Duminică dimineața mă gândeam serios dacă să merg la conferința de presă organizată de Mihai Tararache și Victor Manea. Eram curios care ar putea fi temele prezentate de acesta din urmă, parlamentarul aflat, dacă nu mă înșel, la prima conferință de presă din acest mandat, care se termină la toamnă. Mă gândeam că fie își prezintă demisia, fie ne dă vestea anului în politică, oricare ar fi ea. Numai așa îmi puteam explica de ce sparge ”silenzio stampa” auto-impusă.
Bun, veți spune, un ziarist nu trebuie să aștepte comunicatele de presă ale parlamentarilor, poate să pună mâna pe telefon și să-i sune. Am încercat în mai multe rânduri și acest lucru, dar de fiecare dată telefonul deputatului făcea orice altceva decât să sune. Am înțeles că problema era de la dispozitiv. M-am gândit chiar să îi ofer un mobil mai vechi, dar funcțional.
Revenind: nu m-am dus la conferință pentru că nu mi se pare normal ca, atunci când noi, presa, sunăm și dl. V. Manea nu răspunde (nu mi s-a întâmplat numai mie, desigur), să spunem ”prezent” la primul apel al său. Ceva îmi spunea și că dl. deputat nu avea nimic de spus care să fie de interes public.
Am aflat cu stupoare însă că V. Manea nici măcar nu s-a mai prezentat la conferință! Nu a anunțat nimic oficial, s-a aflat numai că este răcit. Să precizez: conferința a fost anunțată pe email cu o seară înainte, la ora 17.00, și a avut loc a doua zi, la 11.00. Teribil virus trebuie să fi pus stăpânire pe deputatul constănțean. Nici până azi, el sau echipa de comunicare a liberalilor nu au explicat oficial de ce nu a venit.
Poate a fost răcit rău, într-adevăr. Întreb însă: până acum de ce boală ați suferit, domnule Manea, de nu ați făcut nici măcar o conferință de presă?
Carmen Mocanu, colega noastră de la Cuget liber, a întrebat atât de bine încât aproape că nu am mai vrut să scriu acest material: ”Vă imaginați ce s-ar fi întâmplat dacă acest om ar fi ajuns primar?
V. Manea este exponentul unui model de politician care trebuie să plece din parlament. Este modelul politicianului care ignoră comunicarea cu mass-media, implicit cu alegătorii. Este omul care, deși se numără printre cei mai vechi membri al PNL, nu s-a remarcat cu nimic în viața profesională, până la cea de deputat, în 2012. Este omul care, în mod hilar și penibil, a crezut că o să-l bată pe Radu Mazăre la Primăria Constanța dacă iese cu un elefant pe stradă (sau poate că partidul a avut această strategie tocmai pentru ca Radu Mazăre să nu piardă primăria). Este genul de politician care, în prima jumătate de an în parlament, a reușit contraperformanța de a vorbi la tribună numai 42 de secunde, fix cât i-a fost necesar să citească jurământul (dar a încasat o indemnizație de 30.000 de lei în această perioadă). Dacă se grăbea puțin reușea probabil în mai puțin de 40 de secunde.
Am două întrebări, evident, retorice. Prima: de ce, din banii noștri, îl plătim pe deputatul V. Manea? Și a doua: de ce liderii PNL, cei naționali și cei locali, doamna Gorghiu și dl. Dragomir, nu au luat niciodată poziție în legătură cu acest dolce far niente pe care dl. Manea, și, din păcate, nu numai el, îl face în parlament.
Și mai am o întrebare, pentru mine și pentru voi: de ce tolerăm astfel de dinozauri în parlament, de ce îi lăsăm să ne reprezinte?
