O asistentă medicală de la Serviciul de Ambulanță al Județului Constanța a povestit, pe pagina sa de socializare, o întâmplare cutremurătoare despre un copil de 14 ani, victimă a bullyingului în școală.
„Am preluat ieri o victimă în vârstă de 14 ani din UPU pediatrie pentru spital Obregia Bucuresti. Minor cu tratament psihiatric (antipsihotice, antidepresive şi antispastice), necompliant, ostil, cu multiple episoade de agresivitate verbală si fizică. Post evaluare inițială, in urmă cu aproximativ doi ani, a primit diagnostic de tulburare obsesiv compulsivă.
Pacientul a fost însoțit de mama sa, pe tot parcursul transportului, adult care a putut urmări evaluarea, monitorizarea şi procedurile aplicate pacientului. La momentul măsurării parametrilor vitali am constatat că prezenta pe antebrațe leziuni specifice dermatitei iritante, in urma spălării si dezinfectării excesive a mâinilor.”, scrie Andreea Pălăsescu.
Aceasta a comunicat cu blândețe fiecare procedură ce urma să fie efectuată şi i-a explicat copilului că tot ce se petrece în cadrul întâlnirii este în beneficiul său.
„Față de mine a manifestat o atitudine ireproşabilă, a acceptat fără proteste si montarea unui cateter venos, aşa cum prevede procedura, în vederea transportului interclinic.
Am discutat şi mi-a relatat cum la scoală, a fost victima bullyingului . Cum în pauze, uneori, chiar în imediata apropiere a unui cadru didactic, a fost jignit, scuipat, stropit cu lapte şi călcat în picioare, la propriu. Cum, altădată a fost descălțat şi i-au fost rupte şosetele sau i-au fost sustrase alte obiecte de uz personal, pe care mama ( părinte în a cărei îngrijire se află) nu şi-a mai permis să i le cumpere.
La un moment dat, pe drum, mi-a spus că îi este foame dar ştie că gustările la peco sunt scumpe. Nu vă povestesc ce s-a intâmplat mai departe pentru că este între mine şi acest copil pe care îl port în suflet chiar dacă s-a terminat cazul.
La despărțire mi-a promis că se va întoarce la scoală şi că se va strădui să nu mai fie greşit. Atât a putut percepe mintea sa, după ce noi am fost surzi la strigătele lui.”, a mai spus asistenta.
Concluzia ei este emoționantă și dureroasă în același timp:
„Îmi cer iertare că sunt parte a unui sistem care nici nu previne, nici nu tratează aceste lacune emotionale. Că nu pot ajuta mai mult un pui de om, menit poate să schimbe o lume pe care noi am pierdut-o cu nepăsarea…”
