Am primit recent un comentariu la un articol mai vechi, referitor la pensiile comandanților de cursă lungă. O categorie profesională cu care România se mândrea, înainte de 1989, dar care a fost uitată apoi. Oamenii invidiați în comunism, pentru că puteau călători în străinătate și pentru că veneau de acolo cu produse care nu se găseau aici. Uneori, însă, în spatele acestei bunăstări se ascundeau și lucruri mai crude.
Vă invit să citiți declarația unui domn care semnează Nicolae Coman, moș Nae. Nu am putut verifica exact cine este persoana, dar este 100% sigur că vorbim despre un marinar de cursă lungă, o persoană care a trăit mult timp pe mare și care știe cu ce s-au confruntat marinarii în perioada comunismului.
Iată ce spune (nu am intervenit deloc pe text):
„Statul comunist nu le acorda salarii mari marinarilor de la lunga cursa, deoarece erau încadrați la servicii cu frizerii si ospătarii. Mecanicii erau considerați clasa muncitoare si erau avantajați, la fel bucătarul si strungarul bordului. Comandantul navei si ofițerii, cu studii superioare aveau statut de funcționari. Salariile erau mici dar aveau aprobarea tacita să facă micul trafic de frontieră aprobat pentru turiști. Dacă nava mergea în port din tara capitalistă echipajul primea o diurna în dolari Sua. Comandantul 2$/zj, ofițerii 1,5$/zi, marinarii 1,25$/zi, stagiarii 0,90$/zi. Dacă navigai înspre porturi socialiste primeau un bon de valută în ruble cu care puteai cumpara țigări și băuturi la shopul din port. Dacă mergeau în porturi lumea a treia primeai tot bon ptr shop, numai cel din port pentru marinari. La început a fost mulțumitor, dar au apărut și alți amatori la a lua de la marinari plată pentru servicii sau pentru că erau si ei prin port. La început dadeai dreptul la vama si controlul de sosire, apoi si la birourile de la flota si la partid. Apoi la toți care aveau funcții în port. Oriunde te afla ca esti marinar trebuia să dai “dreptul”. Comandantul si seful mecanic, trebuiau să dea dreptul pentru provizii, piese de schimb, intrai în șantier pentru reparații, trebuia să dai dreptul. Nu era o fericire. Tu comentatorule, care nu si cunoscut acele timpuri, nu stiu ca “bufurile” alea mari le puteau face numai cine avea spate, cine avea neamuri si relații la șefii de atunci. Dar în Flota erau zeci de mii de navigatori. Marea majoritate nu aveam neamuri sus puse si nici nu puteam să riscăm să facem contrabanda ca să nimerim în malaxorul justiției socialiste, sau să pierdem avizele de navigație, adică locul de muncă, mai ales la o vârstă când aveai familie de întreținut. Era avantaje in sensul ca marinarii si familiile lor erau îmbrăcate în tzoale de afară, blugi, adidași, etc. Aparent erau cineva, dar sacrificiile erau mari. Țineam de locurile alea de muncă, pentruca se făcea economie, cel plecat pe mare nu cheltuia, avea masa asigurata. Când voiai să cumperi apartament, prindea bine ca esti îmbarcat. La pensie pe timpul acela era astfel: ultimii 5 ani până la pensionare te treceau la navele mari unde leafă era mai mare. La pensionare, se alegeau 12 luni din acești 5 ani, aveai dreptul să alegi lunile în care erai cel mai bine plătit. Se făcea o medie a acestor salarii si media obținută se impozita, iar ceea ce rămânea era pensia ce obțineai. Toți oamenii muncii beneficiau de astfel de calculare a pensiei, așa era legea socialistă. Acum aceasta pensie o mai primesc doar cei care ai lucrat în justiție și aviația comerciala. Deoarece, sistemul de pensii socialist a fost desființat abrupt, marinarii au ajuns să primească pensii mizere. Nu mai vorbesc de simplii marinari si motoristi, dar comandanti de nave, șefi mecanici, personalități de mare valoare care au adus servicii imense tarii, au ajuns la pensii de 800 lei,1200 lei, 1600 lei. Cat are pensie un șofer de camion? peste 4000lei. Dar un mecanic de locomotiva? 6-7000 lei. Si portăreasa de la birouri a primit pensia de peste 3000 lei. Este drept asta? Credeți că marinarii din Grecia sau Bulgaria, au muncit mai mult decât marinarii români? Sau credeți că marinarii occidentali nu făceau bisnitza cu tzigari? Si ei făceau. Când am fost în SUA, pilotul de fluviu Mississippi, mi-a cerut de la obraz 10 cartușe de Marlborough. Știți ce leafă avea? 15.ooo$/luna.
