Dobrogea este fascinantă din mai multe motive. Unul dintre ele este modul în care mai multe etnii conviețuim aici în cel mai firesc mod cu putință. Într-o lume în care culoarea pielii, religia, chiar preferințele culturale duc la războaie sângeroase, Dobrogea este nu numai un exemplu, ci speranța că putem trăi în pace și, de ce nu, bunăstare împreună.
Toate acestea nu se întâmplă de azi, de ieri, ci de câteva generații. În Dobrogea au poposit străini care s-au îndrăgostit de ea, care și-au făcut aici un rost. Pe mulți dintre ei, din păcate, nu îi știm. Pe alții îi descoperim acum, grație unor oameni pasionați și muncitori.
Unul dintre acești oameni pe care avem privilegiul să îi (re)descoperim a fost francezul Anatole Magrin.
1878. Franța și Constanța
Haideți să ne întoarcem în timp în 1878. Să ne uităm la Franța. Franța era o republică din 1849. În 1878, aici se ținea Expoziția Universală, pe o suprafață de 490.000 de metri pătrați, cea mai mare din lume, până atunci. Acolo se putea admira capul Statuii Libertății, care a devenit un simbol al libertății, al Statelor Unite ale Americii.
Franța era și atunci una dintre cele mai puternice țări din lume, una din cele mai admirate.
În 1878, Dobrogea devenea parte a României. O regiune săracă, pe care unii politicieni nu au vrut-o, dar pentru care alții, vizionari, cum ar fi Mihail Kogălniceanu, au luptat. În 1878, Dobrogea avea un total de 226.000 locuitori (dintre care 127.000 erau musulmani). Cei mai mulți erau tătarii (71.000), urmați de turci (49.000), români (47.000), bulgari (30.000), iar restul erau evrei, greci, armeni, ruși și germani.
În acel an, în Dobrogea, mai precis în Constanța, a venit și un francez: Anatole Arthur Seraphin Magrin.
Ziua de 7 decembrie a fost despre el. Gabriel-Octavian Nicolae și Valentin Ciorbea au lansat volumul „Notre Ami Anatole Magrin”, într-o realizare tipografică de excepție, într-un loc deosebit: Bazilica „Sfântul Anton de Padova” din zona peninsulară, unde gazdă a fost monseniorul Ieronim Iacob. În acel loc (nu în actuala biserică, ci în cele două dinaintea ei) obișnuia să vină și Anatole Magrin.
Cine a fost
Anatole Arthur Seraphin Magrin (1858 – 1928) s-a născut în estul Franței într-un mic sat numit Domprel, aproape de granița cu Elveția. Avea atunci aproximativ 200 de locuitori, tot cam atât are și azi. A fost primul copil al familiei Magrin și, conform tradiției, urma să devină preot catolic. A urmat seminarul Catolic de la Besançon, dar la 17 ani, în urma unei excursii în Europa de Est, ajunge la Galați, în vizita la un apropiat al familiei, (Emile Carrez) care aveau un studio foto, unde Anatole Magrin devine fascinat de arta fotografică. După terminarea excursii pe Dunăre hotărăște să se întoarcă la Galați pentru a învăța arta fotografică.
În 1878, la 20 de ani, ajunge în Constanta, unde deschide primul studio de fotografie pe „rue Traian”, devenind în scurt timp cel mai important fotograf din Dobrogea, chiar și din România.
În urma rezultatelor spectaculoase obținute la expozițiile internaționale de fotografie, în 1898 este decorat de M.S. Regele Carol I cu ordinul Coroana României.
Pe lângă pasiunea lui, Anatole Magrin a fost și angajat al Consulatului Francez din Constanța, unde a ocupat pe rând funcțiile de Secretar, Viceconsul, Consul Onorific, iar din 1914 și până la sfârșitul vieții în 1928 a ocupat funcția de Consul.
În 1926 a fost decorat de M.S. Regele Ferdinand I, pentru activitatea sa diplomatică.
„Papa de la Roma i-a acordat o distincție rară, pe care nu știu câți români o au: distincția papală Gregorius, pe care a primit-o de la Papa.”, a dezvăluit monseniorul Ieronim Iacob.
Meritele francezilor
„Noi, dobrogenii, avem să recunoaștem meritele multor francezi. Din 1441 când se menționează un francez care a avut o legătură cu Dobrogea și până în 1878 au fost cam 27 de francezi aici, cel puțin cei consemnați prin faptul că au scris ceva, au lăsat ceva în legătură cu Dobrogea. Dintre toți, Magrin este cel care a devenit român.”, a declarat istoricul Valentin Ciorbea.
Acesta a punctat că a venit la 20 de ani, la 1878 aici, „într-un oraș mic, ce abia se mișca atunci”.
A fost fotograf, om de afaceri, sponsor și diplomat. Avea 60 de milioane de lei în depozitele de petrol, hambarele pline cu cereale. A fost un om bogat.
O stradă și un muzeu pentru Anatole Magrin
Gabriel-Octavian Nicolae, care a înființat Asociația Culturală Magrin, a declarat că sunt foarte multe de spus și foarte multe lucruri de descoperit despre Anatole Magrin.
Acesta a precizat că unul din proiectele asociației, care se va întâmpla, este ca o stradă din zona peninsulară a Constanței să poarte numele său. „Este un proiect aprobat.”, a precizat Gabriel-Octavian Nicolae.
Alte proiecte sunt realizarea unei statui stradale și a unui film documentar. La film se lucrează.
„Visul nostru suprem, visul de aur, care a fost cuprins în strategia pentru cultură pentru următorii zece ani, este realizarea unui muzeu dedicat Constanței din perioada lui Magrin, lui și a altor personalități din vremea respectivă. Acest proiect există și a căpătat deja contur real. Există imobilul, Primăria Constanța ni l-a pus la dispoziție.”, a precizat acesta.
La evenimentul de ieri au mai fost prezenți, printre alții, Silviu Coșa, prefect al județului Constanța, Romeo Stavăr-Vergea, Consul Onorific al Franței la Constanța și director general al CMA Ships România, parte a grupului francez CMA-CGM, unul dintre sponsori, Dorin Popescu, cel care a realizat strategia culturală a municipiului Constanța, Mihaela Postelnicu, vicepreședinte al Asociației Române a Profesorilor de Franceză, zeci de invitați.
Alte detalii puteți găsi pe site-ul Asociației Culturale Magrin: click AICI.
