„În anul în care am împlinit nouăzeci de ani, am vrut să-mi dăruiesc o noapte de dragoste nebună cu o adolescentă fecioară”.
Așa începe „Povestea târfelor mele triste”, a lui Gabriel Garcia Marquez. Bătrânul care se culcase cu 514 de femei, pe care le-a plătit, și care apoi a renunțat să le mai numere, se îndrăgostește de tânăra fecioară. Adoarme lângă ea, fără să o atingă, contemplându-i chipul și trupul.
„Am descoperit plăcerea de necrezut de a contempla trupul unei femei adormite fără îmboldirea dorinţei sau opreliştile pudorii”, scrie el.
Bătrânului i se întâmplă ceva ciudat: se îndrăgostește. Începe să-i scrie epistole de dragostei tinerei. Nu vrea numai să se culce cu ea, vrea să o seducă, nu îi vrea numai trupul, de fapt, i-l și refuză, pentru că îi vrea sufletul. Ignoră barierele dintre el și vrea ca tânăra prostituată să îl iubească. Este, cumva, în această poveste, o răbufnirea a unei vieți în care ai plătit întotdeauna pentru sex și în care, ajuns aproape de final, îți dai seama că îți lipsește ceva. Ceva important, pentru care nu e nevoie să te culci cu 514 femei, ci numai cu una: dragostea adevărată și reciprocă. Una dintre curvele pe care le frecventa îl întâlnește, simte ce îl frământă și îi spune că nu trebuie să moară „fără să vezi cât de minunat e să ți-o tragi din dragoste”.
Mi-am adus aminte de toate acestea văzând mitingul PSD. Da, justiția are probleme, da, DNA a făcut abuzuri, da, procurorii și judecătorii trebuie să răspundă pentru deciziile lor. Pe de altă parte, în orice țară din lume justiția are probleme, oameni nevinovăția ajung la închisoare. Lucrurile trebuie, desigur, rezolvate. DNA a făcut abuzuri, dar a și instrumentat dosare care au dus la condamnări de sute sau mii de ani în instanță.
Mitingul PSD a fost, de fapt, mitingul lui Liviu Dragnea. Șeful PSD nu se mulțumește cu ce are, adică aproape toată puterea politică la îndemâna sa. Pe lângă motivele declarate ale evenimentului, a vrut și vrea ceva mai mult: vrea să fie iubit. Asemenea bătrânului de 90 de ani, nu vrea numai trupul fecioarei, îi vrea și sufletul. Nu vrea ca oamenii să iasă la comandă la miting, ci din convingere. Nu vrea numai să fie respectat, vrea să fie iubit. Ar fi putut să se rezume la declarații de pe scenă, a făcut însă baie de mulțime, a dat mâna cu cei de acolo, încărcându-se cu energie, parcă. A vorbit cu ei, pater familias, așa cum părintele stă de vorbă cu propriul copil. Știe, instinctiv, că dragostea mai pură decât cea a unui copil față de părinte, dar și invers, nu există.
Vă invit să citiți povestea lui Marquez, dacă doriți să-i aflați finalul. În viața reală, înțelepciunea populară ne spune că dragostea nu se poate face cu sila. Oamenii pot răspunde chemării de a veni în piață, îți pot întinde mâna, atunci când faci baie de mulțime, te pot chiar vota, dacă le-o ceri, dar probabil că puțini dintre ei te vor iubi.
Politicienii nu trebuie să-și dorească să fie iubiți de popor. Cei mai iubiți dintre conducători au fost dictatorii.
Liviu Dragnea nu a înțeles că nu poate ordona să fie iubit.
P.S. Fotografia este preluată de pe pagina de Facebook a lui Eli Driu. Pentru mai multe imagini care merită cu prisosință văzute, dați click AICI.