Toți candidații la alegerile locale din Constanța au eșuat. Atât cei care au câștigat, cât și cei care au pierdut, atât politicienii, cât și independenții. Toți.
Aceasta este cea mai importantă concluzie a alegerilor locale. Și cea mai tristă.
Au eșuat pentru că nu au reușit să scoată la vot, în municipiul Constanța, decât 38% din populație. Practic, numai pe unul din trei. 161.447 de constănțeni cu drept de vot nu s-au prezentat la locale.
Clasa politică, nouă sau veche, nu contează, i-a dezamăgit.
Și asta se întâmplă în condițiile în care au fost 17 candidați. Am avut de ales între persoane diverse, de la primarul în funcție la un fost militar și profesor, de la reprezentantul unui partid așa-zis nou, care ar face o altfel de politică, la un fost ministru, de la un independent care și-a făcut un renume de Cattani la un om de afaceri care nu a ezitat să-și pună fața pe afișe în timpul campaniei electorale, de la o doctoriță la o persoană care se ocupă de ani buni de turism, de la un fost consilier, cu experiență în administrație, la un român de reprezentant al elenilor care a crezut că o să mute munții din loc, de la o independentă care își căuta nașul la unul care a crezut că istoria se poate repeta. Și alții, desigur.
Au fost mulți, poate prea mulți. Cu toate acestea, împreună nu au scos la vot nici măcar 100.000 de oameni. Mai exact, 99.476.
De ce?
Este epidemie de coronavirus, au fost condiții speciale, dar, în opinia mea, principalul motiv este că oamenii s-au săturat de politică și scandal. Și, din păcate, campania electorală a fost în primul rând despre politică. Mi-au plăcut candidații care au prezenta proiecte, planuri concrete. Bune, proaste, au fost proiecte care merită luate în discuție. Ar fi trebuit ca discuțiile din campanie să se axeze asupra acestor planuri, a modalității de la impune în practică. Am avut însă parte de acuzații, de o parte și de alta, iar alegătorii numai de asta nu au avut chef.
Lehamite, așa aș descrie atitudinea celor 62%.
Într-o campanie normală, candidații vin în dezbateri, își prezintă proiectele și punctele de vedere și apoi pleacă dându-și mâna. Scopul nu e să-l omori pe celălalt, ci să ajuți orașul, să-l dezvolți, să crești calitatea vieții locuitorilor.
Până când nu vor înțelege candidații asta, prezența la vot va fi din ce în ce mai mică, cu toate riscurile de rigoare. Primul este ce al nereprezentativității. Mai grav este cel al populismului. Din praful care nu se ridică al absenteismului la vot se pot ridica demagogi care îngenunchează nu orașe, ci națiuni întregi.
38% cu 67% nu da 100%. In fine – esti ziarist. Constanta pote fi mandra cu ce a votat pentru Primar si in acelasi timp rusinata pentru ce a votat, inconstienta, Anti-Primar = noua ciuma neo-marxista USR. Grosso modo, putem fi aproape mandri de concitadini, care par a fi revenit din puiul si uleiul lui Mazare. Prezenta la vot a fost peste asteptarile tuturor, fara sa fie uimitoare. As spune, in final, ca inca mai avm o sansa. Noi, constantenii.
Am modificat,mulțumesc! O precizare: la localele din 2016 au fost peste 49%, dacă nu ma înșel.
Oamenii au ales masti. Nu poti zidi Bine peste Rau. In spatele mastilor blajine, hienele ranjesc sinistru si-si mijesc coltii. Isi fac deja socotelile ca cate 6 zerouri. E ocazia lor s-o puna de o burta plina si de alti pui de hiena.
Fuck it and forget it – asta e „importanta concluzie a alegerilor locale”.