A murit IPS Pimen, internat în București din cauza Covid-19. De la colaborator al Securității la arhiepiscop

IPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, în vârstă de 90 de ani, a încetat din viaţă miercuri, la o lună după ce a fost diagnosticat cu coronavirus şi a fost adus la Institutul „Matei Balş” din Capitală.

„Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen s-a mutat la Domnul! Dumnezeu să-l odihnească!”, este anunţul postat miercuri noaptea pe pagina de Facebook a Trinitas Tv, postul de televiziune al Patriarhiei.

Conform agenţiei de presă a Patriarhiei, arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor a încetat din viaţă miercuri, în jurul orei 0:50, la Institutul „Matei Balş” din Capitală, în urma unui al doilea atac de cord.

Este decesul cu numărul 1.141 din România din cauza coronavirusului.

Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Pimen a fost confirmat cu coronavirus în 20 aprilie, când a fost transferat de la Spitalul Judeţean Suceava la Institutul „Matei Balş”, cu un elicopter, el având simptome severe de pneumonie.

Transportarea la București a Î.P.S. Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților cu un elicopter a stârnit multe discuții privind egalitatea de tratament în cazul bolnavilor infectați cu COVID-19 din Suceava. Pe 20 aprilie 2020, secretarul de stat în MAI Raed Arafat declara că „am fost solicitați să-l aducem la București, probabil cu încă un pacient de acolo. Acum se ia decizia să sprijinim Suceava, să poată fi eliberat încă un pat de terapie intensivă. Am fost solicitați să-l aducem la București acum o oră jumătate. E un elicopter de la Iași, de la MAI, cu o echipă SMURD, care o să-l preia și o să-l aducă la Matei Balș„. Arhiepiscopul Sucevei, în vârstă de 90 de ani, a fost adus la București cu un elicopter, împreună cu un alt pacient care trebuia adus în Capitală, potrivit Grupului de Comunicare Strategică.

Stareț la Putna

Născut în localitatea Greabănu, judeţul Buzău, în 25 august 1929, el a devenit călugăr în 1951.

Şi-a făcut studiile medii la liceul din Râmnicu Sărat şi la Seminarul monahal din Mănăstirea Neamţ. În 1951 a devenit călugăr, cu numele Pimen, A urmat studiile superioare la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, iar apoi a făcut studii de specializare la Universitatea din Koln.

IPS Pimen a fost stareţ al Mănăstirii Putna, preot duhovnic la mănăstirea Văratec, preot la mănăstirea Durău, muzeograf la mănăs­tirea Putna şi stareţ la Mănăstirea Sfântul loan cel Nou de la Suceava.

La recomandarea Arhiepiscopului şi Mitropo­litului Moldovei, Teoctist Arăpaşu, pe 10 ianuarie 1982 a fost ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei laşilor, cu titlul de Sucevea­nul.  În urma reînfiinţării Arhiepiscopiei Sucevei, în ianuarie 1991, a fost ales Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor şi instalat la Suceava pe 3 martie 1991.

El a redeschis mai multe lăcaşuri care fuseseră închise în perioada comunistă, printre care Mănăstirea Voroneţ şi Mănăstirea Humorului.

IPS Pimen a fost preocupat şi de problemele sociale din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, încurajând înfiinţarea a numeroase cămine şi aşezăminte speciale pentru cei nevoiaşi. Arhiepiscopul Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor a fost distins cu Ordinul Naţional “Pentru Merit” în grad de Mare Cruce de către preşedintele Emil Constantinescu.

IPS Pimen este cel care a iniţiat procedurile de retrocedare către Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a fondului forestier care aparţinuse înainte de cel de-al doilea război mondial Mitropoliei Bucovinei cu sediul la Cernăuţi.

Colaborator al Securității și al DIE

ÎPS Pimen ar fi dat nouă note informative cât a colaborat cu Securitatea, în cazul său fiind întocmite mai multe referate, rapoarte, fișe personale și trei scrisori operative. Arhiepriscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților a avut două nume conspirative în timpul colaborării sale cu Securitatea, inclusiv cu Direcția Informațiilor Externe (DIE).

Potrivit motivării Curții de Apel București (CAB), care l-a declarat în 2011 colaborator al Securității, Pimen a recunoscut în fața judecătorilor că o parte din notele consemnate de Securitate și invocate de Consiliul Național de Studiere a Arhivelor Securității (CNSAS) sunt adevarate, însă în altele s-au tras concluzii neadevărate și incorecte.„A afirmat că a purtat discuții verbale cu diferiți ofițeri de Securitate dar prin acestea nu s-a atentat la poziția socială a unui cetățean sau a statului român”, se arată în decizia instanței.

