Una dintre cele mai importante diferențe dintre Cluj-Napoca și Constanța este importanța universităților din cele două orașe. Cluj este un centru universitar de tradiție, Babeș-Bolyai a fost înființată acum 101 ani, în timp ce, la noi, Ovidius este o universitate pe cât de tânără, pe atât de încercată de probleme, în timp ce UMC și Academia, deși importante și cu specialități unice, sunt mici.
Potrivit Institutului Național de Statistică, în universităţile din România, învățau, în 2017, peste 410.000 de studenţi, iar cea mai mare concentrare a acestora se regăsea în Bucureşti, Cluj, Iaşi şi Timiş. În cele 33 de universităţi din regiunea Bucureşti-Ilfov învățau peste 127.500 de studenţi, adică aproape o treime (31%) din totalul studenţilor din România. Pe locul doi în topul centrelor universitare din România se afla Clujul, cu peste 50.000 de studenți. Constanța avea numai 19.800.
Calitatea este cel puțin la fel de importantă ca numărul. Universitatea Ovidius începuse bine, cu profesori emeriți (îl amintesc numai pe regretatul Marin Mincu, cel pentru care a venit aici însuși Umberto Eco), dar nu fără scandaluri, care au degeneratu în timp. Am scris de-a lungul timpului, și eu, și colegi, cum oameni de valoare au fost dați deoparte sau șicanați. Sunt multe lucruri pe care nu le-am scris, din nostalgie, pentru că, personal, sunt produsul Universității Ovidius, și poate și dintr-un fel de patriotism local, pentru că scandalurile care afectează universitatea se răsfrâng și asupra orașului, care are și așa destule probleme. S-a ajuns însă în anul 2015, când fostul rector a fost condamnat definitiv la închisoare, după ce a fost prins în flagrant luând 4000 de euro șpagă de la un ofițer DNA sub acoperire. O pată care nu va putea fi ștearsă prea curând de pe obrazul UOC.
Să ne întoarcem în prezent. Universitatea Ovidius e ruptă de oraș, de ceea ce se petrece în jurul ei, și o spun cu mare regret. Azi sunt alegeri pentru funcția de rector și nu am văzut nici măcar o dezbatere între cei trei candidați, care, consider, ar fi avut obligația morală să iasă în fața cetății și să ne prezinte nouă, muritorilor, modul în care văd ei dezvoltarea universității, pentru că, repet, dacă universitatea se dezvoltă, va trage după ea și orașul. Aș fi vrut să văd o dezbatere de idei, o confruntare academică de o ținută înaltă. Din era am fi învățat cu toții ceva, poate ar fi fost și o lecție bună pentru politicieni. Universitarii ar trebui să fie un far călăuzitor. De data aceasta, n-a fost cazul. De fapt, nu mai e de mult timp. A fost o campanie absolut anostă, dusă pe repede înainte, din care nimeni nu a avut ceva de învățat.
Oricine va câștiga, va avea o misiune grea, dar necesară, vitală pentru viitorul Constanței: să întoarcă universitatea spre oraș, să o dezvolte, să crească numărul de studenți și calitatea actului educațional. Se poate. Sunt acolo profesori foarte buni, sunt și studenți excelenți, cu rezultate deosebite atât pe plan național, cât și internațional. Am fost acolo când numele Universității Ovidius din Constanța a fost rostit, laudativ, din Elveția în Franța, în sediul UNESCO.
Știu că e aproape imposibil, dar sper ca, peste 10 ani, să avem de trei ori mai mulți studenți. Altfel ar arăta Constanța cu încă 40.000 de tineri.
Universitatea asta nu a fost niciodata pentru oras. A fost ambitia lui Radulescu(Adrian) si a altor politruci locali, ajunsi mari in FSN. A deservit numai interesele pecuniare ale profilor universitari corupti, de la inceput. (Primul test national dat la medicinisti, a fost picat de toti, in afara de unul.)
Este dur, dar asta e.
Pacat!
Ca sa va dati seama de valoarea invatamintului nostru superior (in Constanta nu exista doar Universitatea Ovidius; mai exista si Spiru si Cantemir; plus numeroase scoli postliceale), librariile au dat faliment in serie. Anticariatele idem. Am avut un anticariat si in 9 luni de functionare, am vindut doar 3 titluri: niste brosuri de sport, preparate reci pentr zile calde si gradinarit.