Săptămâna trecută, procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța anunțau, într-o conferință de presă, nu mai puțin de patru cazuri de mare interes pentru opinia publică. Unul dintre ele este extrem de interesant nu numai ca și caz în sine, ci și pentru similitudinile pe care le prezintă cu o speță despre care și presa locală, dar și cea națională, inclusiv televiziunile centrale, au atras atenția. Dacă în primul caz s-a luat măsura trimiterii în judecată a celor vinovați, în al doilea nu se întâmplă nimic. Dimpotrivă.
Primul caz despre care vorbim este cel al terenului din fața complexului Carrefour, pe partea dreaptă când ieșim din Constanța. Este vorba despre o suprafață de 19 hectare.
”În cursul anului 2000, cinci persoane au fost împroprietărite pe baza Legii 18. Li s-au eliberat titluri de proprietate, pe două sole, A510 Constanța și A498 Constanța (una de 15 și una de 4 hectare). Oamenii și-au luat terenul și s-au înscris ca atare în cartea funciară. Pe cale separată, o persoană din Kogălniceanu a solicitat și a obținut eliberarea titlurilor de proprietate pentru 18 hectare situate în comuna Kogălniceanu, în sola – întâmplare – A510, pentru că fiecare unitate administrativ socială poate să aibă sola A510. Înseamnă a 510-a solă arabilă. Această solă A510 era învecinată cu drumul de exploatare 498 spre Cogealac. Sola avea 130 de hectare. A fost împroprietărită și pusă în posesie de Comisia de Fond Funciar din Kogălniceanu”, a spus procurorul de caz Teodor Niță. Acest lucru se întâmpla în 2002.
În 2008, un expert judiciar, în baza unei expertize extrajudiciare, ”a atestat faptul că acea solă A510 situată în comuna Mihail Kogălniceanu este aceeași cu sola A510 situată în Constanța”, a spus Gigi Valentin Ștefan, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel. Cu alte cuvinte, expertul a spus că cele 130 de hectare din Kogălniceanu erau cele 15 hectare din Constanța. Consecința este aceea că, pe baza expertizei sale prezentate judecătorului, acest teren de 19 hectare i-a fost atribuită persoanei din Kogălniceanu care era moștenitoarea suprafeței de teren din Kogălniceanu, iar cei cinci care primiseră suprafața din Constanța au fost expropriați ca să-i facă loc doamnei din Kogălniceanu.
”Acum am pus sechestru pe teren. S-a solicitat instanței anularea raportului de expertiză ca fiind rezultatul unor falsuri”, a spus procurorul Niță.
Expertul trimis în judecată se numește Florin Dumitrescu. Este fost expert judiciar în cadrul Biroului de Expertize Judiciare de pe lângă Tribunalul Constanța. Este trimis în judecată pentru abuz în serviciu.
Femeia care intrat în posesia terenurilor nu este decât martor în proces, pentru că procurorii consideră că cel care a săvârșit o abatere de la lege este expertul judiciar. Procurorii consideră același lucru și despre fostul primar, dar pentru acesta a intervenit termenul de prescripție a faptelor penale. Femeia se numește Zoea Rădulescu, este cunoscută mai mult ca fost politician, a fost la un moment dat unul din liderii PNȚCD. Este fiica lui Gogu Puiu, liderul rezistenţei armate anticomuniste din Dobrogea.
„Numita Rădulescu Zoea a iniţiat demersurile necesare în vederea obţineri unui teren situat pe malul lacului Siutghiol, pe raza UAT Constanţa, adică să schimbe practic amplasamentele la ceea ce primise în posesie. Fiind evident interesul acesteia de a beneficia ilegal de un teren mult mai valoros decat cel realmente detinut, respectiva a promovat acţiunea nr. 63/212/2003 la Judecătoria Constanţa, în care a folosit serviciile abuzive ale inculpatului, care, sintetic vorbind, a emis un raport de expertiza in deplina contradictie cu legea, dar si cu logica minimala. Pentru a crea aparenta de respectare a legii, respectiva a prezentat în noul demers, în probațiune, un înscris preconstituit, evident pro causa, denumit „raport de expertiză tehnică extrajudiciară” întocmit de inculpatul expert Dumitrescu Florin”, se arată în rechizitoriul întocmit de procurorul Teodor Niță.
Ajungem acum la al doilea caz, cu care spuneam că am făcut o paralelă, pentru că cele două sunt mai mult decât asemănătoare. Este vorba despre modul în care au fost retrocedate circa 20 de hectare de teren pe care se află cariera de piatră de la Sibioara. Acesta a fost retrocedat către mai multe persoane fizice, în ciuda faptului că Legea 1/2000 interzice cu subiect și predicat retrocedarea terenurilor miniere, în care se încadrează și acesta. Când spunem că se încadrează ne referim la faptul că aici funcționează o carieră de piatră încă din anul 1965. Cu toate acestea, în timpul procesului, avocatul persoanelor fizice, Ionel Hașotti, a susținut contrariul.
”Terenul nu are niciun fel de oprelişte la restituire. Nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră”, a spus acesta, într-o sală a Tribunalului Constanța, în noiembrie 2008.