Comandanții maritimi greci au drepturi pe care un roman nu le va avea niciodată. Pensia unui căpitan maritim grec este peste 2500$//lună.
Marinarii români sunt cei mai năpăstuiti din lume. Nu au niciun drept, nu au nici măcar acces gratuit la parada de la ziua marinei. Poporul Român este popor de țărani si pastori, au ajuns târziu în comerțul pe mare, cel mai avantajos comertz. Dar marinarii români au strălucit pe mările și oceanele lumii. Nici fala lumii, marinarii englezi. Nu ne-au tăiat calea. Acum România nu mai are Flota maritima, este batjocorita de niste nemernici care și-au făcut parte la marea împărțeală. Păcat, ca si tu om ca noi toți, cei care am primit pentru munca noastră cupoanele lui Cosa, te repezi repede la beregatile marinarilor, de parcă zecile de mii de marinari bătrâni și bolnavi ti-ar fi furat mâncarea ta din fatza. Din cauza asta, romanii nu au viitor, pentrucă se mănâncă între ei, precum câinii.”
Nu te plânge! Fă foamea cu demnitate, mândru! Strânge cureaua si rabdă. Asta cât mai ai curea, deși mi-e teama ca în curând o să rămâi, marinar roman, și fără pantaloni…Puțini și-au făcut datoria mai mult ca tine față de patrie și față de concetățenii cei mulți și nehaliți pe vremea socialismului multilateral lăbărțat. Dacă pe timpul albanezului din Scornicești, nu era pestele oceanic pe toate drumurile la 6-11 lei kg ( in vreme ce carnea de pasare costa 29-36 lei/kg), în Romania se făcea o foame ca aceea, ca in Koreea de Nord. Acu’ ce vrei, pensie specială, medalii, parade militare, înainte-mergători, covor rosu, narghilele, dude, cireșe? Pentru ce vrei pensie de 4000 de lei, ce sa faci tu cu 3000 de lei, 2000 de lei nu-ți ajung? Ia de-aici 1000 de lei si mucles ! Nu ești parlamentar, ce-ti trebuie bani, ai?! Gloria nu-ți ajunge? Amin !
Petrica, m-ai făcut să râd. Ai dreptate, da când văd că atâția, care au bătut berbunca, au niste pensii năucitoare, iar marinarii sunt batjocoriți, marinarii, care erau atât de altruiști, marinarii mândri de nava lor și de Tzara lor, marinarii care nu își punea nimic deoparte, totul pentru familie, pentru copii, pentru casa, cum se poate ca o întreagă categorie socială să fie aruncată la gunoi de niste pseudoguvernanti. M-a apucat amocu, Petrica. Intr-o zi am întâlnit pe timonierul cu care am făcut cart, pe timpul când eram Ofiter II, un om deosebit, un marinar de mare valoare, acum bătrân, vaduv, cu o pensie de 930 de lei, bolnav, cauta mâncare în gunoi, ca să aibă bani ptr doctor si medicamente. Cum se poate asta? Dar si alti marinari prinși pe picior gresit de „Lovilutia” decembrista, telegrafistii rămași fără muncă, șefi mecanici de la pescărie, comandanti de nave, mândria flotei comerciale, au fost aruncați in crunta mizerie. Nemeritată soarta!
M-aș resemna, dar un șofer de camion de la gospodăria de partid pcr, are 8000 lei lunar, cica e si revoluționar. Un plutonier major de securitate, dela bds (documente secrete) are 7000 lei. Sa aibă, nu zic nu, dar ăștia care chiar au muncit în pericole, departe de casă, în valtoarea oceanelor, pe vapoare care transportau 10.000 tone azotat de amoniu, muniție de război, benzina, ăștia de ce nu au avut niciodată spor
de pericol, spor de ore de noapte, spor de ore suplimentare, căci la vapor ne ponta 8 ore pe zi, dar niciodată nu se muncea mai puțin de 10-11 ore, ca așa e munca asta pe mare, ăștia de ce să nu aibă dreptul la o pensie omenească, nu de lux. În toată Europa marinarii pensionari au multe scutiri, pensii adevărate, iar la noi, această bătaie de joc, această nemerniciei a unor razgaiati ai sortii.
Știi pe Liviu Negut, comandantul de nava Roman care a făcut primul înconjor al globului pe o navă românească. Cel mai brav comandant de navă Roman, craioveanul Liviu Negut, a fost aruncat la pensie, cu o pensie mizeră, a murit în chinuri groaznice, nu avea bani de doctor si de medicamente, făceam cheta la cursurile Ceronav si-i duceam să aibă ce mânca. Rușine, rușine și blestem pe capul celor ce au chinuit acest brav marinar român! Liviu Negut, un nume de mare om, si- dăruit viața Patriei si marii!
Cat adevar graieste domnul Comandan care cunoscut bine viata de navigator maritim de cursa lunga pe navele flotei civile a Romaniei, care din pacate nu mai exista. Compania „NAVROM”CONSTANTA ,companie cu o vechime de 100 de ani a fost falimentata impreuna cu suratele ei Romlone si Petromin care sau infintat prin impartirea in 1990 a navelor companiei Navrom in trei companii…!
Statul socialist deținea de la NAVROM, NAVLOMAR, TAROM, ONT, 48% din venituri. Aceste categorii nu primeau niciun spor prevăzut de legea socialistă, nici spor de izolare, nici spor de noapte, nici spor de limbă străină, nici spor de sărbători legale, nici spor de pericol, nu primeau nimic decât salariul din care li se oprea impozitul, 6%pentru îmbunătățirea pensiei, o sumă pentru părțile sociale ale întreprinderii, o sumă pentru echipamentul de protecție și uniforma, la salariu de mai adauga o sumă mică pentru continuitatea in muncă și categoria de munca care de obicei la marea majoritate se oprea la categoria 3-4 iar la piloși ajungeau la 6. La celelalte întreprinderi socialiste statul reținea din venit doar 30 %.
Acum marinarul furat atunci de statul socialist care îl lăsau să se descurce cu micul comerț de frontieră, din care mulțimea de șefi mai mici și mai mari din întreprinderi sau din porturi, aeroporturi, ministere, de la organizația de partid, organele de stat de control la ieșirea din tara sau la intrarea în țară la revenirea acasă își făceau parte, acei marinari ajunși la pensie sunt furați zdravăn de noua orânduire politică democratică și hrăpăreață. Unde sunt fondurile noastre de pensie care s-au strâns zeci de ani la un cont special din BNR? Unde s-au dus acele fonduri uriașe adunate de la toate întreprinderile socialiste pentru pensiile noastre? Ce tot vorbește Dna Olguța Lia Vasilescu despre contributivitate? Până în anul 2000 nu a fost vorba de contributivitate. Am ieșit la pensie „forțată” in anul 1997. La alții se acordau 20-30 de salarii dar la marinari NIMIC!
Nici macar adunarea aia simbolică cu ” mulțumim ptr munca depusa” cu dăruirea unui baston și un ceas cu pendula. NIMIC! Doar un plic cu o decizie de pensionare cu o pensie mizera trimis prin posta. Și asta după 52 ani de muncă în serviciul statului socialist, din care peste 25 de ani în munci de răspundere profesionala, munca la stat, pentru întreaga colectivitate, pentru poporul roman!
Și după? Am continuat sa fac ce știam mai bine, sa comand nave sub pavilion străin, flota noastră maritimă comerciala, mareata noastră flota, a carei ridicare s-a produs in timpul guvernării lui Ceaușescu (care nu era deloc albanez, era român neaoș) și care a început declinul tot în timpul lui Ceaușescu după ce a fost militarizată, dar care sub drapelul hărmălaiei democratice s-a prăbușit cu totul, prada nepriceperii, prostiei, trădării și hoției lichelelor foste socialiste și devenite democraticiste, pentrucă evenimentele schimbărilor i-au prins la butoane sau tocmai erau scoși la tabla la care se chinuiau sa rezolve problema al cărui enunț nu l-au priceput niciodată.
A dispărut măreață noastră Flota, asta e alta istorie.
Marinarii au plecat sa munceasca in cele patru zari, viața era grea în continuare. Am ajuns sa comand nave comerciale străine, nu pe navele dorite ci pe unde am apucat. De șpagă nu am scăpat, o dădeam aici la agentul care îmi aranja plecarea. Dădeam și la cel care era în străinătate și care era angajatorul senatorului. Leafa era mai mare dar eram discriminat. Mie îmi dădea jumătate din leafa unui comandant din tara armatorului. Vara, când mare e mai calma navigau ei, autohtonii. Toamna și iarna când începea sezonul furtunilor se îmbarcau românii, de ne suna apa in cap timp de 6 luni. Mi s-au oferit nave vechi, cu acte mincinoase care în Romania nu ar fi primit acte de registru nici la Macin. Acceptam, timpul trecea și nevoile erau altele, democrația nu mi-a oferit nimic. Statul nu ne-a protejat pe marinarii români plecați în bejanie. De pensii pentru anii munciți acolo nici nu poate fi vorba. Acceptam orice clauze la contract altfel nu primeai munca. Veneau alții, flamanzi erau mulți. Guvernele noastre nu s-au interesat niciodată de situația marinarilor români. Cred că nici nu știau de existenta acestei categorii sociale. Marinari lăsați de izbeliște prin porturi necunoscute, marinari neplătiți luni de zile, marinari români flamanzi și însetați pe navele românești părăsite, marinari care ajunseseră cerșetori sau la mila credincioșilor din biserici, temple sau moschei. Sa se pună la gatul politicienilor români din toate guvernările postdecembriste semnul rușinii naționale, semnul netrebniciei și prostiei. Poeții și scriitorii sa scrie și să arate generațiilor viitoare istoria acestor figuri sinistre.
Romania a pierdut Flota, dar și mai grav a pierdut zecile de mii de marinari calificați, oameni și marii consacrați. Azi nu mai avem nici Registrul Naval Roman! Era cel mai drastic registru naval! Singurii pe care i-am întâlnit în lume la fel de drastici a fost Veritas Bureu.
După dispariția Flotei României și a Flotei de Pescuit Oceanic, specialiștii noștri de la RNR au cunoscut soarta marinarilor români, s-au disipat sub faldurile prostiei guvernanților sau au luat calea străinătății, au ajuns salahorii registrelor navale străine. Cata nepăsare, câtă prostie!
