Dacă aveți o firmă, cât de mică, știți ce înseamnă să emiți o factură și să nu fie achitată. Înseamnă costuri, înseamnă TVA, înseamnă griji pentru plata taxelor și impozitelor la stat, căci statul nu te întreabă dacă ai bani să plătești sau nu, te execută silit, înseamnă griji pentru plata salariilor, căci angajații trebuie să pună pâine pe masa familiei.
Am scris în mai multe rânduri, noi și alți reprezentanți ai mass media, despre cum încearcă o firmă să-și obțină drepturile pe ceea ce a muncit. Vorbim despre Comprest Util, o firmă din Constanța, care are de recuperat circa un milion de euro de la olandezii de la Van Oord, olandezi care se laudă că sunt una dintre cele mai puternice firme de profil din lume, care au lucrat și pentru șeicii din Dubai.
Comprest Util are o decizie a instanței care spune că Van Oord trebuie să plătească suma despre care vorbim. Tribunalul Constanța a dat dreptate societății Comprest Util SRL și, pe 31 ianuarie 2018, a admis cererea acesteia de ordonanță de plată, respingând toate motivele cu care s-au apărat olandezii (de la excepția autorității de lucru judecat la lipsa calității procesuale pasive a debitoarei).
Magistrații au obligat Van Oord ca, în termen de 30 de zile de la comunicare, să plătească Comprest Util suma de 3.950.026 lei, dar și 701.780 lei reprezentând dobânda legală și 450 de lei, cheltuieli de judecată.
Sentința a fost atacată cu cerere în anulare, dar banii trebuie plătiți, decizia instanței fiind executorie.
Plata trebuie făcută în 30 de zile de la comunicare, adică cel târziu pe 13 aprilie 2018. Dacă nu va plăti, Van Oord riscă să fie executată silit.
Credeți că olandezii au plătit? Nu, nicidecum. Au apelat la tot felul de chichițe. Nu știm dacă vor să tărăgăneze plata sau dacă pur și simplu nu au bani să plătească, pentru că, rețineți, nu vorbim despre firma Van Oord Dredging and Marine Contractors B.V., fondată în 1868 de Govert van Oord, ci de o sucursală din România, un SRL, ca orice alt SRL, care a înregistrat pierderi financiare imense.
Pe 19 martie, Van Oord, prin managerul constănțean, Marius Stamat, a cerut Tribunalului Constanța suspendarea executării. Unele dintre motive sunt hilare. Mai mult, Stamat cere judecătorilor și să oblige Comprest Util la plata cheltuielilor de judecată din această speță.
Van Oord vorbește despre „probabilitatea producerii unui prejudiciu sau a unui inconvenient grav la care ar fi expus în caz de executare silită, dacă nu s-ar adopta măsura temporizării executării”. Cu alte cuvinte, nu vrem să plătim, nici să fim executați siliți, pentru că nu este bine să fim executați silit. Un truism. Marius Stamat mai spune că „în mod nelegal, instanța de fond a dispus obligarea Van Oord la plata unui rest de plată izvorât dintr-un factură emisă pentru o altă societate, și nu pentru Van Oord”. Ori, tocmai acest aspect l-a invocat și în prima instanță și a fost respins de aceasta. Tocmai de aceea s-a ajuns la executare silită.
Marius Stamat spune și că nu vrea să plătească pentru că „situația financiară a Comprest nu este de natură să garanteze restituirea sumei în cazul în care instanța investită cu cererea în anulare va anula ordonanța de plată și va dispune restabilirea situației anterioare”. Un fel de drobul de sare care va cădea, din poveștile lui Ion Creangă. Lucrurile nu stau însă chiar așa. Comprest Util are o cifră de afaceri de peste 27 milioane lei, în 2016, dar și active imobilizate de peste 48 milioane lei, potrivite datelor furnizate de Registrul Comerțului. Terenuri, utilaje, etc, care valoarează de zece ori mai mult decât suma în discuție.
Comprest Util a înregistrat în anul 2016 o pierdere de 3.450.608 lei, dar suma este mai mică decât suma pe care trebuie să o plătească Van Oord, adică 3.950.026 lei. Dacă primea acești bani la timp, altfel stăteau lucrurile. Să nu uităm un lucru: banii pe care un om de afaceri nu-i primește înseamnă și alte pierderi, pentru că angajații și taxele și impozitele la stat trebuie plătite.
