Cu cateva zile in urma, toata presa a transmis cu insistenta faptul ca intre Grecia si Bulgaria ar fi o singura vama deschisa.
Ciudat, pentru ca in acest timp s-a trecut granita catre Grecia si prin alt punct de frontiera, Makaza, iar cei care ori nu au aflat noutatile sau care au avut curajul sa nu ia in serios stirile, au trecut aceasta vama imediat. De asemenea si in vama Kulata Promahonas au existat doar cateva ore in care a fost foarte aglomerat, acest lucru datorandu-se in primul rand organizarii sejururilor individuale (cu masina proprie) de sambata pana sambata, sau de luni pana luni. Acest tip de organizare confera un grad mai bun de ocupare a capacitatilor de cazare si era un model logistic foarte performant in perioada de dinaintea pandemiei, da iata ca acum poate ar fi mai bine ca inceperea sejururlui in Grecia sa fie marti, miercuri sau joi, cand traversarea vamilor s-ar face rapid.
Pozele si filmele cu cozile de masini mi-au trezit amintiri triste din trecut, din perioada in care intre tari trecerea frontierelor se facea numai cu pasaportul, cu viza luata in prealabil de la consulat, ambasada si in care sistemele de scanare a pasapoartelor nu existau, astfel incat asteptam cu autocarul chiar si sapte ore traversarea vamilor. Plecarea catre Grecia se facea ca si acum vineri seara, astfel incat inceperea sejurului sa aiba loc in Grecia exact sambata pana la ora 12, numai ca luand mereu in calcul si orele de asteptare in vami, plecarea catre Grecia nu se mai facea la ora 22:00 ca in ultimii ani, ci in jurul pranzului. Interesant de remarcat este faptul ca in acea perioada (acum 15-20 de ani aproximativ), turistii erau mult mai rabdatori si traversarea vamilor ne producea o emotie foarte mare, astfel incat in momentul in care intram pe teritoriul Greciei, simteam ca totul canta: soselele erau foarte bune, leandrul ne incanta de-a lungul drumului, iar la orice popas pe traseu ni se parea ca pana si pasarelele ciripesc mai frumos.
Intr-adevar, cea mai mare aventura o reprezenta intoarcerea catre tara, atunci cand in perioada pranzului ne aflam iar in vama Kulata Promahonas. Vara este torida in Grecia, insa asteptarea intr-un autocar poate si fara aer conditionat pe vremea aceea era insuportabila. Imi amintesc cum coboram toti din autocar pe betonul incins din vama si cumparam zeci de litri de apa de la Duty Free cu care ne racoream si ca sa nu lesinam de caldura, soferii deschideau calele de la bagaje, unde cu randul ne asezam la umbra imaginandu-ne si o briza de aer, dar fericiti ca petrecusem un sejur minunat in Grecia, pe plaja, admirand apele turcuaz ale Marii Egee.
Pentru noi, ghizii, traversarea vamilor era intotdeauna o aventura, pentru ca pur si simplu trebuia sa apelam la tot felul de tertipuri sa convingem vamesii ca este foarte periculoasa stationarea in asemenea conditii. Nu reuseam intotdeauna. Vamesii, in conditiile de atunci, aveau o putere foarte mare. Nu se putea sa te duci la ghiseul lor sa incepi sa iti strigi drepturile. Chiar le spuneam turistilor ca vama este un fel de “stat in stat”. Vamesii greci erau mereu calmi, bine dispusi si bine intentionati, insa daca aveau ceva interesant de vizionat la TV, de exemplu un meci de fotball, nimic nu se misca pana nu se termina meciul. Dupa ce traversam vama greceasca, cea mai mare perioada de asteptare era la vama bulgareasca, pentru ca de multe ori vamesii bulgari pe vremea aceea erau corupti. Treceai mai repede daca adunai atentii de la turisti si le faceai cadouri, insa erau momente in care efectiv erau prost dispusi si simteau nevoia nu numai sa proceseze pasapoartele intr-un ritm foarte lent, insa marea lor placere era sa controleze bagajele.
Citește și: Am fost în Bulgaria ca să văd cum se împacă turismul cu noul coronavirus FOTO
Nu numai in zona noastra, dar si in intreaga Europa, chiar si la vama cu Elvetia mi s-a intamplat sa traiesc umilinte de nedescris, in momentul in care vamesii pe langa faptul ca imi rascoleau lucrurile din bagaj, mai si selectau diverse articole de lenjerie intima pe care le “cercetau” cu mare atentie in vazul tuturor, astfel incat sa fie absolut siguri ca in ele nu sunt ascunse obiecte periculoase, contondente sau eventual trei teroristi.
Admir curajul celor care se deplaseaza totusi catre destinatii de vacanta, pentru ca ei sunt intr-adevar garantia ca nu vom pierde drepturile dobandite atat de greu. Sper din tot sufletul ca nu vom reveni la programari la consulate, vize si stampile pe pasaport, care ne-ar limita foarte mult libertatea de miscare prin Europa.
De asemenea nu inteleg de ce nu se deschid cel putin jumatate din punctele de frontiera intre Grecia si Bulgaria. Asteptatul in vami in conditiile in care pe malul marii sunt 40 de grade iar pe o platforma betonata temperatura ajunge chiar si la 50 de grade este mult mai nociv pentru suferinzii de boli cardiace, tensiune sau chiar si pentru cei sanatosi, care pot raci din cauza diferentei de temperatura dintre aerul de afara si aerul conditionat din masina.
Alma Alexandrov este managerul agenției de turism Alma Tours
