Cred că nu există stradă principală din orașul Constanța pe care să nu vezi, aproape în orice moment al zilei, o mașină parcată neregulamentar, dar cu avariile pornite.
Are omul nevoie de ceva de la magazin, vrea să facă o scurtă vizită, se ducă până la bancomat, are de livrat un colet – oricare ar fi situația, soluția e simplă: lasă mașina în față și pune avariile. E drept, nici locuri de parcare nu prea sunt, dar cu siguranță nu e normal să blochezi câteva mașini și o bandă întreagă de circulație pentru așa vor mușchii tăi. Evident, uneori își cer scuze, spun că nu au stat mult și că nu aveau unde opri, mai că te înduioșează și începeți să înjurați împreună primăria.
De cele mai multe ori, dacă le atragi atenția că nu e normal ce fac și că riscă o amendă, ți se răspunde în doi peri: „Ce vrei, bă, nu vezi că am pus avariile?” Mda, a pus omul avariile, să-l lăsăm în pace. Culmea e că, de îndată ce se urcă în mașină, avaria a dispărut și demarează în trombă.
Mai e un caz interesant: cel al individului care folosește avariile pentru a sta într-un loc nu câteva minute, ci cu orele. Ia-l de unde nu-i. Omul a găsit un loc de parcare privat, și-a trântit mașina și dus a fost. După trei ore, a fost găsit de poliție și a zis că nu și-a dat seama că era loc de parcare. Băi, nici stradă nu era, asta-i clar.
Există un cod nescris, al bunului simț, în astfel de cazuri: îți lași numărul de telefon în parbriz, la vedere, astfel încât prostul pe care l-ai blocat sau căruia i-ai ocupat locul să poată da de tine. O să vedeți însă că mai repede își respectă primarul Constanței o promisiune din campanie decât să-și lase un șofer numărul de telefon.
Și pentru că vorbeam de categorii, am mai văzut una: cea a șoferilor care distribuie marfă prin oraș sau a celor de delivery. Întotdeauna, când ocupă o bandă sau un loc, îți spun să aștepți, că ei au treabă, dar termină repede. Evident, tu nu ai altceva de făcut decât să te uiți la el cărând navete de pâini sau pizza. Păi ce poți să-i spui omului dacă are treabă? Eventual că ai și tu, dar degeaba.
În fine, ultima categorie este cea a surzilor. E plin orașul de ei. Le spui să-și mute mașina sau le bați obrazul după ce ai stat zeci de minute așteptând să se ivească. Îi doare-n cot. Tu vorbești, tu auzi. Se urcă în mașină cu un calm imperturbabil, pleacă și duși au fost.
A.P.
