Nicoleta Voichita Lupulescu a învățat șapte limbi străine și a avut clienți din întreaga lume. A vrut să se facă profesor universitar, dar a ajuns să fie profesor pentru bancheri în Emiratele Arabe Unite, având sarcini de relaționare, instruire și vânzare la o instituție federală din Dubai.
Într-un interviu acordat editiadedimineata.ro, Nicoleta vorbește despre primul job avut la cules de prune, românii din Emiratele Arabe Unite și viața în Dubai.
Cu multă carte, poți ajunge om mare
Nicoleta a fost îndrumată de mică să studieze. „Sunt o copilă de la țară care a fost învățată de părinți că doar cu multă carte poți ajunge om mare. Sunt suriora cea mică, cu 2 frați și o soră, am știut dintotdeauna că trebuie să învăț, să ajung om cu carte, să fiu mai mult decât părinții mei au putut fi. Tata, fie iertat, era tractorist și a făcut doar patru clase, iar mama are liceu și a fost vânzătoare, acum la pensie. Aș vrea ca orice tânăr să știe că oricine poate ajunge acolo unde visează dacă se străduiește cu adevărat. Eu am visat mult și mi-am făcut planuri mari. După multă muncă, Dumnezeu mi-a dat și mai mult decât am visat.”, povestește tânăra.
Amintiri cu livezi și animale
În copilărie, Nicoleta a avut sarcini diverse. A stat cu vacile și a cules prune. „Am copilărit la Lipova, județul Arad, și la Buzad, județul Timiș. Îmi amintesc lanuri verzi cu porumb, dealuri cu livezi cu prune, câmpuri cu animale. Am fost la stat cu vacile. Părinții mei aveau o vacă. Eram deja la școală și se făcea cu rândul la vaci pe strada noastră. Când venea rândul meu să stau cu vacile, citeam cărțile de vară. Mă motiva. Așteptam să treacă ziua să învăț ca nu cumva să ajung să mai stau cu vacile. Am fost la cules de porumb. Era frig tare dimineața și îmi erau înghețate mâinile. Era tare fain sentimentul de terminat de cules cucuruzul, așa cum îi spuneam noi porumbului. Am fost și la cules de prune. În vacanța de vară, ne plăteau vecinii cu găleata. Trebuia să fim rapide (fetele de pe strada Viilor) și fiecare găleata era o competiție. Cu banii câștigați, îmi cumpăram rechizite pentru școală. Am cules fructe din toți pomii posibili. Mă plăteau vecinii pentru a le culege fructele pe care le foloseam mai târziu la compot și dulceață. Mă jucam fotbal cu fetele și băieții pe stradă, mergeam cu sania cât era ziua de lungă iarna, jucam cărți (cu toate că nu era prea acceptat de tanti Jenica, o vecină cu care făceam un curs biblic). Nu îmi amintesc să ma fi jucat cu păpuși sau jucării. Mă jucam de-a mireasa, iar valul de mireasă era perdeua bunicii de la Buzad. Tare faină copilărie am avut!”, își amintește Nicoleta.
A stat în cămin
Dacă acum își permite să locuiască unde visează, Nicoleta își amintește că în studenție a stat cu alte patru persoane în cameră. „Am studiat în Timișoara. Nu stăteam peste weekend, deorece mergeam acasă peste weekend, să învăț in liniște. Îmi amintesc căminul. Eram cinci în primul an, cam greu! Am rămas cu o bună prietenă și în ziua de azi, din anul I, Reghi, persoană de elită în UK, iar din anul II, cu o altă bună prietenă, Camelia, stabilită în Timișoara. Am avut mulți profesori buni și care erau adevărate modele. Domnul Părean, era și va fi un exemplu! Prin studenție, eram foarte prinsă cu învățatul, întrucât, cum zicea tata, dacă nu am bursă, ce rost are să mă țină la școli. Așa că nu am avut o altă variantă decât de învăt, să ajung pe la olimpiade și totodată să mă relaxez în vacanțele primite pe bază de bursă, una vara și una iarna. Tare frumoase amintiri.”, spune Nicoleta.
