Constănțenii au salarii mult mai mici decât clujenii. De fapt, salariile din Constanța sunt mai mici decât în multe alte județele ale României.
Potrivit unui studiu realizat de Syndex, salariul mediu net lunar, în anul 2018, în județul Constanța, a fost de numai 2.344 de lei.
Pe primul loc în clasament s-a situat Bucureștiul, cu 3.684 de lei. Pe locul al doilea este județul Cluj, cu un salariu mediu de 3.115 de lei. Nicio altă zonă din România nu are salarii mai mari de 3.000 de lei.
Așadar, diferența dintre Cluj și Constanța în ceea ce privește remunerație este de 771 de lei.
Din păcate, constănțenii sunt depășiți în acest clasament de județe la care poate nu ne-am fi așteptat, cum ar fi Dolj – 2.443 lei și Gorj – 2.404 lei. Ne depășesc și Iași – 2.650 lei, Sibiu – 2.676 lei, Brașov – 2.680 lei, Timișoara – 2.945 lei, Arad – 2.398 lei, Prahova -2.482 lei.
„Decalajele geografice se mențin foarte mari: salariul mediu din București este cu 84% mai mare decât cel din Vrancea; mai mult, salariul mediu din București a crescut cu 12,6% în 2018, în timp ce cel din Vrancea a crescut cu 11,1%. Observația are o validitate generală: regiunile cu salarii reduse (sud, sud-est și nord-est, precum și unele județe din sud-vest) înregistrează rate de creștere salarială mai mici decât județele unde salariile sunt deja mult peste medie. Convergența nu se vede decât la vârf, capitala înregistrând o rată de creștere ceva mai mică decât județele Cluj, Timiș, Brașov sau Sibiu. Dacă diferențele de creștere se mențin, în următorii cinci ani Clujul ar putea ajunge și chiar depăși Bucureștiul din punct de vedere al remunerării medii Dacă diferenţele de creştere se menţin, în următorii cinci ani Clujul ar putea ajunge şi chiar depăşi Bucureştiul din punct de vedere al remunerării medii.”, se arată în studiu.
Diferența dintre Constanța și Teleorman este de numai 218 lei.
Chiar dacă salariile au crescut în toate sectoarele mari de activitate, creşterile din sectorul public (administraţie si apărare, învăţământ, sănătate şi asistenţă socială) sunt deosebit de ridicate, guvernul având în acest sens o politică explicită de eficientizare a activităţii (retenţia personalului şi atragerea de candidaţi performanţi) şi de impulsionare a creşterii economice generale. În această ultimă privință, ecuaţia are cel puţin două necunoscute: în primul rând, măsura în care creşterile salariale din sectorul public vor împinge indirect, prin mecanismul pieţei muncii, salariile în sus şi în sectorul privat; în al doilea rând, măsura în care creşterile salariale impulsionează producţia internă şi nu alimentează creşterea accelerată a importurilor de bunuri de consum, notează realizatorii studiului.
Acesta poate fi citit în întregime AICI.
Vă recomandăm și:
