Potrivit unui nou studiu al unor oameni de știință americani, noul coronavirus ar putea fi transmis, în primul rând, atunci când vorbim. După cum arată studiul publicat miercuri în revista „Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America” (PNAS), micro-picăturile expulzate la vorbire pot rămâne în aer mai mult de zece minute, într-o incintă închisă.
Studiul „Durata de viață aeriană a picăturilor de vorbire mici și importanța lor potențială în transmisia SARS-CoV-2“ îi are ca autori pe Valentyn Stadnytskyi, Christina E. Bax, Adriaan Bax și Philip Anfinrud. Articolul de specialitate este editat de Axel T. Brunger, de la Stanford University și a apărut în 13 mai.
„Stropii la vorbire, generați de purtătorii asimptomatici ai sindromului respirator acut sever coronavirus 2 (SARS-CoV-2) sunt considerați din ce în ce mai mult un mod probabil de transmitere a bolii. Observațiile sensibile, de răspândire a luminii cu laser puternic, au relevat faptul că vorbirea răsunătoare poate emite mii de picături de fluid oral pe secundă. Într-un mediu de aer închis, stagnant, acestea dispar din spectrul de vedere, cu constante de timp aparținând intervalului 8 – 14 minute, ceea ce corespunde nucleelor picăturii cu un diametru de cca. de 4 μm, sau picăturii de 12 până la 21 μm, înainte de deshidratare. Aceste observații confirmă faptul că există o probabilitate substanțială, ca vorbirea normală să provoace transmiterea virusului pe calea aerului, în medii închise”, se arată în studiu.
Cercetătorii de la Institutul Național de Diabet și Boli Digestive și Rinichi (NIDDK) au avut un subiect care repetă sintagma „Rămâi sănătos” într-o cameră închisă, timp de 25 de secunde. Un laser proiectat în cameră a luminat picăturile, ceea ce le-a făcut vizibile și cuantificabile. În medie, picăturile au rămas în aer 12 minute.
Având în vedere concentrația cunoscută de coronavirus în salivă, oamenii de știință consideră că fiecare minut de vorbire cu voce ridicată poate produce mai mult de o mie de picături contaminate cu viruși, care rămân în aer timp de opt minute, sau mai multe, într-o cameră închisă. Aceiași cercetători au observat, într-un studiu publicat în luna aprilie, că vorbind mai liniștit, subiectul producea mai puține picături.
Dacă gradul de risc de infecție este confirmat prin transmiterea prin vorbire, acest lucru ar putea explica răspândirea rapidă a virusului și, în același timp, argumentul științific care stă la baza recomandărilor, în multe țări, pentru purtarea măștilor de față.