Despre Italia
Nicoleta a plecat la studii în Italia, deși nu vorbea limba italiană. „Am plecat la Bologna pentru că am vrut să devin profesor universitar și să transmit tinerilor de la țară că se poate face facultate și fără multe resurse economice, dacă se pune «burta pe carte». Am învățat în italiană. Culmea e că nu știam limba când am ajuns. Am învățat-o când am făcut cursurile economice. Mă întreb și în ziua de astăzi cum am reușit. Probabil euforia de a fi în străinătate, acceptată printre numeroasele dosare depuse de studenți din întreaga Europă. Mi-a fost ușor să mă adaptez. Am locuit cu fete din Lituania si Italia. Am rămas până în ziua de azi prietenă cu Edita din Lituania și Denisa din România. M-a emoționat foarte mult când le-am văzut la nunta mea.”, povestește tânăra.
La 23 de ani, a plătit o operație la inimă pentru tatăl ei
Nicoleta a devenit independentă din punct de vedere financiar la 23 de ani. Astfel, a reușit să-și ajute familia într-un moment dificil. „Am fost aleasă pentru un stagiu la o companie internațională, CRIF, imediat după ce am terminat cel de-al doilea an de master în Romania. Dintre trei sute și ceva de candidați m-au ales pe mine. Mi-a spus fosta șefă, o italiancă cu care am rămas prietenă, după câțiva ani, de ce m-au ales. I-am spus că dacă îmi dă o sarcină și un deadline până mâine, nu plec de la lucru până nu îl termin și m-a crezut după ce i-am spus povestea vieții mele de până atunci. După stagiu, mi-am prelungit contractul pentru șase luni, apoi pentru un an. În final, mi-au propus să lucrez în proiecte internaționale. Lucram 9-10 ore pe zile, câteodată și în weekend, cu toate că nu eram plătită în plus, dar îmi plăcea foarte mult ce făceam și știam că părinții mei se mândreau cu mine. La 23 ani, eram deja independentă din punct de vedere financiar. Astfel, am putut să-l ajut pe tatăl meu să mai trăiască 10 ani. Din salariul meu de stagiar, ne-am permis o operație pe inimă pentru tata. Nu este bucurie mai mare decât să șții că poți da puțin înapoi celor care ți-au dat viață. Am avut norocul să dau peste italieni care m-au văzut pe mine ca om, au văzut studiile mele și asta m-a ajutat foarte mult în carieră. De asemenea, am întâlnit în Bologna mulți români care lucrau în poziții importante din cadrul companiilor mari. Eram mândră să știu că fac parte din rândul românilor care își reprezintă țara cu demnitate.”, își amintește Nicoleta.
De ce nu a ajuns profesor universitar
Deși a plecat în Italia cu gândul de a se face profesor universitar, Nicoleta nu a mai reușit să predea la facultate. „Din păcate, nu am mers mai departe cu planul de ajunge profesor. La momentul respectiv, era dificil. Sistemul era încă în restructurare, iar salariile de început nu îți permiteau să fii independent. Am lucrat un an, ultimul an de master, în Romania, în timp ce făceam masterul anul II, la o companie italiană și apoi am decis să ma întorc în Italia și să îmi încerc norocul în orașul unde aveam mult mai multe amintiri, experiențe, prieteni, după un an, față de trei ani la Timișoara. Cred că așa mi-a fost destinul și acum chiar sunt bucuroasă că visul meu de atunci s-a transformat în ceva mult mai măreț și satisfăcător.”, explică tânăra.