Ideea poate fi privită însă și invers. Ce active are Van Oord Dredging and Marine Contractors BV – Sucursala Constanța. De unde va plăti un milion de euro? În 2016 a avut o cifră de afaceri de 7.525 de lei și o pierdere de 5.160.224 lei și numai 6 angajați. De asemenea, potrivit Registrului Comerțului, avea active imobilizate de 3.278.744 lei. Comprest Util avea, în 2016, peste 160 de angajați, în medie.
De altfel, din 2013, de când funcționează, până în 2016, Van Oord Dredging and Marine Contractors BV – Sucursala Constanța a raportat o pierdere totală de 194.053.301 lei. În opinia noastră, firma românească ar trebui să fie mai îngrijorată că nu își va primi suma stabilită de instanță decât Van Oord, care se gândește că, deși a pierdut, ar putea să o recâștige.
Van Oord spune și că litigiile izvorâte din acest caz pot fi soluționate numai de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și că firma din Constanța nu a făcut nicio probă din care să rezulte că a făcut o cerere arbitrală. Printr-o sentință din 2015, bazată pe Codul de procedură civilă art. 1013 – 1024, s-a concluzionat că, în cazul ordonanței de plată, competența exclusivă aparține instanței de judecată, nu Camerei de Comerț. „În lipsa unor dispoziții legale exprese, procedura specială a ordonanței de plată nu poate fi utilizată în fața unei instanțe arbitrale, fiind de competența exclusivă a instanței de judecată, astfel cum se prevede la art. 1015 Cod procedură civilă”.
Mai mult, Marius Stamat aduce în discuție Van Oord, adică firma mamă, și spune că însăși existența unui titlu executoriu e o problemă pentru olandezi. „Chiar și împrejurarea în care nu a început încă executarea silită, însă există un titlu executoriu oricând și de natură a conduce la perturbări grave ale activității Van Oord, se creează un prejudiciu material viitor însă previzibil și iminent”, spune Marius Stamata.
Acestea sunt câteva dintre modalitățile prin care SRL-ul din România al olandezilor a încercat să nu plătească. Încercări puerile, în opinia noastră. A reușit însă, cel puțin până acum.
Firma românească nu poate face altceva decât să aștepte finalul acestei lupte în instanță și să spere că magistrații vor judeca drept. Nimeni nu îi întreabă pe reprezentanții firmei românești cum rezistă, dacă rezistă, cum plătesc impozitele și taxele către statul român (căci le plătesc), cum reușesc să plătească în continuare salariile angajaților (căci reușesc).
„Mă întreb ce gândesc judecătorii care amână deciziile în acest caz? Oare cine la va plăti lor pensiile, dacă firmele românești sunt omorâte, dacă multinaționalele vin aici numai ca să piardă bani, chipurile? Se gândesc judecătorii unde vor munci copiii lor, dacă în această țară va mai fi de muncă”, a spus Grigore Comănescu, proprietarul Comprest Util, omul care se luptă să-și țină afacerea pe linia de plutire și să-i țină la muncă pe cei 600 de angajați pe care îi are.
Noi, în calitate de ziariști, ne întrebăm de ce instituțiile statului nu verifică modul în care olandezii au făcut afaceri aici. De ce nu se întreabă șefii ANAF cum este posibil ca o firmă să facă afaceri de un miliard de lei și să aibă pierderi de 200 de milioane? Câți bani ar fi câștigat statul român din impozitul pe profit, dacă Van Oord ar fi declarat un profit de, să spune, 200 de milioane de lei? Ce s-ar fi putut face cu acești bani? Van Oord nu este singura multinațională care vine aici și ne spune, verde-n față, că pierde bani. Oare șefii din ANAF chiar cred că olandezii au venit aici să piardă bani. Nu sunt singurii, vom observa același comportament la mai multe multinaționale.
A venit timpul ca afacerile să fie făcute corect, în România, ca firmele românești să nu fie tratate ca firme de mâna a treia, ci (cel puțin) pe picior de egalitate cu cele străine, pentru că firmele românești plătesc impozite și taxe, ele țin economia pe picioare, ele angajează români și le plătesc salarii.
