România este prezentată de multe ori, de unele partide, de mass media, în general, dar și de partenerii străini, drept o țară coruptă până-n măduva oaselor. Poate pe bună dreptate. Fără hoție ajungem departe, nu-i așa? Dar oare cei la care ne uităm ca la Sfântul Graal al cinstei și dreptății sunt sau nu corupți? Să luăm un exemplu: Germania.
Azi am citit că Deutsche Bank, cea mai mare bancă din Germania, va plăti peste 87 de milioane de dolari pentru închiderea unei investigaţii privind încălcarea legii anti-mită şi a celei privind tranzacţiile cu mărfuri din”SUA. Banca a fost de acord cu plata ca parte a unui acord cu Departamentul de Justiţie (DOJ) al SUA, anunţat, vineri, de o curte federală din Brooklyn. Șocantă nu este nici suma, nici recunoașterea vinovăției, ci durata faptelor, care s-au întins pe o perioadă de 10 ani! „Ne asumăm responsabilitatea pentru aceste acţiuni din trecut, care au avut loc între 2008 şi 2017″, a anunţat Deutsche Bank într-un comunicat.
Potrivit acuzaţiilor audiate în instanţă, Deutsche Bank a conspirat pentru a încălca Legea SUA privind practicile de corupţie în străinătate, care interzice companiilor cu operaţiuni din SUA să plătească mită în străinătate. New York Times a relatat, vineri, că cererile de luare de mită sunt legate de afacerile din China ale băncii şi că penalităţile totale sunt de aproximativ 100 de milioane de dolari.
La fel de șocant este că Deutsche Bank nu este la prima abatere. În 2019, a fost de acord să achite Comisiei americane pentru bursă şi valori mobiliare (SEC )mai mult de 16 milioane de dolari, pentru a soluţiona acuzaţiile că ar fi încălcat legile americane referitoare la corupţie, prin angajarea rudelor unor oficiali guvernamentali străini pentru a câştiga sau a păstra afaceri. SEC a susţinut atunci că Deutsche Bank a angajat rude slab calificate sau necalificate ale unor oficiali din Asia şi Rusia, la cererea acestora, încălcând Legea privind practicile de corupţie în străinătate.
Apropo, dacă tot suntem la acest capitol, și americanii, dar și neutrii elvețieni au călcat pe bec. În 2016, JPMorgan Chase a fost de acord să plătească autorităţilor americane 264 de milioane de dolari pentru a rezolva acuzaţiile privind angajarea rudele oficialilor chinezi pentru a câştiga acorduri bancare, în timp ce Credit Suisse a plătit 77 de milioane de dolari pentru a soluţiona un caz similar anul trecut.
Scandalul VW
Cel mai celebru caz de corupție a fost însă celebrul „dieselgate”. Scandalul Volkswagen a început la 18 septembrie 2015, când Agenția pentru Protecția Mediului a Statelor Unite (EPA) a avertizat producătorul de autoturisme Volkswagen cu privire la programarea frauduloasă a motoarelor diesel TDI produse în intervalul 2009-2015. Acestea respectau normele de poluare în materie de oxizi de azot (NOx) doar în condiții de laborator, ele depășind de până la 35 de ori limita legală în condiții normale de exploatare. EPA consideră acest tip de programare ilegal, iar VW a admis caracterul fraudulos al practicii.
Volkswagen a recunoscut în cele din urmă acuzațiile. A convenit să răscumpere sau să repare peste 550.000 de autovehicule. Mulți americanii pur și simplu nu au mai vrut să achite ratele și și-au dus mașinile înapoi la dealer. VW a plătit peste 9,5 de miliarde de dolari consumatorilor americani, în timp ce compania Robert Bosch, furnizoare de componente pentru vehiculele VW, a plătit peste 300 de milioane de dolari.
În România, din câte știm, compania germană nu a plătit niciun cent consumatorilor și nu a răscumpărat nicio mașină. România nu este SUA ci, nu-i așa, numai o țară coruptă.
Citește și: Topul investițiilor străine în România: Germania, Austria, Franța
Șpagă pentru tancuri
Acuzațiile de corupție nu se opresc aici. Dimpotrivă, ating și domenii mai sensibile. În 2014, fostul angajat al Ministerului Apărării din Grecia, Antonis Kantas, a recunoscut că a primit mită în valoare de câteva milioane de euro. O parte din bani ar fi venit inclusiv din Germania, de la o companie de armament. Antonis Kantas a recunoscut că, începând cu sfârşitul anilor 80, a primit peste 15 milioane de euro drept mită pentru a facilita atribuirea unor contracte „cu dedicaţie” pentru companii care produc armament. Valoarea afacerilor a fost de miliarde de dolari. Conform propriei mărturii, Kantas a primit şpagă din Franţa, Rusia, Suedia, Israel, Statele Unite şi inclusiv din Germania. Printre altele, a spus Kantas, partea germană a plătit mită pentru a vinde partenerilor greci 170 de tancuri Leopard 2, fabricate de compania de armament Krauss-Maffei Wegmann (KMW). De asemenea, germanii ar fi plătit mită şi pentru obţinerea contractului de modernizare a submarinelor greceşti de către firmele germane Rheinmetall şi Atlas. Afacerea cu tancurile de tip Leopard 2 l-a îmbogăţit pe fostul oficial al Ministerului Apărării din Grecia cu 1,7 milioane de euro. Fiind, la acea vreme, al treilea om din minister din punct de vedere al importanţei, Kantas a manifestat serioase rezerve în ceea ce priveşte contractul cu KMW. Intransigenţa lui a fost însă combătută extrem de convingător în 2011, chiar în biroul lui Kantas. Reprezentantul KMW, care venise la el cu o geantă de voiaj, s-a făcut că o uită în birou după încheierea întâlnirii cu oficialul grec. Kantas spune că a alergat după negociatorul KMW pe scări, atenţionându-l că şi-a uitat geanta. „Nu am uitat-o. Era pentru tine”, i-ar fi răspuns reprezentantul firmei germane. Respectiva geantă era burduşită cu 600 000 mii de euro, conform mărturiei lui Antonis Kantas. Alegaţiile fostului oficial elen au fost vehement respinse de KMW. Scandalul în sine nu a surprins însă foarte multă lume în Grecia. Încă din luna octombrie a anului trecut, Akis Tsochatzopoulos, fostul ministru al apărării din Grecia şi totodată superiorul lui Kantas, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru spălare de bani şi primire de mită. Un tribunal din Atena a decis că există dovezi irefutabile conform cărora, fostul demnitar a încasat 55 de milioane de euro pentru a cumpăra armament din Germania şi Rusia. De altfel, atât Tsochatzopoulos, cât şi Kantas au subliniat că nu sunt singurii oficiali „unşi”. Antonis Kantas, reprezentantul comercial al ministerului, a declarat în depoziţia sa că, de vreme ce el a primit mită, cu siguranţă şi cei aflaţi în poziţii mai înalte au fost mituiţi. Declaraţia sa a fost, în mod clar, un cot dat nu doar fostului ministru, ci şi fostului secretar general din minister, Jannis Sbokos. De altfel, presa elenă scrie că Antonis Kantas a făcut declaraţii inclusiv despre ministrul care l-a înlocuit în funcţie pe Tsochatzopoulos, Jannos Papantoniou, suspectat de asemenea de acte de corupţie. Să nu uităm, în acea perioadă Grecia trecea printr-o criză economică fără precedent.
„Întreprinderile şi-au construit sisteme de siguranţă”
Că în Germania există corupție nu mai este niciun secret. Iată ce spunea Deutsche Welle în 2007, când coordonatorul activităţilor Siemens pentru Europa şi membru în Consiliul Central al companiei, a fost arestat, printre altele pentru că ar fi acordat mite de milioane de euro pentru a câştiga diverse afaceri în străinătate pentru concernul german.
„Corupţia din Germania a fost mereu în atenţia procuraturii. Aceasta se sesizează de câţiva ani şi în cazurile de corupţie ale companiilor germane în străinătate. Este însă prea târziu. Întreprinderile şi-au construit sisteme de siguranţă, prin care să nu poată fi făcută legătura imediat între ele şi cazurile de corupţie. La Siemens însă, corupţia cuprinsese tot sistemul şi nu a mai putut fi ascunsă. Pagubele financiare şi de imagine sunt acum foarte mari.”, scria, din 2007, Deutsche Welle. Tot ei spun încă că „este vorba despre nişte greşeli, care nu vor dispărea nici în cazul celor mai dure controale, fie că este vorba despre cazuri în economie, politică sau viaţa privată. Nu se poate însă afirma că economia germană este coruptă în esenţă. Ar fi o eroare fatală să amestecăm în aceeaşi oală şi bunele şi relele din economia Germaniei. Mai mult, faptul că aceste afaceri de corupţie au ajuns la cunoştinţa opiniei publice şi sunt anchetate de justiţie arată că legea îşi face în continuare datoria în societatea germană.”
Mai avem. În 2006, de pildă, Comitetul de Organizare a Campionatului Mondial de Fotbal din Germania a cumpărat voturi pentru candidatura Republicii Federale Germania, potrivit unor informații obținute de Spiegel, citat de Euractiv. Șeful comitetului era la acel moment Franz Beckenbauer.
De atunci au trecut 15 ani. Se pare că aceste greșeli se tot repetă, iar amploarea lor a fost din ce în ce mai mare. Se luptă oare eficient împotriva lor? Sunt simple greșeli? Cum poate concura o firmă de bună-credință, românească, în fața unui colos din Germania care folosește practici de genul celor descrise mai sus? Este Germania o țară coruptă (în comparație cu România)?
Sunt întrebări retorice.
Citește și: Microbuzul din Germania și zgomotele din apartamentele românești
