga sa moștenire. Nu a murit niciodată.
Jean Constantin s-a născut în 1927, la Techirghiol. Acasă erau nouă copii, el fiind cel mai mic dintre cei patru băieți ai familiei Jean. Încă de mic, încurajat de mama, Caliopi, grecoaică din Salonic, și de tata, Dumitru, român, conductor arhitect, începe să spună poezii.
Mânat de lipsurile materiale din familia sa numeroasă, începe să muncească de mic. Iar la 17 ani, lucra deja în portul Constanţa, cot la cot cu Ilarion Ciobanu, și el viitor mare actor.
Muncea ca hamal şi numărător de saci. „Am învățat și zidărie, am tras și la roabe, am muncit”, își amintea el. Pe când era normator în port, începe să joace în brigada artistică portuară, încurajat și de reacțiile celor din jur, care exclamau atunci când îl vedeau pe scenă: “Ce față are ăsta!”
În 1957 a debutat pe scenă la secţia de estradă din cadrul Teatrului de Stat Fantasio din Constanţa.
Actorul a jucat în peste 50 de filme, cum ar fi „Baronul Ecluzei” (1960), „Răzbunarea haiducilor”(1968), „Zile de vară” (1968), „Prea mic pentru un război atât de mare” (1969), devenind celebru în anii ’70, cu seria de filme de comedie „B(rigada) D(iverse)”, unde a jucat alături de Toma Caragiu, Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Puiu Călinescu şi Iurie Darie.
Unul din cele mai iubite roluri a fost Ismail, din serialul „Toate pânzele sus!“”. Turcul Ismail, care nu se despărţea niciodată de polonicul lui, avea replici savuroase, stâlcite intenţionat în limba română. Au rămas memorabile replicile „Întâi mâncam şi pe urmă luptam“ şi „Ismail mâncam, cu polonicul dădeam“.
A iubit Constanța cu patimă.
„Constanța e orașul meu, în care pot să respir, să simt zgomotul acela al mării, Marea Neagră, pe care o iubesc foarte mult, cu toată răutatea ei.”
Una din melodiile cântate de el are un vers rămas celebru: „Pe toată America nu dau eu Constanţa mea.”
S-a stins din viață pe 26 mai 2010, în locuința sa din Constanța.
Mormântul actorului se află pe aleea principală a cimitirului, acolo unde şi-au aflat odihna veşnică alte personalităţi ale vieţii culturale constănţene, precum Oleg Danovski, sau chiar partenerul de scenă a lui Jean Constantin, Gelu Manolache.
Din 1999, Jean Constantin este şi cetăţean de onoare al oraşului Constanţa.