Atâția comandanții de nave români, adevărați lupi de mare, marinari adevărați care au înfruntat marile și oceanele Lumii, specialiști în drept maritim, cunoscători ai mediului de afaceri din toată lumea, poligloți, plini de cunoștințe nu au fost chemați nici macar sa le spună studenților maritimi cate ceva din experiența de pe mare, sa discute despre capcanele marilor despre care nu este scris nimic nicăieri, sa le spună din experiența lor, întâlniri de la care nu așteptăm plata. Așteptăm doar satisfacția și liniștea că ne-am îndeplinit o datorie. Aceste întâlniri se practica la toate puterile maritime. Romania a fost o putere maritimă. Romania a avut NAVROM, una din cele mai mari companii de navigatie comerciale din lume. Serviciul Navlosiri și serviciul Litigii Flota din NAVROM erau cunoscute în toată lumea comercială maritimă. Romania avea agenții deosebite in toate porturile maritime ale lumii. Belgienii erau cel mai important partener comercial maritim al României cu legături de peste 100 de ani. La Londra și în porturile Matei Britanii românii erau la ei acasă. Când am ajuns prima data la Londra prin 1973 cu o navă construită la Galați, vorbesc de m/n ” Dolj” de 7500 Tdw, pe care englezii o numeau cu simpatie „Doly”, acostați in Albert Dock, am cunoscut un adevărat triumf. Multe personalități ale comerțului maritim londonez ne-au vizitat nava. S-a dat la bord un banchet pentru ei, erau pe cheu langa nava noastră zeci de mașini de lux. Tot echipajul eram in uniforme de gala, li s-au servit oaspeților mâncăruri românești și vin Corăbioară din stocul de protocol al Comandantului iar o orchestră formata din Nea Costică Enache ospătar la acordeon, un ofițer mecanic român ce canta dumnezeiește la vioara, un marinar ce canta la flaut și doctorul navei ce canta la chitara și avea și o voce deosebita și canta melodii englezești atunci în vogă i-a întreținut pe capitaliștii englezi până în zori. Asta da ambasadori români. Englezii erau incantati de nava noastră căci avea murazile mici și se opera ușor la incarcate/descărcare.
Așa a fost !
Acum, doar ceatza și fum!
Nemernicii! Au trecut Flota României la FPS! Adică au aruncat-o la discreția hoților de mare anvergură. Acolo e în funcție mare și fostul ambasador SUA la București, Mr Gytenstein, săracul s-a aciuat la noi că nu era bine plătit acasă la el în America. Bietul om,
s- a dedulcit la FPS, lada de zestre a poporului român lăsată de izbeliște de hotii-hotilor, de ăștia de își zic acum „clasa politică” (Sanchi!)
Sa nu ii uite niciodată poporul român și să îi blesteme neîncetat! Sa se aleagă praful de toate averile lor mincinoase! Azi ne sfidează din masinoaiele lor super scumpe și de la înălțimea viloaielor cu arhitectura de prost gust. Își îngroapă conturile ca șobolanii prin toate haznalele fiscale de aiurea și s-au înconjurat de legi care sa ii apere de raspundere.
A apărut noua lege a pensiilor. Li se promisese marinarilor prin delegația primită de Ministrul Muncii că li se va face dreptate marinarilor de la lunga cursa dar și celor fluviali.
Daca cineva a citit această lege deja promulgată să spună dacă are vreun articol care se referă la marinari. La cei comerciali nu la cei militari și nici la cei care au lucrat pe remorchere sau la platformele de petrol.
E vorba de marinarii de lunga cursa care au fost peste 15.000 de oameni, toți foarte calificați în profesia lor, oameni și marii.
Daca nu au fost pomeniți nici în legea asta a pensiilor rămâne clara opinia mea că poporul român care se trage din plugari și oieri nu au nici habar nici interes să ajungă vreodată o tara maritimă comerciala cum a fost pe timpul Regilor și după redresarea economică ce a urmat după război, când România a ajuns o mare putere maritimă comerciala respectată în lume prin stăruința lui Ceaușescu care avea ambiția ca Flota Maritimă a României să ajungă la 19.000.000 Tdw ca sa concureze flota sovietică, pe atunci prezenta foarte activ pe toate oceanele și marile Lumii.
Acum noi nici nu mai figuram nicăieri, nu mai avem nicio navă sub pavilion românesc.
Acum chinezii sunt stăpânii marilor și au început rușii sa se ridice iar.
Lucrând în America un timp, am fost surprins sa aflu că americanii au o flota comercială nesemnificativa. Ei au portavioane! Ciudat! Cine domina comerțul maritim domina Lumea!
