Politicienii sunt obligați prin lege să depună o declarație de avere și una de interese. Nu e deloc rău, dacă stăm să ne gândim. Așa ies la iveală, din când în când, detalii prin care unii dintre ei sfidează alegătorii.
Dincolo de aceste declarații, mi-ar plăcea – deși știu că este utopic – ca fiecare politician care vrea să ne conducă, care vrea să fie plătit din bani publici, să depună o declarație de lectură. Sau, dacă vreți, o declarație de cultură.
Să scrie în ea ce cărți au citit în ultimul an, nu doar câți bani au produs. Să menționeze la ce spectacole de teatru, operă sau expoziții de artă au fost. Și, eventual, să facă un raport de activitate culturală în care să ne spună ce au înțeles – dacă au înțeles ceva – din evenimentele culturale la care au participat.
Ar fi, în opinia mea, un semn că în lumea aceasta în care trăim, banii nu sunt cel mai important lucru, iar funcțiile pe care le dețin vremelnic nu sunt cele care dau valoare unui om.
Nu am auzit pe nimeni până acum să fie curios câte cărți ai citit sau câte cărți ai în bibliotecă, dar am văzut prea mulți care te judecă după hainele pe care le porți, mașina pe care o conduci sau telefoanele de ultimă generație la care vorbești.
Din păcate, acest materialism insidios a ajuns să ne corupă copiii și tinerii. Valoarea începe din ce în ce mai mult să se rezume la bani, nu la lucrurile care contează cu adevărat.
Primul lucru pe care ar trebui să-l facem cu toții este să le spunem acestora, să-i facem să înțeleagă că banii sunt un mijloc, nu un scop în sine.
În această campanie electorală, care începe mâine, dincolo de discuțiile despre rolul candidaților și despre proiectele lor, mi-ar plăcea ca, în emisiunile la care participă și în interviurile pe care le oferă, politicienii să vorbească măcar despre o carte – cartea lor preferată, cartea care poate schimba viața. Poate, astfel, unul dintre cei care ascultă va fi inspirat să o citească. Poate așa va deveni un om mai bun.
Recomandare:
