Un medic constănțean care a vrut să acorde primul ajutor unui copil de trei ani care se sufoca nu a fost lăsat de oamenii din jur, cei care intră în categoria oamenilor care se dau cu zeamă de lămâie pe față. Oameni care suferă de sindromul Dunning-Kruger, care CRED că știu mai bine decât ceilalți ce să facă. În cazul de față, persoane care nu sunt medici au fost convinși că știu mai bine decât un medic ce proceduri să aplice.
Mai mult despre acest sindrom puteți citi mai jos.
Denisa Olteanu, medic la Spitalul Judeţean Constanţa, a povestit frustranta întâmplare pe pagina sa de Facebook.
„În această seară, în timp ce mă aflăm într-un mall din Constanța împreună cu fiica mea, am asistat la cea mai groaznică experiență…
Voiam să vizionam un film împreună, așez copilul la o masă din incinta cinematografului și o rog să mă aștepte până iau biletele de la casă.
În timp ce așteptăm la coadă , observ că în zona fast foodurilor era mare agitație, foarte multă lume se îmbulzea, țipă și unii își adresau cuvinte urâte.
Îl întreb pe un domn ce se întâmplă.. :“UN COPIL A ÎNGHIȚIT CEVA ȘI A LEȘINAT! SALVAREA NU A AJUNS!”
Fără să stau prea mult pe gânduri alerg până la locul respectiv, reușesc să trec de mulțime și văd un copil (aproximativ 3 ani) inconștient care nu răspunde la stimuli, în brațele unui adult care încerca să-i desfacă nasturii de la cămașă.
Îl întreb: „Ești MEDIC?? Ce s-a întâmplat? Te rog, lasă- mă să văd copilul, eu sunt MEDIC!”
Răspunsul lui: „Nu , nu sunt medic.. dar am făcut cursuri .. am idee de ceea ce fac.”
Alte două doamne au luat copilul pe sus în timp ce-și adresau replici acide pentru că „nu-i ok să-i bagi degetele în gură, îi dai microbi”.
În tot acest timp care a durat vreo 5-7 minute într-o lupta fizică și verbală, am reușit doar să-i iau pulsul, să-i aplic două lovituri între omoplați și să-i deschid gură parțial, moment în care m-a mușcat (toate manevrele fiind făcute în timp ce copilul era plasat de la un adult la altul).
Mama copilului întinsă pe jos, plângând în hohote asista neputincioasă la acest film horror.
În scurt timp am conștientizat că al meu copil e singur la o masă departe de mine și am fugit să-l caut. M-am asigurat că e bine și m-am întors iar la copilul care avea nevoie de ajutor. Situația era asemănătoare doar că acum copilul era întins în poziție de siguranță. În scurt timp au venit și ajutoarele specializate.
Mesaj de luat acasă
Atâta frustrare, neputință și neliniște nu am simțit în toate orele petrecute în spital. Un val de sentimente ciudate m-a acaparat și am reușit să le potolesc doar pentru că o aveam pe fiica mea lângă mine. Nu toți suntem făcuți să ajutăm un om la nevoie, nu toți avem pregătirea necesară, nu toți suntem capabili să gestionăm corect o astfel de situație .. în anumite momente avem nevoie de ajutor de specialitate.
În astfel de situații nu contează „cursurile pe care le-ați făcut”, nu contează care e mai vocal în sfaturi inutile, care împinge mai tare… Doar VIAȚA contează.
Oferiți MEDICILOR posibilitatea să ajute, să supravegheze sau să coordoneze o astfel de situație în care viață unui om e că un fir de ață! Că să mă fac bine înțeleasă , NU AM FOST LĂSATĂ SĂ AJUT ACEL COPIL!!!! Copilul TRĂIEȘTE!”
ia sa-i fi indentificat si acuzati pentru obstructizarea actului medical ! defapt asta s-a intimplat si in pandemie cu nume sonore si nimeni nu a fost pedepsit