EXCLUSIV. Ce a propus Parchetul Curții de Apel în cazul terenului din portul Constanța Sud Agigea, vândut de 2.000 de ori mai scump decât a fost cumpărat

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel au finalizat cercetările cu privire plângerea făcută de primarul din Agigea, Cristian Cârjaliu, privitoare la modul cum un teren din portul Constanța Sud Agigea a intrat în proprietatea comunei Agigea și a fost vândut de 2.000 de ori mai scump la scurt timp după ce a fost cumpărat.

În acest caz, fostul director al CN Administrația Porturilor Maritime, Popa Aurelian Andrei, și notarul public Mariana Iosif vor ajunge în atenția DNA Constanța, după ce Parchetul și-a declinat competența. Pentru o bună parte din cei acuzați s-a cerut clasarea, pe ntrucât a intervenit prescripția răspunderii penale. Procurorul de caz a mai dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța pentru desființarea mai multor înscrisuri, inclusiv cele care referitoarea la cumpărarea și vânzarea terenului.

În dosar au fost cercetați:

– POPA AURELIAN ANDREI – cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare,

– notarul public MARIANA IOSIF, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la delapidare

precum și pe făptuitorii:

– IONIŢĂ ION, prin prisma infracțiunilor de fals intelectual în formă continuată și abuz în serviciu,

– PERVA – MOLCEANU OVIDIU, prin prisma infracțiunilor de fals intelectual în formă continuată și abuz în serviciu,

– LEȚU EUGENIA, prin prisma infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu,

– ARISOY (fostă BOLAT) MERY – GEAN, prin prisma infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu,

– notarul public PETRESCU VERONICA, prin prisma infracțiunii de abuz în serviciu,

– „funcționarii OCPI Constanța” care au întabulat operațiunile de transfer ilegal al terenului în suprafață de 67785 mp. – teren inalienabil, conform Legii nr. 213/1998 – în favoarea persoanei BUTA MANUELA, ocazie cu care a fost întabulat terenul aparținând Portului Constanța Sud -Agigea după granița nelegal trasată de primarul ION IONIȚĂ și șeful de urbanism PERVA OVIDIU, prin încheierile nr. 2565/12.02.2006 și 2564/ 12.02.2006, prin prisma infracțiunii de abuz în serviciu, cauză ce a fost formată în urma plângerii penale formulată de Comuna Agigea, prin prisma infracțiunilor de fals intelectual.

Vă prezentăm mai jos, în premieră, ordonanța procurorului de caz, Teodor Niță, emisă în data de 12 februarie.

„Prin plângerea depusă şi înregistrată la această unitate de parchet în data de 25 august 2017 petenta – persoana vătămată comuna Agigea, reprezentată prin primar Cîrjaliu Cristian a formulat o plângere penală prin prisma infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu în raport de:

– semnatarii actului adiţional 2 la procesul – verbal de vecinătate 6310/20.06.1994 între CNPAM SA şi Primăria Comunei Agigea , prin care s-a întabulat nelegal o suprafaţă de 67785,20 mp., teren din domeniul public al statului şi care a fost vândut ulterior către persoane fizice ;

– notarul public Veronica Petrescu, funcționar care a autentificat actul de vânzare – cumpărare nr. 1652/16.08.2002 vizând această suprafaţă de teren aparţinând statului şi care a fost înstrăinat unei persoane fizice;

Din analiza motivării actului de sesizare, rezultă că ar fi fost încheiate un set de documente între funcţionarii publici ai unor entităţi administrativ economice publice şi care au generat o aparentă stare de legalitate ce a condus la înstrăinarea unei suprafeţe de aproape 7 hectare din aqvatoriul portuar, bun inalienabil conform Legii nr. 213/1998 în favoarea unor persoane fizice, la un preţ subevaluat sever.

Ulterior, acelaşi teren ar fi fost revândut de interpuşii cumpărătorilor statului cu un preţ de aproximativ 2000 ori mai mare.

Pentru a ajunge la această finalitate, conform menţiunilor din plângere şi a documentelor anexate, se pare că au fost inserate elemente de fapt nereale în cuprinsul documentelor pregătitoare ale operaţiunii frauduloase în sine, înscrisuri ce au fost utilizate în vederea realizării operaţiunii ilicite scontate.

Pe de altă parte, se pare că în afara prejudiciului teoretic cauzat de diferenţa de evaluare a terenului, petenta/persoana vătămată Primăria Comunei Agigea susține că a fost vătămată şi prin văduvirea de impozite şi taxe ce i s-ar fi cuvenit dacă nu îi era scos ilegal din patrimoniu terenul vizat, aspect ce de asemenea trebuie verificat în cadrul unei anchete legal demarate.

Prin ordonanța din 05.09.2017 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză în raport de cele trei infracțiuni sus menționate, iar prin ordonanța din 08.12.2017 cadrul procesual a fost fixat în sensul mai sus explicat.

Din actele de cercetare, consemnate ca atare în înscrisuri, declarații precum și acte de verificare directe, precum și expertizele efectuate în cauză, rezultă că starea de fapt este următoarea:

– ulterior finalizării lucrărilor hidrotehnice aferente edificării canalului Dunăre -Marea Neagră, precum și al extinderii portului Constanța Sud – Agigea, pământul excavat mecanic a fost transportat de la locul de extracție și evident folosit pentru a câștiga teritoriu asupra mării, practic fiind depozitat în mare, unde datorită cantității mari s-au generat suprafețe de teren apreciabile, înregistrate în mod corespunzător în evidențele de patrimoniu ale statului român, în speță prin Ministerul Transporturilor.

Conform Legii nr. 213/1998 (art. 9 și 11 și anexele aferente) terenurile aparținând portului, precum și cele provenind din lucrări hidrotehnice nu pot fi înstrăinate către terți, fiind bunuri ce sunt legalmente inalienabile, în favoarea statului, astfel cã nu este permis ca acestea să fie supuse vânzărilor către privați, afectate de operaṭiuni juridice de orice fel, nici instituirii oricãrei forme de sarcină juridică și/sau nici afectate dreptului de proprietate privată.

Unica modalitate care ar permite teoretic o astfel de activitate, potrivit legii sus menționate, o constituie legea, în sensul unei legi emise de Parlament și nu o hotărâre de guvern (acte normative care oricum lipsesc și nu au existat vreodată) pentru că există o distincție clară între situația unor terenuri naturale și cea a unor terenuri hidrotehnice, cum este cea de față, unde regimul este mult mai sever.

Terenul vizat de plângerea penală depusă de Primăria Agigea face în mod fizic, parte efectivă din domeniul portuar al statului, iar ca sursă de proveniență este dat de lucrările hidrotehnice sus menționate.

Din punct de vedere juridic, vecinătatea dintre domeniul portuar și UAT Agigea s-a stabilit iniṭial prin „procesul – verbal de vecinătate” nr. 6310/20.06.1994 încheiat între Administrația Portului Constanța și UAT Agigea și prin „procesul – verbal de vecinătate” 3155/28.10.1994 încheiat între Administrația Canalelor Navigabile și Administrația Portului Constanța, sens în care s-au întocmit și schițele aferente.

Nu este în intenția prezentei ordonanțe de a analiza tot demersul administrativ care a statuat apartenența suprafeței de teren vizată de anchetă la patrimoniul public al statului, pentru că aceasta este o chestiune ope legis și este statuată în afară de orice dubiu.

Însă, suprafața de teren în sine, prin potenṭialul sãu economic, a atras atenția unor persoane, care au conceput o modalitate de eludare a legii, în urma aplicării căreia să își însușească un drept de proprietate privată referitor la terenul de proveniență hidrotehnică (acesta fiind situat într-o zonă strategică din perspectivă portuară, dar și a graniței naționale) scopul urmărit și realizat până în prezent fiind acela de a ascunde manoperele frauduloase cu aparență de legalitate succesive pe o perioadă de circa 15 ani, așa cum se va explica în cele ce urmează.

Niciodată până în anul 2002, luna iulie, când s-au demarat planurile infracționale concepute anterior, terenul la care ne referim nu a aparținut altei entități juridice sau fizice decât –în mod exclusiv– Statului Român și facem precizare expresă că terenul, niciodată nu a existat, înregistrat, inventariat sau în orice altă formă, în nici un fel, în patrimoniul UAT Agigea.

Însă, în modalitatea ce urmează a fi descrisă în continuare, persoanele menționate au reușit să facă un circuit documentar paralel cu legea, care să constituie punctul de plecare pentru se reuṣi scopul de a se împroprietări cu terenul de natură hidrotehnică menționat, fapt ce ar fi fost imposibil fără concursul direct al notarului public VERONICA PETRESCU, a ex-primarului comunei Agigea – ION IONIȚĂ, în special, dar și cu sprijinul celorlalți făptuitori și ai altor funcționari publici, care au avut fiecare partea de contribuție în realizarea scopului menționat.

Interesul făptuitorilor era de a crea o aparență că terenul vizat de interesele comerciale ale terṭilor dobảnditori ulterior ar aparține domeniului privat al comunei Agigea, nu oricum, ci în cadrul unei categorii care permitea eludarea simultană și a dispozițiilor legii nr. 18/1991 privind fondul funciar, ṣi ale legii 50/1991 privind siguranṭa în construcṭii.

Adică, până la finalizarea procesului de restituire funciară, nu puteau fi întocmite acte translative de proprietate pentru terenurile extravilane (integralitatea portofoliului funciar fiind pusă la dispoziția comisiilor locale de fond funciar) ci numai pentru cele aflate în intravilan, în categoria ”curți, construcții”.

Așa se explică mențiunea în actele analizate în continuare, că terenul portuar devenea (în acte, evident) în mod succesiv fie agricol, fie curți/ construcții, după interesul de moment al făptuitorilor, care urmăreau unicul scop, acela al împroprietăririi prin interpuși și al obținerii de sume de bani din patrimoniul bugetului public în patrimoniul personal.

Sintetizând paradigma conceptului infracțional, precizăm faptul că cercetările au demonstrat, că în esență, ”borna zero a afacerii” o constituia obținerea unui titlu autentic, precum un act de vânzare – cumpărare care să permită ulterior emiterea unei cãrṭi funciare în favoarea unui privat, pentru terenul inalienabil la care ne referim, care apoi sã fie vảndut „în suveicã, motiv pentru care au fost generate simultan demersuri de către primarul Ion Ioniță, în sensul:

a) de a crea aparența unei proceduri legale de licitație a unui bun proprietate privată a comunei (ceea ce nu a fost niciodată cazul în realitate)

b) de a evita sesizarea instanței judecătorești pentru anularea actelor administrative ilegal emise în acest scop.

Fiind în mod evident extrem de siguri că niciodată nu vor fi verificați, odată cu punerea în practică a rezoluției infracționale, făptuitorii au comis o serie de erori și de necorelări din perspectiva legalității și a cronologiei documentației, singurul lor interes fiind acela de a ”crea prin contrafacere documente” pentru ca primul dosar notarial, adică cel întocmit de notarul Veronica Petrescu să nu fie gol din punct de vedere fizic.

Prima manevră ilicită a făptuitorilor interesați a constituit-o o așa numită trecere din patrimoniul statului, domeniul portuar, în patrimoniul privat al comunei Agigea, succesiunea documentelor fiind următoarea:

1. Prin „actul adițional la procesul – verbal de vecinătate” nr. 7275/15.12.2000, respectiv 53877DD din aceeași dată reprezentanții CNAPM Constanța și ai Primăriei Comunei Agigea au reconsiderat într-o primă fază granița de hotar, care graniță a mai suferit o nouă modificare prin actul adițional nr. 2 înregistrat la Primăria Comunei Agigea sub nr. 3098/06.08.2002 și la CNAPM Constanța sub nr. 32222/05.08.2002.

Efectul acestei modificări l-a constituit extinderea artificială a graniței comunei Agigea în raport de port (dar în defavoarea acestuia), cu aparenta includere fizicã, precum și în evidenṭele de patrimoniu ale comunei, a unei suprafețe de 67785 mp. adicã aceasta a dispărut în reprezentarea făptuitorilor din patrimoniul statului și a fost inclusă „în interiorul UAT AGIGEA”.

Conform dispozițiilor din Legea nr. 213/1998, granițele dintre UAT-uri se stabilesc prin hotărâre de Guvern – care nu a existat în cauză – și tot prin această modalitate se poate face (legal) trecerea din patrimoniul public al statului în domeniul privat a terenurilor limitrofe.

Însă, nu numai că în cazul de față lipsesc astfel de acte normative, dar trebuie menționat încă o dată și faptul că, având în vedere natura terenului litigios, în cauză ar fi trebuit sã existe o lege organică care să schimbe forma de proprietate, ținând seama totodatã ṣi de faptul că dispozițiile Legii nr. 213/1998 –ca lege primarã – nu pot fi modificate decât tot prin lege organică.

Oricum, semnatarii acestor așa zise „documente de regrănițuire” nu aveau nici mandat din partea entităților publice pe care afirmau că le reprezintă și nicidecum vreo altã formă de autorizare a activității descrise în continuare.

De altfel, prin sentința civilă nr. 877 din 29 mai 2015, dată în dosarul nr. 26341/212/2013 al Tribunalului Constanța, menținută prin decizia nr. 258/CA/02 martie 2015 a Curții de Apel Constanța, s-a constatat nulitatea absolută a documentelor :

– procesul – verbal nr. 6310/20.06.1994

– actul adițional nr. 1/ 15.12.2000

– actul adițional nr. 2/ 06.08.2002, toate încheiate între CNAPM SA și Primăria Agigea.

Consecința juridică a acestei sentințe definitive și irevocabile este constatarea pe cale judecătorească a validității graniței trasate, prin „ procesul – verbal de vecinătate din 28.10.1994” încheiat între Administrația Canalelor Navigabile și CNAPM.

Însă până la apariția acestor hotărâri judecătorești, în mod inerent au trecut câțiva ani, interval în care terenul și-a schimbat în mod succesiv proprietarii, dar care se pare că aparțin aceluiași grup de interese, chestiunea făcând parte din planul inițial de a dobândi suprafața vizată și sume de bani în dauna statului.

Acționând, deci, în continuare fără mandat, înainte chiar de a se fi fost încheiat actul adițional nr. 2 (luna iulie faṭã de luna august – cảnd a fost încheiat documentul constatat nu absolut de cãtre instanṭe), primarul comunei Agigea, la data respectivă numitul ION IONIȚĂ, inițiază un set de demersuri, respectiv din luna iulie 2002, prin care încerca să genereze o aparentã stare de legalitate a vảnzãrii suprafeței de teren menționate către persoane private.

Concret, în jurul datei de 24.07.2002, acṭionảnd ca primar, ION IONIȚĂ inițiază un proiect de hotărâre, prin care propunea Consiliului Local să propunã vânzarea prin licitație publică a terenului.

Proiectul de hotărâre (nedatat-dar logic emis înainte de HCL însãṣi), conține o serie de mențiuni false, respectiv:

Art.1 – se propune ( și nu dispune) vânzarea prin licitație publică a terenului în suprafață de 67785 mp. ” cu mențiunea că este un teren identificat potrivit unei schițe care ar face parte integrantă din hotărâre.

Or, nu există nicio schiță în acest sens, și este evident că documentul este contrafăcut, întrucât deși este doar un proiect de hotărâre, în conṭinutul sãu se face referire la o hotărâre de Consiliu Local, care însã nu avea cum sã existe ca atare.

Art. 4 – se aproba prețul de pornire la licitație în sumă de 28.900.000 lei / hectar, conform expertizei de evaluare efectuată de un expert evaluator autorizat. Or, nu există și nu a existat niciodată o astfel de expertiză.

Conform documentului „expunere de motive”, emis tot sub semnătura primarului IONIȚĂ ION, se face mențiunea că terenul este în patrimoniul comunei Agigea și este neproductiv.

Or (și dacă ar fi fost să fie valide vreodată documentele anulate de instanță), terenul în sine nu era în patrimoniul comunei la data proiectului de HCL (așa zisa regrănițuire având loc 12 zile mai târziu, dată până la care se presupune cel puṭin formal că ar mai fi fost în granița teritoriului portuar) , pe de o parte, iar pe de alta, este greu de crezut că terenul din port poate fi folosit pentru culturi agricole.

Evident, tot în interesul de a crea aparența unei proceduri legale, la data de 11.07.2002 (cu aproape o lună înainte de așa – zisa regrănițuire din august 2002) șeful biroului de urbanism Agigea – numitul PERVA OVIDIU, emite un „referat”, înregistrat sub nr. 2848/11.07.2002 la Primăria Agigea, act care, de asemenea, cuprinde un set de mențiuni false (comisive ṣi omisive), respectiv:

• terenul este situat în extravilanul localității Agigea, iar suprafața i-a fost determinată în coordonate locale port Constanța;
• se omite inserarea în acest document a unei realități evidente , și anume că, în afara statutului terenului însuși de teren provenit din lucrãri hidrotehnice, pe acesta se mai afla (separat) încã o altă lucrare hidrotehnică, respectiv „canal colector ape pluviale”, lucrare care era imposibil să nu fi fost observată în varianta în care referatul conținea mențiuni reale.

La data de 10.07.2002 secretara comunei, numita LEȚU EUGENIA, emite un document „raport privind vânzarea prin licitație publică a terenului extravilan în suprafață de 67785 mp”.

Documentul cuprinde, de asemenea, un set de mențiuni false -cel puțin privind data emiterii- întrucât face referiri la un ”proiect de hotărâre” – act fãrã nici un dubiu inexistent la acea dată (ea însăși anterioară cu o lună regrănițuirii declarată nulă de către instanță).

Prin documentul „referat” olograf ṣi nedatat, contabilul BOLAT MERY-GEAN face referiri la o expertiză de evaluare, document de asemenea fals, întrucât nu există așa ceva.

La data de 25.07.2002, se emite HCL nr. 18, prin care se propune (nu se dispune) vânzarea prin licitație publică a terenului.

Documentul cuprinde în regim copy-paste mențiunile din așa -zisul proiect emis de primar, fiind evident un document falsificat, atât prin prisma mențiunilor identice cu proiectul de hotărâre, cât și prin sintagma că se propune vânzarea, fapt imposibil întrucât actele normative au caracter de dispoziție și nu de propunere.

Comisia de licitaṭie nici nu s-a constituit vreodatã legal, (dispoziṭia 87/05.08.2002 – invocatã în acest sens de către făptuitori – se referã de fapt la situaṭia altor HCL emise în luna august 2002 ṣi nicidecum la HCL 18/25.07.2002), adicã a acṭionat practic neînfiinṭatã juridic, situaṭie în care actele emise ca atare sunt eminamente nule de drept.

La data de 12.08.2002 are loc așa zisa licitație (în care se licitează chipurile de către Primăria Agigea vânzarea către privați a terenului portului), iar în procesul – verbal aferent se consemnează că s-ar fi înscris la licitație numiții OPREA CRISTINEL ṣi GĂLAN MIHAI, (care s-au retras ulterior) și BUTA MANUELA – persoana care a adjudecat întreaga suprafață cu o sumă de puțin peste 7000 euro.

Este de menṭionat și faptul că suprafaṭa în sine nu era întabulatã, nici nu era identificată fizic printr-o schiță cadastrală, ci doar generic, nefiind de asemenea evidenṭiatã în nici un mod în patrimoniul comunei, ceea ce înseamnă că vorbim doar de documente (nereale) care „vorbeau” de o suprafaṭa referitor la care nu exista nici mãcar o formă de evidențiere a acesteia, (așa zisa schiță cadastrală apărând doar în momentul 16.08.2002, în fața notarului Veronica Petrescu).

Pentru a avea loc această licitație, sub semnătura primarului și a șefului Biroului de Urbanism, numitul PERVA OVIDIU, a fost emis documentul „caiet de sarcini” act nedatat, care cuprinde, la rândul său, un set de mențiuni cel puțin discutabile, respectiv:

• regimul juridic – terenul este în proprietatea privată a comunei, aflat în administrarea Primăriei Agigea și este înscris în patrimoniul privat la poziția – (număr neindicat).

Or, caietul de sarcini se presupune a fi fost cel puțin concomitent HCL nr. 18/25.07.2002, care a autorizat (mai mult sau mai puțin) licitația, dată la care nici mãcar nu exista așa – numita „regrănițuire”, pe de o parte, iar pe de alta, niciodată nu a fost înscris acest teren în registrele privind patrimoniul comunei, adicã nici în 2002 și nici în prezent.

• regimul economic – folosința actuală este de teren neproductiv. Acesta a rezultat în urma lucrărilor de amenajare a Portului Constanța Sud- Agigea. Destinația dată terenului, în condițiile actuale, este de curți, construcții.

Or, mențiunile acestea sunt aberante dar ṣi importante în argumentaṭia noastrã, pentru că, în primul rând, se atestă cunoașterea de cãtre participanṭii la aceastã fraudã a caracterului de teren provenit din lucrări hidrotehnice, (ceea ce-l făcea evident inalienabil), pe de o parte, iar noțiunea/categoria de „curți, construcții” se folosește doar pentru terenuri intravilane – unde locuiesc oameni – și așa ceva nu a existat și nu poate exista vreodată în materie portuară.

Această mențiune a fost făcută în mod evident în vederea justificării încălcării prevederilor Legii nr. 18/1991, care interziceau vânzarea terenurilor agricole până la definitivarea procesului de împroprietărire, și astfel, pentru a evita interdicția, „s-a botezat” terenul portuar ca fiind „curți, construcții”, (unde legea 50/1991 permitea vảnzarea), (cu toate că prețul a fost stabilit la hectar, fapt total impropriu în materia operațiunilor privind curți/construcții).

Niciodată terenul în cauză nu a fost evidențiat în patrimoniul comunei, nu a fost încadastrat, întabulat sau evaluat, situaṭie în care aceastã aṣa zisã vảnzare s-a referit la ceva ce nu a avut vreodatã, cu titlu valid, aṣa zisul vảnzãtor –Primãria Agigea-.

De altfel, această chestiune este și firească, pentru că terenul a figurat și figurează și în prezent în evidențele de patrimoniu ale CNAPM și ale Ministerului Transporturilor, ca fiind bun proprietate publică a statului.

Practic, prin această înșiruire de documente falsificate, un grup de persoane, care au acționat fără mandat ṣi temei legal, au creat condițiile încheierii unor acte juridice translative de proprietate ale terenului proprietatea statului, în favoarea unor persoane fizice.

În continuarea demersurilor ilicite, prin care practic, persoanele sus menționate s-au suprapus drepturilor și intereselor publice ale statului, atảt funciar/patrimoniale cảt ṣi strategice-ṭinảnd seama de poziṭia terenului ca atare – primarul Ion Ioniță s-a prezentat, de asemenea, fără mandat, la biroul notarului public VERONICA PETRESCU.

Cf. legii 215/2001 a administraṭiei publice locale, nu primarul poate dispune de patrimoniul comunei (dacã terenul ar fi fost vreodatã al comunei Agigea n.n.), ci doar Consiliul Local, care în acest caz trebuie sã mandateze –eventual pe primar– sã se prezinte la notar pentru a semna actul de dispoziṭie.

Conform art. 38 alin.2 lit.f din Legea nr. 215/2001, Consiliul Local administrează domeniul public sau privat al comunei – și nu primarul.

Potrivit aceluiași text de lege, dar art. 38 lit.h, doar Consiliul Local hotărăște vânzarea bunurilor proprietatea privată a comunei.

Totodată, potrivit art. 124 din Legea nr. 215/2001, toate bunurile aparținând UAT sunt supuse inventarierii anuale.

Consiliilor locale trebuie să li se prezinte anual de către primar un raport asupra situației gestionării bunurilor.

Această chestiune înseamnă că trebuie să existe în evidențele comunei un titlu de proprietate privată al terenului vândut și o evidențiere în registrele de patrimoniu a acestor drepturi.

În condițiile în care, în cazul de față, comuna Agigea nu a deținut niciodată titlu asupra terenului, nu putea să vândă ceea ce nu-i aparținea.

Continuarea acestei așa-zise proceduri, în pofida încălcării dispozițiilor legale sus enunțate denotă conștientizarea de către primar și notar a participării la fraudă, întrucât astfel s-a sustras practic din patrimoniul statului un bun ce nu aparținea vânzătorului și s-a închis cercul aparentei stări de legalitate cu concursul notarului.

Or, pe lângă aceste chestiuni, notarul avea obligaṭia și de a verifica dacã ION IONIṬÃ avea sau nu mandat sã vảndã pe de o parte ṣi dacã bunul ce urma sã fie vảndut aparṭinea vảnzãtorului –pe de alta – însã în concret, VERONICA PETRESCU nu a respectat nici una dintre aceste obligaṭii minimale, așa cum sunt instituite prin dispozițiile Codului civil și al legii nr. 36/1995 privind exercitarea profesiei de notar public.

Un element important de menționat este acela că notarul public a permis autentificarea actului de vindere-cumpărare, în condițiile în care primarul s-a legitimat cu buletin și cu hotărârea de validare în funcție, fără a avea hotărâre de consiliu local sare să-l mandateze la vindere, pe de o parte, iar titlul acceptat de notar ca temei pentru vânzare era procesul – verbal olograf de licitație -pe de alta-, deși ca notar, era obligat să observe că vânzătorul nu avea titlu și pe cale de consecință nu putea să autentifice o asemenea operațiune.

În plus, în documentul autentificat, notarul public VERONICA PETRESCU a consemnat în fals și mențiuni legate de o pretinsă dar inexistentă exercitare a dreptului de proprietate anterioară vânzării a comunei Agigea asupra terenului portului, chestiune ce înlătură orice dubiu legat de intenția ilicită manifestată de aceasta pe tot parcursul implicării în operațiunea descrisă în prezenta ordonanță.

Mai mult, caracterul intenționat al activității ilicite a notarului poate fi argumentat suplimentar și prin faptul că însăși cererea de autentificare a contractului semnată de IONIȚĂ ION este adresată notarului public la 4 zile după autentificarea contractului, adică la 20 august 2002, deși trebuia să fie obligatoriu înainte.

A fost încheiat deci, ca atare, împotriva legii, contractul de vindere – cumpărare 1652/16 august 2002, prin care se atesta, pe baza documentelor mai sus analizate, vinderea terenului în suprafață de 67785 mp., de către Primăria Comunei Agigea către persoana fizică BUTA MANUELA – la un preț de 196.200.000 lei vechi, adică undeva în zona a 6.000 euro – prin echivalent.

Considerăm importantă mențiunea că potrivit raportului de expertiză de evaluare întocmit de doamna expert MAFTEI CRISTINA, la data respectivă, valoarea terenului era de cel puțin 318.590 euro.

Documentul notarial cuprinde dealtfel ṣi cảteva mențiuni flagrant ilegale și nereale și anume:

-terenul ar fi fost deținut ca proprietate privată de comuna Agigea în baza Legii nr. 213/1998.

Or, în mod evident așa ceva nu a existat, iar în dosarul notarial lipsește orice document sau titlu, care să ateste realitatea acestei mențiuni din contractul autentic de vânzare – cumpărare;

-conștientizarea fraudei la care participă notarul public este evidențiată și de acceptarea autentificãrii mențiunii din document că „se scutește BNP și grefa Judecătoriei Constanța de verificarea registrelor de inscripțiuni – transcripțiuni privind terenul care se înstrăinează”, faptul în sine fiind expresia unei chestiuni anormale.

În același document notarial se face mențiune la existența unei schițe de plan întocmit de proiectanții autorizați: PARASCHIV GABRIEL și STOICHIȚĂ FLOREA, care ar fi fost verificate și recepționate de OJCGC Constanța sub nr. 14059/16 august 2002, adică exact în aceeași zi cu actul de vânzare – cumpărare.

Or, trebuie făcută mențiunea că această așa zisă schiță de plan nu a fost niciodată autorizată de Consiliul Local Agigea, și oricum trebuia să existe cel puțin cu ocazia pseudo-licitației când trebuia să se lămurească ce se vinde/cumpără și de asemenea anterior HCL de autorizare a licitației, adică înainte de 25.07.2002.

-În dosarul ridicat de la notar, există atașată lista patrimoniului privat al comunei, folosită de autorii fraudei descrise pentru a justifica chipurile apartenența terenului vândut la patrimoniul privat al comunei.

Însă, la poziția 57, indicată de notarul public ca fiind cea care ar cuprinde terenul vândut, este consemnată sola A382, în suprafață de 20 de hectare, mărginită la Est de blocuri de locuințe.

Această mențiune nu are nicio legătură cu terenul vândut și este evident că sola A382 se referă la altă suprafață de teren, pentru că terenul în sine este mărginit la Est de Marea Neagră și nu de blocuri.

Potrivit raportului de expertiză Datcu Dumitru, nu are nicio legătură această solă cu terenul vândut.

Totodată, expertul a analizat și constatat în afară de orice dubiu că terenul în cauză provine din lucrări hidrotehnice, fapt care prin el însuși înlătură orice dubiu legat de cei care îl pot avea în proprietate, adică exclusiv statul, pentru că este un teren câștigat din mare și din lacul Agigea în proporții arătate grafic și descrise pe larg în expertiză.

Peste toate aceste argumente, trebuie arătat că toată licitația însăși, și dacă ar fi fost însoțită de documente cu un conținut corespunzător, nu are temei legal, adică nu este întemeiată pe o dispoziție normativă limpede expusă.

Este un fapt acela cả nu a existat la data acestor acte ilegale ṣi nici în prezent un act normativ care sã reglementeze procedura de vảnzare a terenurilor de cãtre un UAT.

Procedura din legea 50/1991, lege invocată amalgamat în documentația ilegală analizată, se referã exclusiv la situaṭia vinderii de terenuri pentru edificarea de locuinṭe, ceea ce nu este cazul în niciun mod în speṭã.

Sigur cã aceasta este explicaṭia inserãrii în textul HCL Agigea 18/25.07.2002 a aṣa zisei incidenṭe a Legii 50/1991, care nu are nici cea mai micã legãturã însã cu ce s-a întảmplat în speṭã.

Pe de altă parte, la acest moment, din datele de anchetă a rezultat că HCL 18/2002 nici nu a fost atacată de Instituția Prefectului, în contencios (act care, aṣa cum am arãtat, propune, nu dispune licitarea terenului aparṭinảnd CNAPM).

Potrivit declarației numitei LEȚU EUGENIA, acest fapt (al situaṭiei generate de sus-menṭionata hotãrảre) i-a fost adus la cunoștință secretarului general al Prefecturii, numitul PALAZ CLAUDIU IORGA, dar care ar fi refuzat demersurile secretarei comunei de verificare a legalitãṭii actului administrativ în sine.

Potrivit documentelor furnizate de Instituția Prefectului anexate la adresa nr. 17010/13.12.2017, numitul PALAZ CLAUDIU IORGA, în calitate de secretar general al Instituției Prefectului, la poziția 6603 a fost evidențiat ca primind mai multe acte, inclusiv HCL nr. 18/25.07.2002, însă, niciodată analiza acestei hotărâri nu a fost dedusă prefectului în funcție.

În mod evident, scopul urmărit prin această manevră era acela de a obține un statut de caracter definitiv prin neatacare în termen la instanță a hotărârii de Consiliu Local, care beneficia astfel de o prezumție de legalitate, total necuvenită.

Mai mult, această persoană susține că, din cauza supãrãrii generate de aceste demersuri, ION IONIṬÃ ṣi PALAZ CLAUDIU IORGA ar fi forțat-o ulterior să demisioneze din funcție.

Depoziṭia acesteia este întãritã de cea a martorului Bamburic Liviu Dorin, care certificã faptul cã interesul lui PALAZ CLAUDIU IORGA era de a „pune mảna pe teren” – faptul fiind realizat de martor, întrucảt încercase ṣi el, iniṭial, sã îl achiziṭioneze cu sprijinul acestuia ṣi cu cel al primarului în funcṭie.

Mai susṭine acest martor cã a fost victima unei tentative de asasinat cu implicarea sus-menṭionatului funcṭionar public, datoritã intereselor funciare divergente dintre aceṣtia.

Circumstanṭele deduse din activitatea de anchetã care vor fi expuse în cele ce urmeazã au vãdit cã menṭiunile numitei LEṬU EUGENIA au suport în realitate, întrucảt numitul PALAZ IORGA CLAUDIU ar fi avut un interes extrem de concret în întreaga operaṭiune.

Potrivit declarațiilor numitei MĂNDIȚĂ PAULA, în calitate de jurist la Prefectura Constanța, la un moment dat aceasta a intrat în contact cu HCL nr. 18/2002, dar nu a cunoscut fondul acesteia, motiv pentru care nu a făcut niciun demers pentru atacare în instanță.

Conform rezultatului analizei logice a datelor de anchetă, secretarul general al prefecturii – PALAZ CLAUDIU IORGA, era însă pe deplin la curent cu toată operațiunea, faptul fiind demonstrat de calitatea persoanelor implicate în vânzările ulterioare, ceea ce a demonstrat că într-un fel sau altul a avut control direct pe întreaga operațiune.

Această concluzie logică rezultă din coroborarea următoarelor date:

• ”participantul la licitație” GALAN MIHAI este rudă cu numita GALAN MARIOARA și este vecină cu locuința respectivului funcționar public, deținută însă pe numele tatălui său, PALAZ GHEORGHE.
• numitul DILANCEA ȘTEFAN DAN, de asemenea fiind una dintre persoanele implicate în ansamblul de operațiuni juridice vizând acest teren cum se va descrie în continuare, este arhitectul care printr-un set de documentații falsificate a reușit crearea unei aparențe de legalitate a situației casei lui PALAZ CLAUDIU IORGA, care a fost amplasată pe domeniul public, ocupând o parte din strada Pescarilor și făcând să dispară Aleea Pescăruș din Constanța, pentru că și-a amplasat curtea locuinței până la buza falezei.

Facem precizarea că această chestiune va face obiectul unui demers separat de investire a autorităților competente în vederea anulării actelor deținute de PALAZ CLAUDIU IORGA care practic, și-a însușit, în mod direct, domeniul public al municipiului Constanța

Evident, toate aceste documente mai sus analizate, care cuprind diferite invocări din texte de lege, nu au legătură cu realitatea, ci doar cu interesul autorilor fraudei de a crea o aparență de legalitate a împroprietăririi unei persoane fizice cu un teren aparținând statului.

Revenind la actul notarial, menționăm că, ulterior autentificării acestei operațiuni evident frauduloase, așa numita adjudecatară BUTA MANUELA își întabulează ceea ce se consideră a fi fost dreptul său de proprietate, motiv pentru care, în evidențele OCPI Constanța se fac mențiunile corespunzătoare (fără niciun suport în lege însă), întrucât, așa cum am descris mai sus, terenul era inalienabil și nu putea să fie vreodată întabulat în favoarea unei persoane private.

Prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 2937/22.11.2006 autentificat la BNP MANEA MAGDALENA, BUTA MANUELA vinde în indiviziune terenul litigios, în sensul că înstrăinează 85 % din acesta în favoarea numitului DILANCEA ȘTEFAN DAN și 15 % în favoarea numitei GALAN MARIOARA, în indiviziune, la prețul de 108.500 lei.

Consecința logică a autentificării acestui act este acea că s-a generat posibilitatea întabulării terenului, care în această manieră frauduloasă ar fi intrat aparent în circuitul juridic legal.

În continuare, prin contractul autentificat sub nr. 3114/08 iulie 2008 la BNP CALMUSCHI și ANASTASE, numitul DILANCEA ȘTEFAN DAN vinde cota sa de 85% din terenul cumpărat de la BUTA MANUELA numitului PALAZ GHEORGHE, căsătorit cu SILEZIA (pãrinṭii lui PALAZ CLADUIU IORGA), contra sumei de 150.000 euro.

Apoi, prin contractul autentificat la BNP HOGAȘ și Asociații din Galați sub nr. 3550/30 iulie 2008, GALAN MARIOARA și PALAZ GHEORGHE au vândut terenul în cauză -integral- către SC TRANS -PEC LEASING IFN SA din Galați, reprezentată de MIHAI ALIN , cu suma de 3.185.000 euro.

Așa cum se va analiza în continuare, între toate persoanele mai sus menționate, a existat o legătură și comunicare permanentă, fapt ce exclude ideea unor operațiuni comerciale făcute cu bună credință.

Prin actul de lotizare 867/ 15.03.2011, SC TRANS -PEC LEASING IFN SA împarte juridic terenul, în lotul 1 în suprafață de 59945 mp. și lotul 2 în suprafață de 5860 mp.

Prin contractul de vânzare–cumpărare autentificat la BNP MARIANA IOSIF sub nr. 961/18 martie 2011, SC TRANS -PEC LEASING IFN SA a vândut CNAPM lotul 2 mai sus menționat contra sumei de 1.761.160,84 lei, inclusiv TVA.

Cu alte cuvinte, mai puțin de 10 % din terenul total de care a fost expropriat în fapt statul român, prin Ministerul Transporturilor și CNAPM cu peste 400.000 euro, terenul fiind achiziționat integral la un preț de circa 7000 euro, dar supus operațiunilor juridice ulterioare la sumele sus menționate.

În realitate, toate aceste operațiuni au vizat un teren care nu a ieșit niciodată legal din patrimoniul statului și care operațiuni trebuie să fie verificate din perspectiva încălcării legii penale.

Directorul care a reprezentat chipurile cumpărătorul CNAPM a fost POPA AURELIAN ANDREI, persoană ce a participat la activitate și a angajat bugetul administrat, fără a avea însã nici un mandat din partea Ministerului Transporturilor, ca acționar majoritar al CNAPM.

Prin adresa nr. 46444/08.12.2017 a CNAPM, se confirmă faptul că Ministerul Transporturilor, ca acționar majoritar, nu a conferit mandat CNAPM să cumpere terenul, care de altfel îi aparținea oricum de drept, pe de o parte, iar pe de alta, se confirmă și faptul că respectiva persoană, în calitate de președinte al consiliului de administrație al companiei, nu avea posibilitatea și dreptul să facă operațiuni precum cea pe care a efectuat-o în fața notarului public și pentru care a angajat ilegal finanțele companiei.

Oricum, nu Consiliul de Administrație este cel care ar fi putut autoriza o asemenea operațiune, ci Adunarea Generală a Acționarilor.

Conform HG nr. 517/1998 privind înființarea CNAPM, se stabilesc atribuțiunile conducerii companiei, adică atât ale Consiliului de Administrație cât și ale Adunării Generale ale Acționarilor.

Din analiza dispozițiilor art. 21 din statut, rezultă că președintele Consiliului de Administrație nu are competențe de achiziție a terenurilor, ci doar de a administrare operativă a activității economice a societății, ceea ce reprezintă altceva.

În același timp, cf. art. 17 din statut rezultă că activități în genul celor reținute în sarcina lui POPA AURELIAN ANDREI cad în sarcina exclusivă a Adunării Generale a Acționarilor.

Faptul că numitul POPA AURELIAN ANDREI, în calitate de președinte al Consiliului de Administrație, care are atribuțiuni de administrate operativă și nu de dispoziție, a conștientizat că participã la o activitate ilicită este dat și de o analiză comparativă a unor chestiuni importante în economia conceptului cauzei.

Concret, terenurile alăturate erau expropriate de la alți proprietari cu sume între 4-7 euro /mp.

În cazul de față însă, POPA AURELIAN ANDREI a preferat să plătească 72 euro /mp din bugetul public (preț plus TVA), pentru a cumpăra un teren care a aparținut tot timpul CNAPM, respectiv Ministerului Transporturilor, bani pe care i-a plătit unei entități private.

Aici se impun 2 mențiuni suplimentare:

• potrivit adresei nr. 40132/03.11.2017 a Ministerului Transporturilor și al documentelor subsecvente anexate, fapt coroborat cu elementele din adresele CNAPM SA – 41117/31.10.2017 și al documentelor anexe, precum și 4214/25.01.2018 a CNAPM SA plus actele anexe, întreaga suprafață ce a făcut obiectul tranzacțiilor frauduloase descrise anterior și în prezent figurează tot în patrimoniul statului, întrucât nu a avut la cunoștință de nicio operațiune care să-i modifice structura de patrimoniu în mod legal.
• potrivit adresei nr. 7108/07.02.2018 a CNAPM SA, structura fondurilor folosite pentru plata așa -zisei cumpărări a terenului provine din fonduri europene.

Potrivit raportului de evaluare MAFTEI CRISTINA, valoarea de cumpărare era mult supraevaluată de această dată, afirmație făcută în raportul de expertiză prin comparare cu prețul zonei.

Conform OUG 43/2002, fraudele cu fonduri europene sunt însã în competența exclusivă de instrumentare a structurii specializate DNA.

Facem această precizare, întrucât apar elemente de incidență ale art. 18 indice 1 din Legea nr. 78/2000, raportat la activitatea suspecților POPA MARIAN și notar public MARIANA IOSIF, chestiunea necesitând o măsură procesuală corespunzătoare.

Practic, directorul portului, care nu avea prin contractul de mandat niciun fel de competență să angajeze pentru acte de cumpărare imobiliare fonduri ale companiei, acesta constituind exclusiv atributul AGA, din proprie voință, dar în interesul companiei private din Galați, semnează fără nicio împuternicire (ca și cum folosește fondurile europene pentru achiziții personale) mai ales pentru achiziția unui bun care legal nu a ieșit niciodată din patrimoniul companiei înseṣi.

Evident, ca și în cazul notarului public VERONICA PETRESCU, dacă notarul public MARIANA IOSIF și-ar fi respectat obligațiile legale, nici acest contract (ca ṣi cel încheiat în 2002 de Veronica Petrescu), nu putea fi încheiat.

Însă, pe fond, facem și precizarea că din anchetă, așa cum a rezultat până la aflarea componenței fondurilor folosite de POPA AURELIAN ANDREI, în referire la acest document notarial, au existat suspiciuni ferme că POPA AURELIAN ANDREI ar fi beneficiat de concursul direct și sprijinul intenționat al notarului public MARIANA IOSIF.

Acest fapt rezultă foarte clar ṣi din corespondența prin e-mail prin care ulterior facerii actului, se încerca de către notar găsirea unei explicații retroactive a statutului juridic al contractului pe care, evident, cunoștea că l-a autentificat de el ca notar în mod ilegal, chestiune ce valoreazã evident complicitate.

Concret, notarul public, la data de 28 iunie 2011, poartă o corespondență cu un angajat din cadrul CNAPM/ juridic, pe e-mail, în care, la circa trei luni distanță de la data autentificării contractului semnat de directorul POPA AURELIAN ANDREI, fără mandat, încearcă să găsească o explicație a autentificării documentului.

Faptul că explicațiile sunt căutate ulterior și nu anterior contractului, cum ar fi normal, denotă conștientizarea caracterului ilegal al acestuia.

Altminteri, cât timp analiza legalității activității notarului trebuie să fie făcută antefactum și nu postfactum, rezultă date care să justifice presupunerea rezonabilă că notarul a conștientizat neregula săvârșită pe care a încercat să o acopere retroactiv, întrucât nu a verificat din perspectiva definiției din art. 1 Legea nr. 36/1995 și a dispozițiilor Codului Civil, calitatea de mandatar și limitele mandatului directorului executiv al companiei -pentru a autentifica contractul.

Mai mult, notarul public face o analiză (total în afara competenței sale funcționale) a unor acte normative care vizează modalitatea de organizare și funcționare a Ministerului Transporturilor și propune contactarea Ministerului de Finanțe pentru a se încheia un act adițional care să ratifice documentele de vânzare – cumpărare autentificate.

Potrivit art. 1537 din vechiul Cod civil, în forma în vigoare la data autentificării actelor de către notar, se preciza că mandatarul nu poate face nimic afară de limitele mandatului său, iar conform art. 1536 Cod civil atunci când e vorba de acte ce trec peste administrația ordinară, mandatul trebuie să fie special.

De asemenea, cf. art.1 și art. 90 din Legea nr. 36/1995 -a notarilor publici, activitatea notarială trebuie efectuată în conformitate cu legea.

Este un atribut al notarului să identifice calitatea persoanelor care se prezintă pentru facerea unui contract.

Totodată, notarul are obligația să identifice părțile, iar în concret, să verifice calitatea de reprezentant a persoanei care se prezintă pentru întocmirea unui document.

În aceste condiții, rezultă că notarul public MARIANA IOSIF a fost la curent permanent cu caracterul nelegal al operațiunii juridice pe care a autentificat-o și că a căutat explicații retroactive pentru a-și justifica participația nelegală la frauda sus-menționată.

În condițiile în care, la peste trei luni de zile de la autentificarea unui contract cu o persoană care nu și-a dovedit mandatul, precum POPA AURELIAN ANDREI, din conținutul corespondenței electronice a notarului, rezultă că acesta a încercat să genereze incidența art. 1546 alin.2 din Vechiul Cod civil, respectiv de a obține o ratificare ulterioară expresă a actului de vânzare – cumpărare din partea Ministerului de Finanțe.

Din această perspectivă, s-a considerat că sunt date suficiente care să justifice presupunerea rezonabilă că directorul portului, respectiv numitul POPA AURELIAN ANDREI, prin succesiunea de activități descrise mai sus, cu sprijinul direct al notarului public, a plătit ilegal, dar în interesul SC TRANS -PEC LEASING IFN SA, cumpărarea unui teren care în realitate nu a ieșit niciodată legal din patrimoniul CNAPM, însă a fost cumpărat contra unor sume exorbitante, fapt ce valorează infracṭiunea de delapidare și pentru care vor fi dispuse măsuri corespunzătoare.

Totodată, a mai rezultat că în realitate acest contract nu este singular, fiind vorba de 25 de contracte legate de acest teren, toate cu suspiciuni corespunzătoare din perspectiva legalității.

Acest capăt de anchetă nu poate fi însă finalizat întrucât sunt elemente care exced competenței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, situație în care se impune o soluție de disjungere pro parte a cauzei și investirea pe acest segment a DNA – Serviciul Teritorial Constanța, în mod corespunzător.

Pe de altă parte, legat de persoanele de la care a început toată această operațiune, respectiv ION IONIȚĂ, PERVA OVIDIU, BOLAT MERY – GEAN, LEȚU EUGENIA nu pot fi responsabilizate pentru infracțiunile care aparent le-ar fi săvârșit, respectiv fals intelectual și abuz în serviciu, în forma art. 289 și art. 248 din vechiul Cod penal, întrucât, raportat la data săvârșirii faptelor, a intervenit prescripția răspunderii penale.

Se mai constată, de asemenea, și faptul că prin folosirea documentelor contrafăcute emise prin concurs de reprezentanții Primăriei Agigea în maniera descrisă mai sus și de notarul public VERONICA PETRESCU, OCPI Constanța a emis încheierile de întabulare nr. 2565/12.02.2006 și 2564/ 12.02.2006, prin care a întabulat suprafața portului Constanța, potrivit graniței ilegal stabilite în anul 2002 de făptuitori.

Se observă din datele de anchetă și faptul că OCPI Constanța a exclus de la întabulare suprafața aferentă fraudei inițiale, deși funcționarii abilitați erau obligați de lege să observe că terenul întabulat în favoarea lui BUTA MANUELA era un bun inalienabil al statului și urma să se refuze întabularea, însă în concret au prejudiciat CNAPM cu echivalentul valoric al terenului astfel omis de la întabulare.

Cu toate acestea, în vederea respectării principiului aflării adevărului și al asigurării dreptului la un proces echitabil, pentru opozabilitate, ulterior audierii făptuitorilor și al administrării probei cu înscrisuri, acestora li s-a adus la cunoștință despre efectuarea expertizelor topo -cadastrale și de evaluare, comunicate separat.

În mod evident, se impune din această perspectivă o soluție de clasare a cauzei, întrucât acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare deoarece a intervenit prescripția, însă potrivit art. 315 alin.2 lit.d Cod procedură penală, se va dispune sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța, instanță competență prin prisma calității de notar public a făptuitoarei VERONICA PETRESCU, cu solicitarea de anulare pentru argumentele arătate mai sus a întregii documentații de așa-zisă licitație, –pe de o parte– precum și a actului de vindere – cumpărare nr. 1652/16 august 2002, BNP Veronica Petrescu, cât și în mod parțial a încheierilor de întabulare ale portului Constanța ce au exclus suprafața de teren supusă artificiilor legal ilicite mai sus explicate -pe de alta-.

Legat de situația aplicării principiului anulării actelor subsecvente privind înstrăinările ulterioare ale aceluiași teren, menționăm că aceasta reprezintă o chestiune a unei acțiuni pe cale separată, pe care partea interesată o are la dispoziție, neputând face obiectul cererii de anulare în instanță, precum cel inițial întocmit de VERONICA PETRESCU și a actelor administrative.

Precizăm faptul că numita BUTA MANUELA nu a putut fi audiată întrucât din 29.03.2016 aceasta a părăsit teritoriul României, stabilindu-se (cel mai probabil în Olanda) iar părinții săi, BUTA NICOLAE și BUTA MIA au plecat dupã ce au fost citaṭi în cauzã la un domiciliu necunoscut și nu au furnizat niciun element pentru eventuala citare a lor ṣi a fiicei lor, spre a fi audiată.

Apreciem că această chestiune nu împiedică însã cu nimic soluționarea cererii de desființare a înscrisurilor, care va fi formulată prin prezenta ordonanță, ṣi care va fi înaintată instanței.

Legat de pretențiile civile formulate în cauză, apreciem că față de solicitarea Ministerului Transporturilor și al CNAPM, respectiv Primăriei Comunei Agigea, aceasta reprezintă o chestiune specifică reglementată în art. 257 Cod procedură penală, pentru că vizează repunerea în situația anterioară și această problemă poate fi tratată în cadrul procesului de către judecător.

Aspectele legate de daunele financiare invocate de participanṭii procesuali din aceastã cauzã – sunt chestiuni de analiză ce presupune exerciṭiul unor acțiuni civile în constatarea nulității și în pretenții, exercitabile de persoanele interesate la instanță însã , pe cale separată, cf interesului propriu.

Ținânt cont de cele de mai sus, procurorul de caz a dispus:

1. Disjungerea cauzei în referire la situația suspecților:

– POPA AURELIAN ANDREI, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare

– notarul public MARIANA IOSIF, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la delapidare,

și declinarea de competență a acestei părți a cauzei în favoarea DNA – Serviciul Teritorial Constanța.

2. Clasarea cauzei față de numiții:

– IONIŢĂ ION, prin prisma infracțiunilor de fals intelectual în formă continuată și abuz în serviciu

– PERVA – MOLCEANU OVIDIU, prin prisma infracțiunilor de fals intelectual în formă continuată și abuz în serviciu

– LEȚU EUGENIA, prin prisma infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu

– ARISOY (fostă BOLAT) MERY – GEAN, prin prisma infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu

– notarul public PETRESCU VERONICA, prin prisma infracțiunii de abuz în serviciu

– „funcționarii OCPI Constanța” care au întabulat operațiunile de transfer ilegal al terenului în suprafață de 67785 mp. – teren inalienabil, conform Legii nr. 213/1998 – în favoarea persoanei BUTA MANUELA, ocazie cu care a fost întabulat terenul aparținând Portului Constanța Sud -Agigea după granița nelegal trasată de primarul ION IONIȚĂ și șeful de urbanism PERVA OVIDIU, prin încheierile nr. 2565/12.02.2006 și 2564/ 12.02.2006, prin prisma infracțiunii de abuz în serviciu,

întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

3 . Sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța pentru desființarea următoarelor înscrisuri:

• “Proiect de hotărâre” fără număr și fără dată, emisă de IONIȚĂ ION, primarul comunei Agigea , în referire la vânzarea prin licitație publică a terenului de 67785 mp.;
• „Expunere de motive” , fără dată și fără număr, în referire la vânzarea prin licitație publică a terenului de 67785 mp., semnată de ION IONIȚĂ;
• „Referat 2848/11.07.2002”, nesemnat , dar însușit în declarație de PERVA OVIDIU;
• „Caiet de sarcini”, nedatat, întocmit de PERVA OVIDIU și avizat de IONIȚĂ ION privind ”vânzarea terenului neproductiv situat în extravilanul comunei Agigea”;
• „Raport” semnat de secretar LEȚU EUGENIA din 10.07.2002, privind vânzarea prin licitație publică a terenului de 67785 mp.;’ olograf, nedatat, întocmit de BOLAT MERY – GEAN privind vânzarea prin licitație publică a terenului de 67785 mp. ;
• „HCL nr. 18/25.07.2002” emisă de Agigea privind vânzarea prin licitație publică a terenului de 67785 mp.
• „Proces – verbal de licitație” – olograf din 12.08.2002 al Comisiei de licitație din cadrul primăriei Agigea;
• toate aceste documente trebuind sã fie anulate pentru motivele de mențiuni false analizate punctual mai sus,
• „Contract de vânzare – cumpărare autentificat la BNP Veronica Petrescu sub nr. 1652/16 august 2002”, întrucât este un act ce cuprinde mențiuni false și a rezultat ca atare prin comiterea abuzului în serviciu prescris, documente care însã, nu pot fi producătoare de efecte juridice valide, precum și „încheierea de întabulare emisă în consecință sub nr. 11917/20.08.2002 de către biroul de carte funciară din cadrul Judecătoriei Constanța”, ca fiind act subsecvent unor acte false și abuzive;
• „Încheierile OCPI Constanța nr. 2564 și nr. 2565/13.02.2006”, care nu au întabulat – din cauzele mai sus descrise – în domeniul portuar suprafețele de teren grănițuite, potrivit proceselor – verbale nr. 6310/20.06.1994 (RAAPC și Comuna Agigea) și actele adiționale nr. 1 și 2/15.12.2000 (între CNAPM și Primăria Agigea), acte declarate nule absolut prin hotărâri judecătorești definitive, ceea ce impune revenirea la evidențele anterioare încheierii acestora, iar pe cale de consecință, repunerea în situația anterioară, în sensul reîmposedării corespunzătoare a proprietarului de drept, Statul Român – prin Ministerul Transporturilor /CNAPM SA, întrucât această chestiune reprezintă un aspect de competența exclusivă a judecătorului în cadrul procesului și reprezintă un fapt posibil fizic.

4. Sesizarea Instituției Prefectului Județului Constanța și a Primăriei Municipiului Constanța legat de situația terenului proprietate publică, situat în Constanța, Aleea Strada Pescarilor, […], în vederea recuperării domeniului public al statului, ocupat în urma activității coroborate a numiților PALAZ CLAUDIU IORGA, PALAZ GHEORGHE și DILANCEA ȘTEFAN DAN, cu domiciliul persoanei private inițial menționate.”