Un artefact medieval, o barcă de tip monoxilă, descoperită întâmplător în vara anului 2015 la Ostrov de un grup de pescari a intrat în administrarea Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța în vara anului 2020.
Vechimea lemnului din care este construită barca a fost atestată prin analize de C14, realizate la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, astfel că datarea bărcii a fost stabilită în secolele XII – XIII (o vechime de aprox. 800 de ani). Obiectul face parte din patrimoniul cultural național, ca bun de importanță tehnică, fiind în procedură de clasare în categoria Tezaur a patrimoniului cultural național.
Amabarcațiunea are formă albiată și este realizată prin scobirea unui trunchi de arbore, având o lungime de aprox. 8,80 m, lățime maximă de 0,80 m și înălțime de aprox. 0,70 m. Prezintă trei praguri de lemn, constituite din același trunchi de copac, structura pupa începând de la aprox. 0,40 m de la ultimul prag.
Etimologia cuvântului „monoxilă” este de origine greacă, provenind din cuvintele monos = unic, singur; xylos = lemn. Aceste ambarcațiuni erau realizate printr-un anumit procedeu: se nivela, prin cioplire, partea de sus, apoi se puneau legături de paie cărora li se dădea foc. Jăraticul era îndepărtat și se continua procesul de ardere, până la un anumit moment, când trebuia delimitată zona de la pupa, unde se sprijineau picioarele marinarilor, pentru a avea stabilitate, apoi se finisa prin cioplire cu tesla, barda sau cuțitoaia.
În țara noastră, acest tip de ambarcațiune s-a folosit din cele mai vechi timpuri pe cursurile apelor
curgătoare, mai ales pe Dunăre, si până târziu în secolul XIX.
Din momentul descoperirii (2015) și până în vara anului 2023, monoxila a fost depozitată în bolta XI a Edificiului roman cu mozaic. Intrarea în proces de reabilitare a acestui monument (prin proiectul Restaurarea, conservarea, amenajarea și punerea în valoare a Edificiului roman cu mozaic, cod SMIS 116049, implementat de Consiliul Județean Constanța) a determinat necesitatea identificării unui nou loc de depozitare și, eventual, de expunere a acestui valoros artefact, fapt deloc ușor, având în vedere dimensiunile acestuia (9 m lungime).
Artefactul a fost expus în incinta Gării Maritime din Constanța. În prezent, în muzeele din România, sunt expuse monoxile la Muzeul Național al Marinei Române din Constanța, Muzeul Județean de Istorie și Arheologie din Ploiești, Muzeul de Artă din Satu Mare, Muzeul Etnografic al Moldovei din Iași și Palatul Cultural din Arad, cea din Gara Maritimă fiind cea mai veche descoperită în România, până în prezent.
Florin Vizan, director general al Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime SA Constanța, a declarat:
„Barca tip monoxilă și-a găsit cea mai potrivită gazdă – Portul Constanța. Cât va fi nevoie, Gara Maritimă îi va fi casă celui mai vechi obiect plutitor făcut de mâna omului și descoperit pe teritoriul României, strămoș al navelor de acum. Înțelegem importanța acestui bun care face parte din patrimoniul cultural național și suntem încântați că am putut să îl aducem, chiar și temporar, în sediul companiei”.
Operațiunea de mutare a monoxilei, deși a durat numai 3 ore, a fost complexă și laborioasă,
necesitând luni bune de pregătire – fie și dacă ne referim numai la construirea suporturilor de metal,
special concepute pentru a susține barca, identificarea unui vehicul de transport cu dimensiuni
corespunzătoare, întocmirea documentației aferente și, mai ales, identificarea oamenilor potriviți
pentru această operațiune. Și aici am apelat la ajutor, și am găsit, și mulțumim acelor oameni și în
acest mod.
Astfel, un fapt aparent banal (mutarea unei bărci) a coagulat în jurul ideii de protejare a patrimoniului cultural și a moștenirii nostre istorice, a istoriei noastre, în esență, instituții și oameni, care au colaborat în vederea unui scop comun. Odată deschis acest drum, sperăm ca și pe viitor să existe această colaborare și această deschidere spre colaborare, atât a instituțiilor implicate în acest caz, cât și a altora.