Păcatul de a nu iubi conducerea țării

În nota informativă furnizata sub numele conspirativ „Petru” din 18.01.1979, viitorul înalt prelat a adus la cunoștința organelor de securitate că o anumită persoană A.B. „nu iubește conducerea țării”. Despre aceeași persoană, „reclamantul a furnizat informații referitoare la situația familială a acesteia, încălcându-i-se astfel acesteia dreptul la viata privată. Reclamantul a arătat că este adevărată consemnarea privind nota informativă din 14.09.1979 și a precizat că a evitat anumite discuții deoarece „era o ponegrire la adresa țării”, se mai arată în motivarea CAB.

Propunere de recompensare

Opinii referitoare la regimul comunist exprimate de diferite persoane au fost cuprinse și în alte note semnate de Pimen și depuse la dosarul cauzei. „Astfel în nota supliment datată 16.03.1977, reclamantul a furnizat informații în sensul ca prof. P. M era de opinie că profesorii „să aibă o orientare mai largă și să nu fie prea marxiști” și că vrea să-și facă prieteni persoane „care să împărtășească niște idei nu prea fidele față de politica statului nostru”, a scris Pimen despre un cunoscut.

Judecătorii susțin în decizie că și celelalte note semnate de înaltul prelat și invocate de CNSAS, „cuprind aspecte de viață privată a unor persoane, opinii politice, aspecte privind părăsirea țării etc. Mai mult decât atât rapoartele și referatele depuse de pârât reliefează legătura strânsă și colaborarea reclamantului cu organele de Securitate, făcându-se propuneri chiar de recompensare a sa (raport fila 196) „în scopul rezolvării sarcinii încredințate”.

Argumentele lui Pimen

În apărarea sa, ÎPS Pimen a invocat că nu este suficientă simpla furnizare de informații pentru a fi declarat colaborator al Securității, ci trebuie dovedit că acele informații au adus îngrădiri unor drepturi și libertăți fundamentale ale unor anumite persoane. „Numai autoritățile statului pot aduce atingeri drepturilor fundamentale și, în plus, nu s-a putut indica nicio persoană căreia i-au fost limitate sau înlăturate drepturile fundamentale la care a făcut trimitere instanța de fond ca efect al informațiilor consemnate de ofițerii de securitate. Pe de altă parte, în cazul cetățenilor străini sau al cetățenilor români care părăsiseră România și locuiau în străinătate, autoritățile române nici nu puteau aduce atingere drepturilor menționate”, a susținut Pimen prin avocat.

Colaborator intern și extern

În octombrie 2007, CNSAS a stabilit că Vasile Zainea, adică Înalt Prea Sfințitul Pimen arhiepiscop ortodox al Sucevei și Rădăuților, a colaborat cu Securitatea. Astfel, s-a stabilit că Pimen este titularul dosarelor SIE 40160 și I 993, iar potrivit datelor consemnate în aceste dosare, titularul a furnizat informații și a fost utilizat ca informator de către Inspectoratul Județean (IJ) Suceava sub numele conspirativ „Sidorovici” în perioada 1975 – 1977. Conform documentelor redactate de către ofițeri din cadrul I J Suceava, „în perioada cât a funcționat la Putna a fost folosit uneori de organele noastre în culegerea de informații despre unele elemente străine ce vizitau sau erau cazate în mănăstire. Datele obținute le furniza verbal. După venirea sa la Suceava a fost atras și mai mult la colaborare, iar informațiile ce le obținea le furnizează în scris, deși nu este înregistrat la noi ca sursă„.

Pimen a contestat decizia CNSAS și procesul a început la Curtea de Apel București. După aproape 5 ani de judecată, în octombrie 2012, Pimen a pierdut definitiv procesul și a fost declarat colaborator al Securității.

Relația cu DIE și numele de cod ”Petru”

Potrivit CNSAS, prelatul ar fi colaborat și cu Direcția de Informații Externe, fiind preluat în rețeaua de informatori înainte de a pleca la o specializare în Republica Federală Germania. „După întoarcerea de la o specializare în R.F.G., la 30.06.1977, Zainea Vasile a fost înregistrat ca informator intern de către DIE „în scopul pregătirii lui cu sarcini în exterior”, având numele conspirativ „Petru”. Anterior înregistrării ca informator intern, documentele confirmă „preluarea” titularului de către serviciile de informații externe, înainte de plecarea în R.F.G., la sfârșitul anului 1976. Dosarul personal de informator al D.I.E. a fost deschis la 20.11 .1976, sub numele conspirativ „Petru”, se mai arată în motivarea CAB.

În ianuarie 1979, se propunea de către adjunctul ministrului de interne abandonarea informatorului, deoarece acesta nu a reușit să îndeplinească sarcinile informative cu care fusese trimis la Ierusalim. Pimen se întorsese în țară mult mai devreme și a motivat că nu a reușit să se adapteze la condițiile climaterice din Israel.

Sursă foto: Can Can