Cu 32 de tineri morți în chinuri groaznice și peste 100 în spital, nimeni nu și-a dat demisia. Nu e de ajuns pentru voi?
De câți morți este nevoie, canaliilor, ca să plecați din locurile calde în care stați? Câți tineri trebuie să mai piară? Câtă durere trebuie să mai curgă? Cum este posibil să vă legați de scaune, să luați salarii, să negociați în continuare șpăgi când mâinile vă sunt pline de sânge?
Cum dormiți noaptea? Vă gândiți vreodată la cei care au pieri sau care se îndreaptă, în timp ce vorbim, spre tărâmul morții?
Vă pasă de ceva pe lumea asta în afară de funcție și bani?
Nu aveți nicio remușcare? Când vi s-a transformat inima într-o bucată de fier? Există câteva cuvinte în limba română, ca în toate limbile din lume: compasiune, umanitate, responsabilitate. Vă sună cunoscut?
Ați ratat deja șansa de a pleca demn, o puteți însă face acum singuri. În curând va fi prea târziu, presiunea străzii va fi prea mare.
Țara aceasta are nevoie de un start nou, dar cu voi departe. Oamenii vă urăsc, pe bună dreptate. Într-o altfel de țară, alții și-ar fi dat demisia pentru mult, mult, mult mai puțin.
Când văd lumea pe stradă, înverșunată, strângând din dinți, dârză, dar civilizată, îmi spun că nu veți scăpa. Și îmi aduc aminte de versurile lui Coșbuc, pe care le parafrazez:
Când URA ne va răscula
Când nu vom mai putea răbda
Hristoși să fiți, nu veți scăpa
Nici în mormânt!
Nu, nu sunt adeptul violenței, dar tinerii de la Colectiv nu trebuie să fi murit degeaba!
