Claudiu Năsui, deputat USR și economist, a declarat, marți, că „analfabetismul economic al domnului Ciolacu va duce la suferință și disperare”.
Năsui a făcut o comparație cu Ungaria, țară care a luat măsuri similare.
Iată ce a scris pe pagina sa de Facebook:
„Domnul Ciolacu vrea să plafoneze prețurile, sau măcar adaosurile. Ați crede că se poate uita ușor peste graniță să vadă care e efectul plafonării prețurilor. Un dezastru.
Viktor Orban a plafonat prețul la carburant. Rezultat? Importurile de carburanți s-au redus la minim. Nu mai era rentabil pentru producători să vândă în Ungaria. Cantitatea de benzină în Ungaria a scăzut cu două treimi, fix în momentul când ungurii aveau mai mare nevoie de carburant. Nu de alta, dar prețul mic a incitat un consum mai mare. În final, cozile de la benzinării și faptul că o treime din benzinăriile MOL din Ungaria nu mai aveau carburant deloc, l-au convins pe Orban să renunțe la plafonare.
Același Viktor Orban a plafonat prețul și la alimente. Rezultatul? Același. Evident că n-au apărut deodată mai multe alimente pe piață pentru că așa a decretat Orban. Ce s-a întâmplat este că au introdus sisteme de raționalizare a bunurilor. Nu mai cumpărați câte ouă sau ulei doriți, cumpărați câte vi se dă voie pe cartelă.
Nici nu trebuie să meargă până în Ungaria ca să vadă ce dezastru este să plafonezi prețurile. Dl. Ciolacu poate să se uite la decizia criminală luată de guvernul Ciucă atunci când a plafonat prețul la lemne. Mai țineți minte ce s-a întâmplat? Au dispărut lemnele.
Plafonarea prețurilor nu duce niciodată la bunăstare.
Prețul este un mesager care ne transmite un mesaj. Prețul mare înseamnă că cererea e mai mare decât oferta. Prețul mic ne indică inversul.
Plafonarea distruge capacitatea prețurilor de a semnala cererea și oferta. De aceea invariabil duc la supra-folosire a unui bun rar, taman în perioada când el ar trebui prezervat. Și mai grav, distrug stimulentul de a produce, importa sau vinde acel bun.
Nici nu intru în ideea de a plafona adaosurile. Vă zic doar atât.
A existat o lege în România, legea 12/1990. O lege votată imediat după revoluție, de un parlament cu o gândire masiv comunistă. Acea lege plafona fix adaosurile (la 10% și 20% depinzând de produse). Ce s-a întâmplat? Oamenii au început să-și vândă bunurile printr-o firmă terță astfel încât să mute adaosul acolo. Iar în momentul vânzării către consumator să aibă adaosul impus de socialiștii de la guvernare.
Analfabetismul economic poate să nască mult mai multă suferință și disperare decât orice criză. Plafonarea prețurilor nu duce la prețuri mai mici, ci la lipsuri, suferință și disperare.
Pe bune ? Numai economic ?