Compania Națională de Investiții a anunțat câștigătorul licitației organizate pentru reabilitarea Cazinoului din Constanța.
Este vorba despre asocierea de firme Aedificia Carpați – Remon Proiect – Profesiona Construct Proiiect ARE și Tehnoinstal, potrivit rezultatului comunicat de CNI și citat de G4Media.
Proiectul va costa 44,9 milioane de lei (plus TVA) și va dura doi ani și jumătate.
Garanția lucrărilor este de 5 ani.
Licitația a fost lansată de Compania Națională de Investiții pe platforma de achiziții publice la data de 23 mai 2019.
Daniel Suciu, ministrul Dezvoltării Regionale, anunța în luna mai că, după restaurare, Cazinoul Constanţa va putea redeveni un centru cultural şi de divertisment care va putea găzdui evenimente culturale, simpozioane, expoziţii, beneficiind de o sală multifuncţională de 200 de locuri şi de o sală de festivităţi cu o capacitate de 150 de locuri.
Cazinoul din Constanţa a avut o istorie zbuciumată. Clădirea a avut trei planuri de fundaţii, iar faţada a fost refăcută în funcţie de cerinţele vremii, dar şi ale arhitecţilor. Puţini ştiu că, la început, clădirea a fost destul de simplă şi adăpostea doar un bufet, restul erau săli de joc, săli de lectură şi altele. Clădirea actualului Acvariu constănţean a fost primul restaurant al Cazinoului, făcut de Daniel Renard, primul care a proiectat această clădire. Încet, încet, Cazinoul s-a extins pe toate laturile. Au venit tot felul de arhitecţi care au propus restaurante, bucă-tării, depozite. Subsolul a fost decapat, s-a montat centrală termică, astfel că în 1914 Cazinoul a devenit un reper al ora-şului. Pe de altă parte, schim-bările din administraţia locului şi-au pus adânc amprenta asupra edificiului. Cum se schimba culoarea politică în Dobrogea, cum se schimba şi arhitectul, care venea cu o altă viziune de reamenajare.
Constanţa a avut încă două cazinouri. Primul era lângă Farul genovez, o construcţie precară din lemn, care a fost însă dărâ-mată în 1892 şi preluată de un alt cazinou, situat în dreptul Casei Cănănău, fostul Consulat Chinez. Aceasta a fost o construcţie destul de mare, avea terase frumoase spre mare, însă edilii oraşului, în 1903, şi-au pus pro-blema lărgirii bulevardului Elisabeta, a falezei Constanţa, cu încă 50 m, pe care i-a luat din mare, şi cu această ocazie s-a pus problema să avem un nou Cazinou, o construcţie durabilă.
