Alexandra și soțul și-au cumpărat un apartament într-un bloc nou. Ca orice bloc nou, are și câte un loc de parcare pentru fiecare apartament.
Conform contractului de vânzare-cumpărare, parcarea din subteran este spațiu comun. Spațiu comun înseamnă pentru noi, vorbitorii de limbă română, o suprafață care poate fi utilizată de către toți locatarii. Cu alte cuvinte, fiecare parchează unde găsește loc liber. Între noi fie vorba, sistemul acesta se folosește și pe domeniul public în țările civilizate și este, probabil, cea mai bună metodă de a împărți locurile de parcare.
Alexandra a observat însă ceva ciudat. În parcarea comună au început să apară lăzi, da, lăzi, și pe alocuri numere scrise cu vopsea. „Ap. 98”, de pildă. Nu era vreun joc misterios, nu erau indicii despre vreo comoară, ci era o revendicare mai deosebită: acolo avea să fie, de la data vopsirii până în veci, probabil, locul de parcare al șoferului de la respectivul apartament. De ce? Chiar, de ce?
Alexandra a făcut ceea ce ar fi făcut, cred eu, majoritatea celor dintre noi: a parcat acolo unde a găsit un loc liber, pentru că așa scria în contractul de vânzare – cumpărare, contract cu valoare de lege între părți. I s-a atras atenția că nu face bine, că nu e locul ei. A replicat, doar scria negru pe alb în contract. Știți ce e mai puternic decât acest înscris? Un BMW. Da, un BMW. Îl parchezi în spatele mașinii Alexandrei și pleci în casă. Alexandra și-a găsit mașina blocată. Poate voia să se ducă la muncă, dar poate că trebuia să ajungă urgent la spital. I-a păsat domnului care a blocat-o? Nu. Domnul consideră că, dacă a scris două cifre pe asfalt, locul e al lui.
Alexandra și-a spus povestea pe Facebook. Domnul care a blocat-o a reacționat.
„Puteai sa ma anunti ca vrei sa imi faci poza. Macar spalam masina. Ai plecat cu cealalta masina pentru ca ori tu ori sotul care mi-a batut la usa nu ati fost in stare sa o scoateti.” (comentariile nu sunt editate de către noi).
Așadar, e normal ca el să parcheze – mă scuzați, am vrut să scriu să-și lase mașina perpendicular pe locul de parcare, nu într-un loc liber, pentru că Alexandra ar fi putut să iasă prin față dacă făcea mai multe manevre (din poze nu pare să aibă loc, dar să admintem că are). L-a întrbat cineva pe posesorul de BMW (da, are BMW) de ce nu parcat pe un loc liber. N-a mai răspuns. Soția posesorului de BMW a intrat în discuție:
„Masina nu este deloc blocată. Spațiul unde a parcat dna. Are iesire di prin fața și prin spatele masinii dansei. Că nu se descurcă să o scoată de acolo numai este problema mea.”
Păi da, nu e problema ei. Câteva rânduri mai jos, soțul revine și recunoaște că mașina lui o încurcă pe cea a Alexandrei.
„Daca ar fi creat o linie perpendiculara cu ceva din parcare as fi incurcat mai multe masini in afara de cea a doamnei care a creat postarea.”
Opa, păi cum așa? Are loc să iasă, dar e încurcată?
Acum, vorbind serios: când e spațiu comun, pur și simplu nu ai dreptul să blochezi altă mașină. Poliția poate interveni (și chiar o face, la sesizare), iar șoferul vinovat se alege cu amendă. Nu suntem în Vestul Sălbatic, unde, dacă înfigeai un steag într-un teren, era al tău. Traiul în comunitate presupune unele reguli. Din păcate, mulți dintre cei care locuiesc în oraș cu noi își fac propriile reguli, în disprețul celorlalți. De ce? Pentru că li se permite.
Să vă povestesc un caz concret. Ieșeam din parcare supraterană VIVO, e un sens unic, o singură bandă, în curbă ușoară. Brusc, un Mercedes ML îmi apare în față. Doamna de la volan râde destul de suspect pentru situația în care se afla și dă cu spatele. Reușește manevra după circa 20 de secunde, se îndepărtează de mine și, în timp ce face asta, îmi bate obrazul. Înțelegeți, eram de vină eu, că nu am dat cu spatele, în curbă, lăsând-o pe ea să pătrundă pe interzis. Eu eram cel nesimțit, nu ea.
Asta-i din păcate Constanța în care trăim, țara în care trăim. Nu numai că unii sunt mai șmecheri decât alții, dar li se pare normal să fie așa, ar cam trebui să plecăm capul și să le permitem să fie așa.
Alexandra a declarat, în disputa ei de pe Facebook cu vecinul, că va parcare în continuare pe orice loc liber va găsi, căci este dreptul ei. Credeți că procedează bine?
Eu o felicit.
P.S. Da, Alexandra este o colegă, o amică, dar aș fi scris același lucru, exact la fel, pentru oricine ar fi fost în această situație.
C.H.
