Pelerinajul la moaștele Sfintei Parascheva de la Iași a adunat și anul acesta zeci de mii de credincioși din toate colțurile țării, care au așteptat ore în șir pentru a-și spune rugăciunile. În ciuda vremii nefavorabile și a frigului de toamnă, mulți dintre aceștia au stat chiar și 20 de ore la coadă, cu o credință neclintită că atingerea moaștelor le va aduce binecuvântări și împliniri.
Împinși de speranță și de dorința de a se închina pentru câteva secunde, oamenii au îndurat efortul fizic și condițiile grele fără să se plângă. Pentru mulți, acest pelerinaj anual reprezintă o adevărată încercare a credinței și un mod de a căuta vindecare sau soluții pentru problemele cu care se confruntă. Cei mai mulți dintre pelerini spun că se întorc an de an, convinși că rugăciunile rostite la moaștele Sfintei Parascheva au puteri miraculoase.
„Sunt obosită, dar sufletul mi-e liniștit. A meritat fiecare clipă de așteptare. Am venit cu inima plină de speranță și am plecat cu pace sufletească,” a declarat o femeie care a parcurs sute de kilometri pentru a ajunge la Iași.
Biserica își deschide porțile pentru aceste zile de sărbătoare religioasă, iar organizatorii au pregătit măsuri speciale pentru a face față mulțimii. Deși cozile interminabile au stârnit critici, pentru mulți pelerini timpul de așteptare este doar o parte din experiență, o dovadă a sacrificiului lor în fața divinității.
Pelerinajul la moaștele Sfintei Parascheva rămâne unul dintre cele mai mari evenimente religioase din România, simbolizând puterea credinței care depășește limitele fizice.
Cine a fost Sfânta Parascheva
Sfânta Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea, în satul Epivat din Tracia, pe țărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol (azi Istanbul). Se spune că pe când avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit într-o biserică cuvintele Mântuitorului: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte o determină să-și dăruiască hainele sale săracilor.
După o vreme, se retrage în pustie. Urmând sfaturile unor viețuitori aleși, se îndreaptă spre ținutul Pontului, oprindu-se la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va rămâne cinci ani. De aici a plecat spre Țara Sfântă, în dorința de a-și petrece restul vieții în locurile sfinte. După ce a văzut Ierusalimul, s-a așezat într-o mănăstire de călugărițe în pustia Iordanului.
Din puținele știri privitoare la viața ei, aflăm că într-o noapte, pe când avea 25 de ani, un înger i-a spus în vis să se reîntoarcă în locurile părintești. Sfântul Varlaam scrie în Cazania sa: „Să lași pustia și la moșia ta să te întorci, că acolo ți se cade să lași trupul pământului și să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”.
Din Constantinopol s-a îndreptat spre Epivat, fără să spună cuiva cine este și de unde vine. Aici, împăcată cu sine, cu oamenii și cu Dumnezeu, și-a dat sufletul.
A fost îngropată ca o străină. Potrivit tradiției, se spune că un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat în mare. Valurile l-au adus la țărm, iar un sihastru care trăia acolo a rugat pe niște creștini să-l îngroape după rânduiala creștinească. Săpând deci o groapă, au aflat trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit și plin de mireasmă. Cu toate acestea, au pus alături de ea și trupul corăbierului. Dar în noaptea următoare, unuia dintre creștinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis o împărăteasă, șezând pe un scaun luminat și înconjurată de îngeri, iar unul dintre aceștia îl mustra pentru că nu a scos din groapă trupul Cuvioasei Parascheva. Iar împărăteasa pe care o văzuse în vis – și care nu era alta decât Cuvioasa Parascheva – i-a poruncit să ia degrabă trupul ei și să-l așeze undeva la loc de cinste.
Credincioșii au înțeles că este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat trupul Cuvioasei din mormânt și l-au așezat în biserica Sfinții Apostoli din Kallicrateia. Îndată au avut loc vindecări minunate în urma rugăciunilor care se făceau lângă cinstitele sale moaște.
În anul 1238, în ziua de 14 octombrie, moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Tărnovo, fiind așezate în Biserica cu hramul Maicii Domnului.
În anul 1393, Bulgaria cade sub ocupația turcilor, iar bisericile bulgare au fost transformate în moschei. Este anul în care sfintele moaște sunt mutate la Vidin, pentru 5 ani.
După lupta de la Nicopole din anul 1396, moaștele Sfintei Parascheva vor ajunge din Vidin la Belgrad – Serbia, în anul 1398.
În 1521, sultanul Suleiman Magnificul cucerește Belgradul. Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva sunt duse la Constantinopol, fiind așezate în palatul sultanului. Au fost răscumpărate de la turci de Patriarhia Ecumenică. Moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost așezate în Biserica Panmakaristos, sediul de atunci al Patriarhiei Ecumenice. După transformarea acestei biserici în moschee, moaștele au fost duse în mai multe biserici: Vlaherne (1586), Sfântul Dumitru de la Xiloporta (1597) și Sfântul Gheorghe din Fanar – noul sediu al Patriarhiei Ecumenice (1601).