Ministerul Afacerilor Interne a povestit, azi, ultima zi de muncă a lui Mihai, un pompier care a ieșit la pensie.
Este o întâmplare care descrie frumusețea acestei meserii grele. Vă invităm să o citiți mai jos.
„Mai avea o oră! O oră de pompier militar activ.
A simțit că îi dau lacrimile și ca să nu îl vadă colegii mai tineri a plecat în garaj.
A stat preț de câteva minute în față fiecărei autospeciale. Pe toate lucrase, cu toate fusese să salveze.
Lângă o astfel de mașină îl rugase pe un coleg să-l fotografieze zilele trecute.
– Trebuie să țin mâna așa și tu să mă încadrezi ca să se vadă și mașina, i-a spus acestuia.
– De ce vrei, nea Mihai, așa?
– Am eu o poză din 1995. Vreau să le pun una lângă alta, să văd cum a trecut timpul.
– Nici nu eram născut atunci. Păi și te ajută cu ceva poza?
– Las și eu amintire nepoților. Să știe că în perioada asta am salvat.
Mihai a revăzut scena și a zâmbit, chiar dacă avea lacrimi în ochi. A atins mașina de pompieri cu mâna și și-a luat la revedere.
A dat apoi să se descalțe. A scos primul bocanc când a auzit un coleg cum îl striga după platou.
A ieșit imediat, așa cum era, crezând că s-a întâmplat ceva.
În fața lui, toată tura.
Un coleg a dat drumul la furtunul cu apă și l-au udat din cap până în picioare. Apa era rece, dar nu a simțit asta.
Și-a dat ochelarii jos și a mers să-și îmbrățișeze camarazii.
– Gata, nene, acum poți pleca. Ești pregătit! i-a spus unul dintre ei.
Era botezul finalului de carieră, de fapt era modul lor da a-și ajuta colegul să nu iasă pe poarta unității cu lacrimi în ochi.
Apa acoperă lacrimile.
Așa sunt ei, pompierii, oameni care plâng de fericire sau durere, dar care nu o fac niciodată să fie văzuți!
Mihai a ieșit la pensie. A lăsat în urmă mii de intervenții la care a participat, sute de vieți salvate și un colectiv de salvatori extraordinar!
Te salutăm, Mihai!
Să ai o pensie pe măsura binelui pe care l-ai făcut!”
