Un primar din Constanța îndrăgind vânătoarea
O reformă adâncă de-ndată-ncepea
Uitându-se sprinten în primăria aceea
Cânta dintr-un flaut de os și zicea:
– Ascultați aici la mine ce zic
Pripiși acesta nu-i bun de nimic
Și Bratu își schimbă prin locuri ascunse
Oameni, mașini și poliții locale cu alte treburi deprinse.
– Stăpâne, ziceau slujitorii cu mape,
Pripiși acesta nu vine pe-aici
Mai bine afară să dăm tot vânatul cu coarne
Cei care până acum ne-au făcut pe noi slugi.
Dar primarul mergea zâmbitor înainte
De Pripiși și Bratu nu-i mai păsa
Și-i lăsa în culcuș pe prietenii dinainte.
Pârvulescu cel cu ochi sclipitori chiar râdea.
Deodată primarul făcea conferință și-acolo spunea:
– Uitați ce reformă făcuta-am aicea
Să nu mai zică nimeni că eu am cântat
Pe muzica și tonul ce mi-a fost dictat.
– Stăpâne, spuneau slujitorii mijind,
Mai sunt mulți alții ce ne-au prigonit
Ce multe taxe și șpăgi au dorit
Ca pe niște vite pe noi ne-au privit.
Din scaun primarul părea neclintit.
– Pe toți îi voi face să se teamă un pic.
– Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă ce zic constănțenii, gonindu-l…
Dar primarul răspunse-ntorcându-se. – Taci.
Mai bine merg la TV ca să spun răspicat
Eu aici fac reformă, nu mă joc, nu e blat.
Atunci cineva dintr-o vilă măreață, de pe mal de Siutghiol
Își spuse în barbă: ”Nu-i nici un pericol”.
Reforma aceasta merge cu pași mici,
Dar mistreții cu colți de arginți sunt aici și par veșnici.