A călătorit în toată lumea
Datorită performanțelor profesionale, Nicoleta a fost trimisă de companie în țări din colțuri diferite ale lumii. „Am fost promovată și pentru că am vrut să învăț și alte limbi străine pe lângă română, italiană și engleza. Am ajuns în Bangladesh prima dată. I-am mulțumit lui Dumnezeu că m-am născut în România după acea delegație. Am fost și in Dubai, Maroc, Republica Cehă, Republica Slovacă. Urmăream din Italia proiecte din Vietnam, Rusia, Jamaica, Tajikistan. Din fiecare cultură am învățat câte ceva. Oamenii din Bangladesh sunt cei mai umili si darnici. În Maroc, chiar și la nivel de bancă centrală, se târguiește. În Emiratele Arabe Unite este foarte mult respect pentru cei mai în vârstă și mult calm. În Vietnam și Tajikistan, femeia trebuie să fie căsătorită ca să fie acceptată. Nu prea le-a fost ușor să mă accepte ca și femeie nemăritată la vremea aceea. Eram și tânără, pe deasupra. Eu trebuia să îi învăț pe ei și a fost cam greu, dar m-am descurcat. Rușii sunt foarte stricți și la obiect.”, povestește românca.
A studiat șapte limbi
Nicoleta poate purta conversații în șapte limbi, deși vorbește cu modestie despre acest aspect care a ajutat-o în carieră. „Am studiat șapte limbi, dar nu pe toate le vorbesc fluent. Vorbesc engleza, româna și italiana perfect. Gândesc în italiană și câteodată mă surprinde acest lucru. Franceza am învățat-o la școală și apoi cu un profesor privat la Bologna. Banca centrală din Maroc nu vrea să vorbească în engleză, așa că nu am avut de ales. Franceza este o limba frumoasă. Am învățat spaniola de la televizor și am făcut un curs la Timișoara. Trebuia să plec inițial în Spania cu bursa Erasmus, dar m-am decis în final să aleg Italia. A trebuit să studiez araba cu un profesor privat în Dubai, pentru a putea saluta și înțelege cât de cât ce se vorbește în ședințe. Nu pot citi în arabă întrucât deocamdată am întrerupt ca să învăț nemțește, să pot vorbi cu unul dintre frații soțului meu care nu vorbește engleză. Am constatat că araba e mai ușoară decât germana. (Zâmbește!) Pentru mine și drumul meu de până acum, fiecare limbă are povestea ei.”, explică Nicoleta.
Dragoste și carieră în Emiratele Arabe Unite
Cariera și dragostea s-au întâlnit în Emiratele Arabe Unite pentru Nicoleta. „Am ajuns în Emiratele Arabe Unite prin firma italiană care m-a trimis să îi învăț cum să folosescă soluția bancara pe care am dezvoltat-o pentru Biroul de Credite Arab, care este reglementat de Banca Centrală a Emiratelor Arabe Unite. După ceva timp, arabii m-au convis să devin angajat direct. A fost o conjunctură profesională și personală. În Dubai l-am cunoscut pe șotul meu, care lucrează în alt domeniu. Destinul a vrut să ajung în Emiratele Arabe Unite pentru a mă căsători cu un neamț”, povestește tânăra.
„Visam să merg la mare în fiecare zi”
În copilărie, Nicoleta visa să vadă marea în fiecare zi. „Când am cerut firmei italiene să mă trimită în delegație permanentă îmi doream mai mult. Îmi propuneam să comunic cu clienții față în față, să îi pot învăța cât mai mult legat de soluția dezvoltată pentru ei și îmi dormeam să văd lumea. Aveam un vis din copilărie să merg la mare în fiecare zi. Am văzut marea prima oară la 14 ani. Datorită bursei de la facultate, am reușit să ajung din nou abia la 19 ani.”, își amintește românca.
Româncele, apreciate în Emiratele Arabe Unite
Nicoleta crede că româncele sunt apreciate și promovate în Emiratele Arabe Unite. „Am găsit oameni deschiși care apreciază foarte mult românii. Aici românii lucrează în funcții foarte înalte și se impun în poziții importante la locul de muncă. Am fost mândră să spun că sunt româncă. Am găsit și o comunitate mică de românce, tinere cu funcții înalte, apreciate pentru ceea ce fac. Multe dintre românce sunt certificate PMP (Project Management Professional) de către Project Management International (PMI). Am întâlnit două românce puternice, Alexandra și Sanda, care m-au motivat și pe mine să studiez în ultimul an același curs și să trec cu ajutorul lor.” spune Nicoleta.
A devenit profesorul bancherilor din Emiratele Arabe Unite
Deși n-a ajuns profesor universitar, Nicoleta e bucuroasă că are sarcini de instruire a băncilor din Emiratele Arabe Unite. „În momentul de față, am fost promovată și am devenit prima interfață a instituției federale Al Etihad Credit Bureau cu instituțiile bancare, financiare, agenții imobiliare și guvernamentale. Poziția mea este client engagement. Trebuie să explic soluția bancară băncilor si altor instituții guvernamentale care folosesc serviciile noastre. Am sarcini de relaționare, instruire și vânzare. Visul meu de a deveni profesor s-a îndeplinit, doar că sunt profesorul băncilor, nu al studenților de la economie. În trecut, am fost interfața între Biroul de Credit si utilizatorul final al Biroului de Credit și IT (am condus partea de product development) iar acum trebuie să explic ceea ce am produs. Este nemaipomenit să vezi cum se folosește ce ai gândit și construit.”, spune tânăra.
Oameni din diferite părți ale lumii conviețuiesc în Dubai
Nicoleta este încântată că oamenii trăiesc pașnic în Dubai. „Dubaiul are bune si de asemenea lucruri de îmbunătățit. Orice oraș este bun dacă te simți împlinit. Eu sunt foarte împlinită profesional și personal, iar Dubaiul este dar de la Dumnezeu. Ce îmi place aici e că oameni din diferite părți ale lumii conviețuiesc frumos și pașnic. Este posibil să sărbătorești Paștele, Crăciunul, Oktoberfest, Diwali (petrecere indiană), toate în același oraș. Ai posibilitatea să călătorești ușor peste tot în lume. La fiecare pas este un alt restaurant, o altă bucătărie. Avem chiar și restaurant românesc. În plus, avem marea zi de zi, așa cum am visat mereu.”, povestește românca.
Putem să ne mândrim cu românii din Emiratele Arabe Unite
Nicoleta organizează întâlniri cu români la ea acasă. „Am întâlnit mulți români și sunt bucuroasă că sunt oameni de calitate. Ne întâlnim des, la noi acasă sau în oraș. Se organizează evenimente pentru românii din Emiratele Arabe Unite, însă nu prea am timp să particip. Avem mulți români cu care să ne mândrim în Dubai. Avem români care lucrează în cea mai mare companie de telecomunicații (Florentina), în compania guvernamentală de audit (Alexandra), în compania internațională de energie (Sanda), în companii aeriene (Oana, Ana, Delia, Roxana, Cătălina), în domeniul bancar (Carmen) sau în domeniul hotelier (Iuliana).”, spune Nicoleta.
Ce așteptări are de la România
Nicoletei i-ar plăcea ca în România să se schimbă mentalitățile. „În România, aș vrea să văd că oamenii nu mai așteaptă doar să li se dea, ci să și ofere. Aș vrea să văd că oamenii se respectă între ei, că respectă regulile. Mi-ar plăcea să văd copiii trimiși la joacă pe stradă, în grădină, și nu cu ochii în telefon. Aș vrea ca școlile să pună accent pe studierea limbilor străine.”, transmite românca din Dubai.
Mândră că e româncă
Nicoleta simte că are o responsansabilitate față de România și crede că în fiecare zi trebuie să demonstreze că este un om de calitate. „Sunt foarte mândră că sunt româncă. Oricine mă întâlnește știe că sunt româncă. Probabil că m-aș întoarce în România dacă aș avea oportunitatea de a lucra cu Banca Națională a României. Aș lucra cu mândrie pentru banca centrală a țării mele. Soțului meu, Bastian, îi place mult în România. Oameni din Bangladesh și Zanzibar știu că România a oferit lumii oameni puternici. Toți prietenii mei au auzit de Gheorghe Hagi, Nadia Comăneci, și mai nou, despre Nicoleta. (Zâmbește!) Dacă oamenii de peste hotare știu lucruri bune despre România, atunci și noi trebuie să demonstrăm, zi de zi, că românii sunt oameni de calitate și pot lăsa un gând bun în urma lor.”, crede Nicoleta Lupulescu.
Fotografii: Arhivă Nicoleta Lupulescu/ Whatson/ Wing Buddy
