Claudiu Năsui, USR, a publicat adeverința de salarizare a unui director dintr-un institut de cercetare de stat. În octombrie 2020, directorul acestuia a reușit să câștige mai mult decât toți membrii guvernului la un loc.
Cum ajung unii să aibă salariile acestea la stat? Fix cum se întâmplă în mai toate agențiile de stat. Se aplică principiul „cine împarte, parte își face”, consideră politicianul.
Iată explicațiile sale:
„Domnul director este director științific la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”. Vă zice ceva acest institut? Acest institut de stat a avut un director care a încasat aproape 2 milioane de lei salariu în 2019! Mai mult decât președintele Americii. Am scris despre asta la vremea respectivă (https://cutt.ly/BugetarMilionar). Imediat după aceea, institutul a ieșit cu un comunicat în care a încercat să „clarifice” situația: de fapt, salariul era doar o treime, restul era un „bonus” de pensionare. Zicea că totul era o neînțelegere, și oricum reprezenta o excepție, nu regula.
Ei bine iată că era regula. Directorul general nu era singurul bugetar de lux din institut. Tot în 2019, directorul științific de acolo a încasat salariu de 623.745 lei. Iar în 2020, același director a avut venituri salariale de peste un milion de lei. Între 2019 și 2021 directorul respectiv a încasat între peste 2.300.000 lei. Toate astea din banii dumneavoastră luați prin taxe și impozite.
Institutele naționale de (așa-zisă) cercetare sunt finanțate aproape exclusiv din banii contribuabililor, dar pretind că sunt finanțate și din venituri proprii. Așa că, conform legii, își pot pune salarii de milioane de lei. Și chiar asta fac.
Statul are 50 de astfel de institute naționale de cercetare. Toate stau pe banii contribuabililor. Fac „cercetare” în toate domeniile, de la aerospațial la cartof și sfeclă de zahăr. Asta fără să punem la socoteală Academiile Române, Institutul Levantului, făcut cu dedicație pentru unul dintre președinții României, domnul Emil Constantinescu, și zeci de alte agenții fantomă care căpușează banul contribuabilului. Iar asta nu doar cu salarii, ci și cu organigrame întregi făcute să servească demnitarul din fruntea lor.
Ca o bomboană peste această colivă a statului, angajații și directorii de lux din institutele naționale nu depun nici măcar declarații de avere. Asta deși legea îi obligă să o facă. De ani de zile nu depun aceste declarații, iar ANI, instituția care, teoretic, e făcută prin lege să le verifice, nu face nimic.
Institutele acestea fantomatice sunt 100% de stat și administrează patrimoniul public. În același timp sunt 100% netransparente și nu raportează nimănui cheltuielile salariale.
Am solicitat Institutului Național de Silvicultură să îmi comunice plățile pe care le-a făcut directorului său în ultimii ani. Nu numai că au refuzat, dar au insistat că, atenție, nu sunt „informații de interes public”. Eu am zis că sunt, așa că i-am dat în judecată. Orice se finanțează din banii contribuabililor e de interes public. Acum ne judecăm.
Atenție, nu aș avea nimic contra acestui salariu dacă ar proveni din mediul privat. Dacă cineva e de acord să plătească din banii lui un asemenea salariu, persoana e foarte productivă. Problema e că acest salariu vine din banii noștri luați prin taxe și impozite. Iar privilegiile lor sunt povara noastră.”
