Noile date publicate de Institutul Național de Statistică arată o realitate dură pentru dobrogeni: speranța de viață în Constanța este sub media pe țară, iar în Tulcea este chiar pe ultimul loc!
Vâlcea este județul cu cea mai mare speranță de viață, acesta fiind și singurul județ în care acest indicator depășește 80 de ani. Este urmat de București (78,4 ani), Cluj (77,47 ani), Brașov (77,37 ani) și Sibiu (76,9 ani). În județul Constanța, speranța de viață este de 75,73 de ani (71,95 de ani la bărbați și 79,59 de ani la femei).
La capătul celălalt al clasamentului, acolo unde speranța de viață este cea mai mică, găsim Tulcea (73,2 ani), Giurgiu, Călărași și Satu Mare (74,2 ani).
Lucrurile arată diferit dacă consulți datele din mediul rural față de mediul urban. Și, deși în medie, în România speranța de viață la oraș e mai mare cu circa 3 ani decât în mediul rural, există două județe în care la țară se trăiește mai mult: Hunedoara și Vâlcea, potrivit Hotnews.ro.
În mediul urban din județul Constanța, speranța de viață este de 76,91 de ani (73,05 ani la bărbați, 80,70 ani la femei). În Cluj, speranța de viață este de 78,29 ani (75,36 ani la bărbați, 81,01 ani la femei).
Clasamentul pe județe al speranței de viață nu spune că oamenii dintr-un anumit județ (cu o speranță de viață mai mică decât în altul) au o sănătate mai precară decât cei care populează alt județ, speranța de viață ținând cont și de obiceiurile culinare ale locului, de politicile publice și de stilurile de viață.
În ultimele decenii, speranța de viață a crescut foarte mult în toată lumea. O persoană născută în 1960, primul an din care Națiunile Unite au început să păstreze date globale, se putea aștepta să trăiască până la 52,5 ani. Astăzi, media este de peste 72.
În România anului 1970, speranța de viață nu trecea de 68 de ani. Acum e cu peste 4 ani mai mare, mulțumită medicinei moderne și inițiativelor de sănătate publică
Presupunerea că durata vieții noastre a crescut dramatic de-a lungul secolelor sau mileniilor este însă înșelătoare, scrie BBC. Speranța de viață nu a crescut chiar atât de mult, doar că noi trăim mult mai mult decât obișnuiam ca specie.
„Există o distincție crucială între speranța de viață și durata de viață”, spune Walter Scheidel de la Universitatea Stanford,specializat în demografie romană antică. „Durata de viață a oamenilor – spre deosebire de speranța de viață, care este o construcție statistică – nu s-a schimbat prea mult, din câte îmi pot da seama.”
Speranța de viață este o medie. Dacă ai doi copii și unul moare înainte de prima zi de naștere, dar celălalt trăiește până la vârsta de 70 de ani, speranța lor medie de viață este de 35.
De asemenea, trebuie ținut cont de faptul că în trecut existau niveluri ridicate de mortalitate infantilă. Cea mai mare parte a istoriei omenirii a fost afectată de ratele scăzute de supraviețuire în rândul copiilor, iar asta continuă în diferite țări și astăzi.
Iar când lucrezi cu medii, acestea pot sugera că grecii și romanii antici, de exemplu, trăiau doar 30 sau 35 de ani. Fals.
La începutul secolului al VII-lea î.Hr., poetul grec Hesiod a scris că un bărbat ar trebui să se căsătorească „când ai nu cu mult mai puțin de 30 de ani și nici cu mult mai mult”. Apoi, în Roma, nu puteai să fii chestor dacă nu aveai 30 de ani (sub împăratul Augustus, dar după acesta limita a fost redusă la 25) Pentru a fi consul, trebuia să ai 43 de ani (cu opt ani mai mult decât limita de azi pentru a fi președinte SUA).