Nu numai că există o carieră de peste 50 de ani, ci există și un cumpărător de bună credință. Ne referim aici la SC Comprest Util SRL, societate deținută de omul de afaceri Grigore Comănescu. Acesta a achiziționat, în anul 2005, societatea Somaco Construct SRL, care exploata activul în baza unei licenţe emise prin hotărâre de guvern. Când spunem ”achiziționare” ne referim la faptul că omul de afaceri a plătit o sumă considerabilă pentru această achiziție: 4 milioane de euro. Toate actele erau perfect valabile: licență exclusivă de exploatare minieră emisă de Guvernul României – în anul 2001; titlu de proprietate emis de Ministerul Industriilor – în anul 1999, pentru terenurile ocupate de clădiri, stații de concasare și depozit de muniție și un contract de asociere în participațiune încheiat cu Primăria Lumina – în anul 2003, pentru terenul din zona de exploatare a zăcământului. Auditorii pe care i-a angajat să verifice documentația i-au garantat că investiția este certă.
În 2008, persoanele fizice reprezentate de avocatul Hașotti câștigă terenul, iar un an mai târziu acestea cer instanței, prin reprezentantul lor legal, sistarea exploatării miniere pe terenul retrocedat în mijlocul carierei, demolarea clădirilor şi evacuarea echipamentelor industriale aparţinând companiei Somaco Construct SRL. Societatea lui Grigore Comănescu, Somaco Construct SRL, nu a fost citată în procesul de fond funciar, care a început în anul 2006.
Ne oprim puțin din explicație pentru a face o observație. Pe de o parte, avem o hotărâre de retrocedare în 2008, pe motiv că nu exista nicio dovadă că acolo ar fi o exploatare de piatră. Un an mai târziu, se cere însă oprirea exploatării!
Omul de afaceri nu s-a oprit din luptă și a continuat să-și caute dreptatea. Tribunalul Constanţa a pronunţat o hotărâre irevocabilă în favoarea omului de afaceri, constatând dreptul său de proprietate şi de folosinţă asupra terenurilor din carieră. Surpriză, însă. Deși era vorba despre o hotărâre irevocabilă, avocatul persoanelor fizice a reușit să o revoace și chiar a obținut pentru clienţii săi daune de 500.000 de euro de la Comisia Judeţeană Constanţa. Mai mult, într-un alt proces, aflat pe rolul instanţelor de judecată, încearcă să mai obţină încă 250.000 de euro de la firma lui Grigore Comănescu, pe motiv că omul de afaceri nu ar fi demolat clădirile de pe teren. Clădiri care, însă, nu există pe teren.
În anul 2011, Prefectura Constanța a respins punerea în posesie a moștenitoarelor pe terenul din mijlocul carierei, iar moștenitoarele nu au contestat. În 2013 însă, în funcția de reprezentant al Guvernului în teritoriu a fost numit Eugen Bola, care a revocat hotărârea prefectului din 2011, care invalidase punerea în posesie în incinta perimetrului minier. Legea spune că un act administrativ intrat în circuitul civil nu mai poate fi revocat, scrie Evenimentul zilei.
Mergem mai departe. Titlul de proprietate pentru terenul cu pricina este emis de-abia în iunie 2016. Întârzierile au fost cauzate de mai multe probleme cadastrale, vorbim în special de suprapuneri de terenuri. Astfel, Comisia Judeţeană Constanţa a emis un titlu de proprietate pentru autorul Nicolae Tudorancea şi moştenitorii acestuia Elena Mitrofan, Constantin Muscalu şi Valeriu Muscalu (clienţii lui Ionel Haşotti), pentru o suprafaţă de 20 de hectare. Am ajuns la punctul de plecare al articolului. Reprezentantul Guvernului în teritoriu a sesizat secția civilă a Judecătoriei Constanța cu o cerere prin care solicită constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis în luna iunie a.c. în acest caz. Dosarul a fost înregistrat în data de 30 august 2016, are numărul 2037/212/2016, iar primul termen de judecată a fost pe 16 decembrie 2016. Dacă reclamant în acest caz este Instituția Prefectului Județului Constanța, prin prefect, pârâți sunt Mitrofan Elena, Muscalu Constantin, Muscalu Valeriu, dar și Comisia Locală de Fond Funciar Lumina și Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanța.
Evident, prefectul nu ar fi făcut un astfel de demers dacă nu ar fi avut indicii și, credem noi, chiar dovezi temeinice că are dreptate. Mass media a prezentat de mai multe ori o parte din acestea. Printre ele se numără faptul că autorul înscris în titlul de proprietate, Nicolae Tudorancea, a decedat în anul 1942. Procedurile de retrocedare se referă însă la persoanele deposedate abuziv de regimul comunist instaurat în România după data de 6 martie 1945. O diferență de trei ani care ar fi trebuit să lămurească lucrurile de la bun început pentru toată lumea. Nu de aceeași părere a fost și judecătoarea Corina Eugenia Jianu, suspendată din magistratură și trimisă în judecată pentru că ar fi luat mită de la fostul primar din Năvodari, Nicolae Matei, ca să pronunţe hotărâri de retrocedare a unor terenurilor de pe malul mării, prin fraudă la lege. Același Nicolae Matei care a fost condamnat penal și a stat în închisoare pentru faptele sale. În mod cu totul incredibil, acest Tudorancea, deși mort din 1942, se ridica din groapă pentru a plăti taxe și impozite pe teren și a făcut lucrul acesta până în 1951. Cel puțin asta ne lasă să înțelegem judecătoarea.