Puterea nu e in arme, armele se fac la nevoie daca ai industrie. Puterea unei țări consta în puterea și volumul comercial maritim. Cine renunță la comerțul pe mare riscă să se năruie și să ajungă sub papuc străin. Popoarele dezvoltate ale Lumii sunt popoarele maritime.
La noi hrana s-a găsit întotdeauna pe uscat, românii nu au fost nevoiți să se hrănească din pescuit. De aceea au apărut târziu în rândul puterilor maritime și nu și-au menținut interesul pentru mare și beneficiile ei. Românii au fost dăruiți de Dumnezeu cu o Tzara mănoasă și de aceea au găsit hrana ușor. De aceea sunt cam comozi. Românii sunt cel mai inteligent popor și de aceea sunt superficiali. Românii au fost stăpâniți de alții și asupriți dur de multe ori. De aceea se mulțumesc cu puțin și nu sunt pretențioși, se hrănesc simplu și se îmbracă cu ce găsesc.
Asta e!
Îmi aduc aminte de un banc vechi, de pe vremea când românii erau plini de gaz și nu le lipsea simțul umorului. Un ziarist occidental îl întreabă pe un român ce reprezintă culorile tricolorului. Românul ii spune că roșu este sângele vărsat pentru libertate (Doamne și cât o să mai vărsăm!), galben este culoarea holdelor și albastru este culoarea demnității. Bula care era și el pe acolo (acum isi zice Bulphy!) , zice, „nu mai, roșu înseamnă că suntem pretini cu sovieticii, galben că suntem pretini și cu chinezii și albastru, asta e situația!”
Ziaristul zice că el știe o alta varianta pe care i-a zis-o Murphy ” roșu e că sunteți amici cu sovieticii, galben că sunteți amici și cu chinezii, iar albastru, așa o să arate fundul vostru când vor fi prieteni rușii cu chinezii!”
Asta e!
Nene ”Moș Nae”… Să trăiești mult și (sper) bine și sănătos !!!
Și, de ce nu…Respectat de ”lume” !
Nu știu dacă vreodată ne-am ”întâlnit” pe mare…pe vreun vapor…Eu sunt mai ”tânăr” decât ești Dumneata…
Dar confirm că ceea ce zici…zici bine.
Aș putea și eu să scriu și să umplu multe ”pagini” cu referire la ceea ce au fost flota Română… navele Românești…marinarii Români.
Aș putea să descriu momente frumoase sau momente groaznice ale vieții pe ”o” navă, undeva pe ”o” mare, pe ”un” ocean sau ”într-un” port.
Aș putea scrie despre problemele avute cu statul Român sau cu alte state fără ca eu să am vreo vină (la ultimul necaz, acum doi ani…presa scrisă, presa din televiziune, presa din radio m-a (ne-au) ajutat prin ”publicarea” situației. Și le-am mulțumit ! Ei/Lor… Că ”ceea” ce-și zice ”sindicatul marinarilor” nu a dat măcar un telefon…nu a trimis un mesaj…).
Aș putea scrie cum Nu mai reușesc să găsesc un ”loc de muncă” pe vreo navă din cauza ”asiguratorilor” care (cred eu) m-au pus pe o ”listă neagră”…
Aș putea scrie cum încerc să ”ies” la pensie dar încă nu pot pentru că, pe vremea dinainte de ”89” aveam multe concedii ”fără plată” (desigur, datorită ”Secu”, datorită faptului că nu eram membru ”PCR”, datorită faptului că eram destul de ”afurisit” și nu dădeam ”șpaga” pe care o pomenești și Dumneata)… Pentru că ”după 89” am lucrat (desigur…iar ai zis bine) pe nave ”străine” unde nu s-a ”atașat” vechimea….
Aș putea scrie despre viața de … (nu scriu cuvântul ăsta, deși este clar recunoscut de ”vorba” noastră) pe care, Azi, o ducem aproape toți cei care am avut așa meserie ”specială”…
Aș putea scrie multe ”deci”…
DAR… Nu știu însă câți ne/mă vor ”băga în seamă” în zilele de astăzi…