Prima gară din Constanța a fost construită în anul 1860, în perioada în care Dobrogea se afla sub dominația Imperiului Otoman. Atunci a fost realizată și prima cale ferată Constanța Port – Cernavodă Port, de către grupul financiar britanic reprezentat de John Tevor Barkley.
Vechea Gară din Constanța a funcționat timp de 100 de ani, fiind amplasată pe locul în care, în prezent, estesediul Tribunalului Constanța, în vecinătatea Primăriei, Prefecturii și Consiliului Județean Constanța.
Specialiștii spuneau că gara avea un profil necorespunzător, cu o pantă de 10% și reprezenta o sursă permanentă de accidente. În plus, liniile erau insuficiente ca număr și ca lungime, pentru primirea trenurilor și gararea lor, iar clădirea de călători devenise total neîncăpătoare și nu mai făcea față traficului sporit de călători, în special în timpul sezonului estival.
Prin sistematizarea litoralului Mării Negre, de la Mamaia până la Mangalia, municipiul Constanța a devenit poarta principală de acces și trebuia să aibă o stație care să facă față traficului intens de călători.
Astfel, la 15 august 1959, în urma studiilor făcute, s-a trecut la executarea unei alte stații, pe un nou amplasament, cu linii şi instalatii moderne, precum și cu o clădire de călători, concepută cu simț de răspundere, atât din punct de vedere funcțional, cât și privind exploatarea feroviară şi pentru servirea publicului.
„După examinarea mai multor variante, s-a hotărât părăsirea vechii stații și construirea uneia noi, pe un amplasament situat spre Palas. Ținându-se cont și de dezvoltarea Constanței în ultimii ani, noul amplasament stabilit era destul de aproape de centrul orașului.
Mutarea gării într-o altă zonă era o măsură radicală și constituia, totodată, un început curajos. Mai întâi, a fost separat traficul de marfă de cel de călători, în 1958, prin executarea unei stații de mărfuri în cartierul Oborului, cu folosirea antrepozitelor existente. În felul acesta, a fost sistematizată și circulația rutieră și pietonală urbană, prin fluxuri diferențiate ale mărfurilor și transportului în comun”, se precizează în cartea ”Construcții pentru transporturi în România 1881-1981”, scrisă de D. Iordănescu și C. Georgescu.
Prin crearea stației de mărfuri s-au asigurat toate condițiile pentru mutarea stației de călători pe noul amplasament.
La 1 august 1959 au fost începute lucrările la întregul complex, inclusiv stația tehnică, racordurile spre Palas și Mangalia, precum și clădirea de călători și de exploatare, iar la 15 mai 1960, într-un termen extrem de scurt, ținând seama de volumul important de lucrări executate, noul complex feroviar a fost dat în funcțiune.
„Integrată organic în peisajul citadin al Constanţei, clădirea de călători formează, prin silueta ei zveltă, nota dominantă a întregului ansamblu văzut dinspre bulevardul Republicii (n.r. în prezent Ferdinand). Logica funcțională şi constructivă, organizarea cât mai simplă a spațiilor interioare, circulații scurte, drepte și clare, permit o orientare imediată şi uşoară a publicului călător.
Corpul afectat servirii călătorilor este net separat de blocul tehnic, destinat serviciilor de exploatare ale stației, fapt ce împiedică încrucișarea fluxurilor de circulație, facilitând exploatarea; la aceasta mai contribuie și specializarea strictă a stației numai pentru traficul de călători.
Suprafața totală este de aprox. 6000 m², din care clădirea de călători are o suprafaţă construită de 1 470 m², cu 3 752 m suprafaţă desfășurată.
Concepută ca unicat, într-o perioadă când pânzele curbe subţiri abia îşi croiau loc în tehnica românească a construcțiilor din beton armat, clădirea de călători din Constanţa era, în același timp, prima evadare a Căii Ferate din vechile şi prăfuitele canoane ale construcțiilor tip CFR.
Prin soluțiile sale constructive originale şi îndrăznețe pentru acea epocă, prin ansamblul modern şi funcțional al întregii stații, ea constituia un început curajos şi promiţător. Pentru a marca locul ocupat de această construcție în arhitectura românească a deceniului al şaselea, este suficient să arătăm că proiectul ei a fost distins cu „Premiul de Stat și cu Premiul C.S.C.A.S.” pe anul 1960”, se mai arată în în cartea ”Construcții pentru transporturi în România 1881-1981”, scrisă de D. Iordănescu și C. Georgescu.
În cele 9 luni au fost executați 155.000 metri cubi de terasamente, 14 km de linie cu 29 de schimbători, un pasaj inferior cu două tabliere de 13 m deschidere, un zid de sprijin de 4,20 m înălțime și 198 m lungime la ieșire spre Mangalia, clădiri în suprafață de 6000 mp și peroane acoperite pe 12.000 mp.
Proiectanții noii gări CFR din Constanța, clădire ale cărei cupole sunt construite în formă de scoică, iar marchizele peroanelor ce aduc cu silueta unui pescăruș, sunt arhitect Teonic Săvulescu și inginerii Dan Ghiocel, Gheorghe Şerban şi Mihai Manoilescu, din cadrul IPTTC, cei care au conceput lucrarea, de la ansamblu până la ultimul detaliu.
La 15 mai 1960, când noua clădire de călători a fost dată în folosință, vechea și bătrâna gară Constanța, care în același an, la data de 4 octombrie, ar fi împlinit 100 de ani de existență, a fost dezafectată.