Se va întâmpla așa? Probabil că nu. Spunem acest lucru pentru vă Van Oord, de exemplu, a depus o oferă pentru faza a doua a lucrărilor de reducere a eroziunii costiere, care prevede implementarea lucrarilor de protectie costiera respectiv lucrari de extindere a plajelor in zonele Mamaia (lungime 6.950 m) si Eforie (5.750 ml) precum si consolidare a falezelor in zona Constanta Tomis-Cazino (lungime 790ml) si Agigea (1.200 ml). Surpriză, însă. Apele Române spun că nu este despre SRL-ul înființat de Van Oord în România, care are 200 de milioane de lei pierderi și avea, în 2016, numai 6 angajați. Nu. Este vorba despre VAN OORD DREDGING AND MARINE CONTRACTORS COMPANY LTD. „LDT” înseamnă „limited”, adică ceea ce în România se numește Societate cu Răspundere Limitată. Un SRL privat. De ce nu mai participă Van Oord cu SRL-ul din România? Oare va intra în insolvență/faliment? De ce nu participă cu o firmă din România. Până acum nu am reușit să aflăm dacă această nouă firmă este înregistrată în Cipru sau în vreun paradis fiscal, dar oare contează? Mai contează, din moment ce NU este în România?
Mai adresăm o întrebare autorităților statului: cum permite ca o firmă cu pierderi de 200 de milioane de lei să participe la o licitație atât de importantă?
Vă reamintim ce spuneau politicienii români de frunte despre problema multinaționalelor care își externalizează profitul.
În vara anului trecut, președintele PSD, Liviu Dragnea, se declara nemulțumit că acestea raportează profituri impozabile de 3 ori mai mici decât companiile românești.
„Avem nişte cifre: companiile mari, multinaţionale, pe care trebuie să le sprijinim în continuare, au o cifră de afaceri de vreo 580 de miliarde de lei. Companiile româneşti au o cifră de afaceri de 550 de miliarde de lei. Cele care au o cifră de afaceri de 580 de miliarde de lei raportează doar 9 miliarde profit impozabil, celelalte, româneşti, care au 550 de miliarde de lei cifră de afaceri raportează 27 de miliarde de lei profit impozabil, de 3 ori mai mult. În condițiile în care un asemenea grup de companii, cu o asemenea cifră de afaceri, raportează doar atâta profit impozabil, acolo există nişte cauze”, a spus Liviu Dragnea.
Acesta îi cerea premierului de atunci să ia măsuri.
„Dacă sunt cauze obiective, trebuie să fie sprijinite prin alte măsuri acele companii, pentru că nu cred că în România vin doar cei care nu ştiu să facă afaceri. Dacă sunt cauze subiective, să vedem cum facem ca toate firmele din România să acţioneze cinstit în aşa fel încât pe profitul pe care îl fac aici statul român să primească acel impozit”, a adăugat Dragnea.
Declarațiile sale au fost susținute de președintele ALDE, Călin Popescu Tăriceanu. Acesta afirma că firmele româneşti contribuie semnificativ la bugetul de stat, în vreme ce multinaţionalele îşi transferă profitul în statele de origine.
„În 2015, firmele cu capital românesc au fost de trei ori mai profitabile decât multinaţionalele, cu un rezultat net (profituri plus pierderi) de 27 miliarde lei la o cifră de afaceri totală de 551 mld lei, faţă de un rezultat net de 9 miliarde de lei la o cifră de afaceri totală de 580 miliarde de lei pentru firmele străine. Sunt date care arată rolul pe care capitalul românesc îl are în economie. Firmele româneşti sunt printre cei mai reprezentativi contributori la bugetul de stat, în vreme ce multinaţionalele îşi transferă profitul în statele de origine. Simpatic,nu? România trebuie să continue să rămână o ţară prietenoasă cu capitalul străin. Dar aşa cum ţările occidentale îşi văd interesul propriu și își sprijină firmele în țările de origine sau în străinătate avem obligaţia, în oglindă, să o facem şi noi şi să sprijinim firmele româneşti. Acest lucru se poate face atât prin pârghii legale, cât şi prin atitudine. De exemplu, anumite avantaje, facilităţi, stimulente să fie acordate şi firmelor româneşti, iar achiziţiile publice să fie orientate şi către produse româneşti. Nu așa cum s-a întâmplat în 2016 când tot ajutorul de stat a fost acordat de Guvernul Cioloș în exclusivitate firmelor cu capital străin! Sunt lucruri de bun simț pe care putem să le facem pentru cei care prin contribuțiile bugetare ţin pe umerii lor greul economiei românești. Repet ceea ce spuneam şi în decembrie: ajutorul de stat nu trebuie acordat în exclusivitate firmelor străine, iar povestea cu contractele de achiziţii publice date pe capete numai firmelor străine trebuie să se încheie. Este esenţial să avem ochi și pentru ai noștri și chiar să dăm prioritate firmelor româneşti şi capitalului românesc”, spunea liderul ALDE.