Încă un fapt demn de luat în considerare este că Tudorancea Nicolae avea doi copii, Aurel și Tudor, care trăiau în momentul instaurării regimului comunist. Terenurile confiscate de comunişti de la Aurel Tudorancea (vorbim despre 9,2 hectare de teren) au fost însă restituite, după anul 1991, către o urmaşă a acestuia, pe numele ei Ioana Tudorancea, aşa cum reiese dintr-un referat întocmit în anul 2015 de Primăria Lumina. Potrivit documentului, şi alţi urmaşi ai lui Nicolae Tudorancea au fost autori în procedurile de retrocedare după anul 1991: nora Elena Tudorancea cu o suprafaţă retrocedată de 7 hectare (Titlul de Proprietate 27581/1580) şi fiica Paraschiva Cangea, cu o suprafaţă retrocedată de 5 hectare (Titlul de Proprietate 52275/1479). Mai mult, potrivit documentației aferente retrocedării Cangea, Nicolae Tudorancea a vândut cinci hectare din lotul său iniţial de 20 de hectare către fiica sa Paraschiva, în anul 1938. Aşa cum se arată în Referatul mai sus citat, Paraschiva Cangea a fost înscrisă în Registrul Agricol Sibioara, în perioada 1945-1949, cu suprafaţa de cinci hectare, islaz. Concomitent, în aceeaşi perioadă au fost înscrişi în Registrul Agricol „Moştenitori Nicolae Tudorancea” cu 15 hectare de teren, islaz. Urmaşii Paraschivei Cangea au retrocedat cele cinci hectare de teren în anul 1991, pe un amplasament diferit, având în vedere că terenul originar, fiind afectat activităţilor miniere, era exceptat prin lege de la restituire. Documentele de arhivă atestă că această suprafaţă era parte din Lotul 7/1894, în suprafaţă iniţială de 20 de hectare, dobândit la finele secolului al XIX-lea de Nicolae Tudorancea. Prin urmare, „moştenirea” lui Nicolae Tudorancea putea fi de cel mult 15 hectare, aşa cum figura ea în Registrul Agricol. Vă reamintim în acest punct faptul că instanța a decis retrocedarea a 20 de hectare. Mai mult, Tudorancea Nicolae apare ca autor şi în Titlul de Proprietate 82878/2582 din anul 2002, prin care fiica acestuia, Lucreţia Păsculescu, a primit opt hectare de teren pe raza administrativă a comunei Săcele.
Practic, așa-zișii moștenitori au luat o dată cele 20 de hectare, mai mult decât apare în cifrele prezentate mai sus, iar acum înțelegem că vor din nou mai mult.
În ambele cazuri este vorba despre o suprafață similară. În ambele avem de-a face cu oameni care au cumpărat de bună credință. În ambele avem de-a face cu decizii cel puțin bizare. În ambele, cumpărătorii de bună credință au de suferit. Nu e deloc mai puțin important și poate deloc întâmplător că judecător în cele două cauze a fost același magistrat, Corina Eugenia Jianu. Acesta a fost trimisă în judecată, în 2014, după cum am menționat și mai devreme, pentru abuz în serviciu și luare de mită, într-un dosar al fostului primar din Năvodari, Nicolae Matei, condamnat penal în alt dosar. Asemănările se opresc aici. Așteptăm cu interes ca cele două cazuri să-și găsească dreptatea cât mai repede.
Este interesantă și implicarea în aceste retrocedări a avocatului Ionel Hașotti. ”Este chiar de neatacat acest avocat? Cu cine lucrează, singur sau într-o organizație?”, ne întrebăm, poate retoric. Dacă în cazul Carrefour avem de-a face cu o persoană importantă, Zoea Rădulescu, care a făcut parte din structurile puterii politice și a lucrat chiar și în Ministerul de Interne, în al doilea e vorba de moștenitori simpli, care nu aveau cunoștințele pentru a pune în practică un asemenea angrenaj ca cel descris mai sus. Cineva s-ar putea gânid că oamenii au fost folosiți pentru a cere retrocedarea unui teren care nu le aparține. Cine este în spatele lor? De ce i-a ajutat avocatul Hașotti? Suntem curioși ce se va întâmpla în continuare și dorim să vedem dacă avocatul Ionel Hașotti a lucrat ca la carte pentru clienții săi sau dacă a excedat anumite limite. Nu numai părțile implicate în dosar au dreptul să știe acest lucru, ci întreaga opinie publică, pentru că este un caz care poate afecta viețile a sute de oameni, iar instituțiile statului trebuie să facă lumină.
