O sală de sport modernă, pentru o școală, costă cam 2,2 milioane lei.
S-a construit una recent într-o comună din sudul județului.
În școlile și liceele din municipiul Constanța, mii de copii fac orele de educație fizică în clase sau deloc, pentru că nu au unde.
Primăria Constanța putea, numai cu banii pe care îi acordă anual Asociației Handbal Club Dobrogea Sud, să facă 4 (patru) săli de sport pentru copii.
PSD, PNL și USR pur și simplu nu vor să facă acest lucru. Au votat în unanimitate bugetul care prevede alocarea a milioane de euro către cluburi sportive, igorând nevoile orașului.
Și când îmi aduc aminte ce-mi spunea candidatul Vergil Chițac, în privat, despre banii pe care îi dădea Făgădău pentru aceste cluburi, zău că mă apucă revolta…
Acum ne conduce un partid unic, cu trei capete, ca balaurii din basme. Ne-am lămurit cu toții, probabil, cu ce rezultate.
Aștept cu nerăbdare apariția unui candidat independent la Primăria Constanța, care să aibă curajul să rupă pisica în două și să facă ceva pentru copiii noștri. Sunt convins că poate avea succes.
PNL și contraamiralul de uscat sunt în scădere puternică, iar înjurăturile celor care văd orașul distrus nu vor fi uitate, chiar dacă unele din proiectele începute de Decebal Făgădău și continuate de Vergil Chițac vor fi finalizate.
PSD dansează ca o tânără gimnastă pe bârnă, străduindu-se să nu cadă și să fie grațioasă, în timp ce se uită cu coada ochiului la un antrenor care îi dictează fiecare mișcare (și la un arbitru care îl notează, mai mult sau mai puțin, în funcție de prestație), iar USR e ca o mașină care vrea să circule pe autostradă, dar observă că nu mai are nici motor, nici benzină, și cam trebuie să o împingă. AUR, din mai multe motive, pe care nu le voi detalia aici, nu este o soluție, chiar dacă unii candidați cu bagaj electoral i se vor alătura.
O precizare: când spun „candidat independent” mă refer la unul veritabil, cu background, care să fi realizat ceva în viața profesională, nu la unul care fuge din turma altui partid sau la iepurași pe care păpușarii jocului politic de la noi îi aruncă, o dată la patru ani, pe scenă.
Dacă mă întrebați pe mine, am cel puțin două nume în minte. Și despre unul dintre ei, care nu are aproape deloc notorietate, cred cu tărie că poate ajunge primar și că poate fi unul bun. Are o mică problemă: e cam tânăr. Probabil că lumea s-a lămurit însă cum e cu pensionarii de lux la primărie, deci s-ar putea să fie un atu.
V-ar putea interesa și:
