Bullying-ul este un comportament abuziv caracterizat prin dorința de a umili pe cineva prin utilizarea violenței psihice, emoționale, verbale, fizice sau sexuale în mod repetat la un nivel de intensitate ridicat.
Fenomenul de bullying este foarte întâlnit atât în școli cât și la locul de muncă. De la copiii care își formează găști pentru a domina și a teroriza alți copii până la colegii de servici care se aliază împotriva unui alt coleg pe care îl exclud și îl umilesc, comportamentul de abuz nu are limite de vârstă sau de mediu.
„Raportul agresor- victimă iese în evidență, susținut în aparență de anumite norme sociale. Astfel, agresorul care toată istoria sa de viață a fost agresat fizic, va agresa la rândul său persoanele nonagresive, cel care a fost etichetat și comparat și a suferit din această cauză, va eticheta și ridiculiza exact acele persoane care se straduie să fie perfecte. Agresorul încearcă prin abuz să își recapete stima de sine, iar prin dominare își imaginează că este puternic. El se hrănește cu reacția victimei pentru a-și confirma un statut pe care știe că nu îl are. Comportamentul său este sfidător, ofensiv și dezechilibrat între manipulare și crize de agresivitate și furie fizică sau verbală.”, spune George Drăgan, președintele Asociația Tomis Antidrog Constanța.
În mediul școlar comportamentul de bullying se manifestă atât de către băieți, cât și de către fete. Există “un lider” al grupului- acel copil care pare de invidiat pentru că nu îi este frică sau rușine, cel care întărâtă colegii la comportamente infracționale sau antisociale și care tot timpul se laudă cu ce are sau ce face împotriva adulților, părinților, profesorilor, autorității și normelor societății în general. Acest copil își atrage în jurul lui așa numiți “adepți” pe care îi păcălește cu iluzia de a fi cei mai grozavi, că ei stabilesc regulile și că nimeni nu le poate face nimic. Ca să își susțină iluzia puterii și a dominării au nevoie de victim. Victimele sunt în general mai mici de vârstă și sunt acei copii care nu răspund atacurilor. Satisfacția căutată este suferința psihică, emoțională, fizică și sexuală a victimei. În mediul profesional comportamentul de bullying este mai subtil, având în vedere că trebuie respectate anumite norme specifice locului de muncă.
Astfel sunt foarte întâlnite situațiile în care o persoană are tendința de a monopoliza colectivul prin comportamente manipulative și de a exclude alți colegi prin umilire, denigrare, ridiculizare, izolare, îsușirea fără permisiune a rezultatelor muncii acestora și sabotarea în relația cu superiorii în mod intenționat și persistent. Un alt comportament de bullying profesional mult mai periculos se referă la relația superior- subaltern.
Foarte mulți angajați se plâng de atitudinea umilitoare și agresivă a “șefului”, alături de diferite comportamente de constrângere pentru obținerea de beneficii personale incluzând și comportamentele de tip sexual. Dacă în mediul școlar comportamentul de bullying conține predominant violență fizică, în rândul adulților, componenta agresivă fizică a abuzatorului se mută în plan familial, fiind mascată în comportamentul de bullying profesional. Și într-un caz și în celălalt, agresorul rămâne agresor, doar își cizelează comportamentul de abuzare în funcție de limitele mediului și riscurile implicate. Dacă la primele manifestări apăreau doar tachinări, îmbrânciri și câteva jigniri în situații izolate, în ultimii ani comportamentul de bullying a devenit extrem de virulent și foarte des, constatându-se apariția lui chiar și la vârste foarte mici, în școala primară. După numărul de cazuri înregistrate a devenit un fenomen, iar numărul victimelor crește în fiecare an.
„Comportamentul de bullying presupune un raport de dominare și putere în condițiile în care nimeni nu se naște zeu sau sclav… Depinde de noi dacă îi permitem să existe sau nu!”, a conchis George Drăgan, președintele Asociația Tomis Antidrog Constanța.
