Gheorghe Martin s-a stins din viață, în noaptea de 15 spre 16 februarie 2020.
Mi-e tare greu să scriu aceste rânduri, dar i le datorez. I le datorez pentru că m-a învățat multe. Timp de circa trei ani, am făcut împreună, aproape în fiecare săptămână, o emisiune, urmată de multe ore de discuții.
În cunoscusem ca prefect al județului Constanța, îl știam ca omul de afaceri care a creat una din cele mai puternice companii private din România, dar atunci îl descopeream, de pildă, și ca fiul al cărui părinte a fost aruncat, nevinovat, în închisoare, și care a fost nevoit să supraviețuiască, împreună cu familia, în condiții precare.
Și am descoperit o persoană de o inteligență sclipitoare, cu multe alte calități. Am fost fascinat de modul în care „citea” oamenii. Ca un fin psiholog, cunoscător al firii umane, putea să descrie pe oricine, în câteva cuvinte, să pună punctul pe i. O calitate a marilor conducători.
Zâmbesc și acum când îmi aduc aminte cum îmi povestea că, prefect fiind, dădea alarma la ore imposibile, în toiul nopții, și-i trezea pe șefii de instituții din somnul dulce, pentru a simula diverse exerciții. Un dezastru natural, de pildă. Obișnuiți cu căldură căminului, unii l-au reclamat premierului. Au înțeles însă apoi toți că numai așa erau ei și subalternii lor mai bine pregătiți pentru a ajuta oamenii în cazul unei catastrofe. Și n-a mai sunat nimeni la București.
Am cunoscut un om care și-a iubit țara. Suferea că România este dezindustrializată, că fabricile sunt puse la pământ și oamenii își caută locuri de muncă prin lumea largă. A lansat în spațiul public, în emisiuni, ideea că suntem o colonie economică. Am crezut și cred în beneficiile aderării la spațiul comunitar, dar de multe ori pur și simplu nu aveai argumente să îl contrazici.
Am cunoscut și un om care-și iubea enorm familia, totul pentru el, dar și o persoană care se lupta, demn, cu boala.
Ca mulți din cei care i-au fost aproape, am învățat mult de la Gheorghe Martin. De la mici lecții de comportament până la ceva mai important: să-mi iubesc mai mult țara și să fiu convins că nu suntem cu nimic mai prejos decât alții.
Gheorghe Martin a fost un om complex, a cărui activitatea a fost atât de vastă încât nu poate fi cuprinsă în câteva rânduri. Din păcate, cartea pe care dorea să o scrie despre viața sa nu va mai apărea.
Ar fi împlinit 72 de ani în martie.
Ca orice om, avea și bune, și mai puțin bune. Sunt însă convins că faptele și credința l-au dus într-o lume mai bună.
Condoleanțe familiei care trece prin clipe extrem de grele!
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
