Firmele românești sunt sau vor fi, în scurt timp, în pragul falimentului. De vină nu este neapărat coronavirusului, care a blocat economia, ci răspunsul guvernanților la apariția coronavirusului. Sau, mai degrabă, lipsa acestui răspuns.
Au trecut luni bune de la apariția Covid-19 pe plan mondial, săptămâni de când România este afectată, dar măsurile concrete luate de Guvernul României sunt, în ceea ce privește capitalul românesc, apă de ploaie. După modelul românesc, de la teorie la practică este cale lungă. Sau, ca să spunem altfel, practica ne omoară.
Un exemplu concret este cel al firmelor care sprijin pentru plata ajutorului de șomaj. Pentru acest lucru, trebuie să contacteze AJOFM. De aici încep problemele. Companiile trebuie să demonstreze că au pierderi cauzate de către epidemia de coronavirus. Asta înseamnă, desigur, birocrație și subiectivitate din partea funcționarilor care analizează aceste dosare.
Problema reală este însă cea a finanțării activității economice, pentru că s-ar putea să descoperim, în scurt timp, că pagubele produse economiei sunt extrem de dure. Efectele crizei de vor simți timp de zece ani de acum înainte, spunea, recent, un om de afaceri din Constanța la Dobrogea TV.
Revenind la băncile comerciale. Oameni de afaceri importanți din Constanța ne-au spus că întâmpină probleme serioase în relația cu băncile.
„Băncile sunt extrem de restrictive. Nici măcar nu mai răspund la telefon. Fie că ceri capital de lucru, fie că ceri un împrumut pentru investiții, băncile nici nu ne bagă în seamă. Dacă asta se întâmplă cu noi, cei care nu avem datorii, oare ce se întâmplă cu ceilalți, cu firmele mai mici?”, spune unul dintre ei.
Problemele acestea le au firmele private puternice din România, conduse de oameni de afaceri români, firme care au sute sau chiar mii de angajați. Dacă vorbim de o societate comercială mică sau mijlocie, aceasta trebuie să treacă prin furcile caudine pentru un credit. Până li se va aproba, va trece probabil criza.
Băncile ar trebui să fie primele care să pună umărul la repornirea economiei. Din păcate, numai asta nu fac. Au venit în România, au făcut profituri de sute de milioane de euro, iar acum, când a venit vremea să dea o mână de ajutor, întorc spatele. Guvernul și BNR trebui să găsească pârghii pentru ca băncile comerciale. Una din pârghii este impozitarea cifrei de afaceri, nu a profitului.
Poate cea mai serioasă chestiune este însă că statul nu-și plătește facturile către furnizorii din mediul privat. Companiile au facturat, iar facturile zac în sertarele de pe la ministere, în timp de funcționarii stau acasă. Fără banii care li se cuvin, firmele nu pot plăti mai departe furnizorii. Se creează astfel un cerc vicios, care sugrumă economia.
O altă problemă, pe care o ridică de data aceasta angajații firmelor private, este una de echitate.
„Noi trecem în șomaj tehnic, ni se reduc veniturile. Unii dintre noi sunt dați afară. Ce se întâmplă cu bugetarii care stau acasă? De ce ei primesc salariul întreg? Ce fac funcționarii din instituțiile de stat? Cum sunt ei solidari cu noi, cu societatea, cu această criză prin care trecem? Ei stau acasă, nu fac nimic și-și primesc salariul în întregime. Nu-i normal”, ne-a spus un angajat din mediul privat.
Dacă nu se trezește curând, România își va da seama că epidemia a trecut, dar că nu mai are economie. Vom fi astfel invadați de companii străine, care sunt sprijinite de statele lor, de multinaționale care plătesc prost și expropriază profitul. Vom deveni 100% o piață de desfacere pentru străini. Nu vor mai exista firme românești, vom depinde în exclusivitate de țările dezvoltate, ne transformăm în lumea a treia.
Investițiile trebuie să fie demarate cât mai curând posibil. Banii trebuie să fie pregătiți, pentru că economia nu poate să existe dacă nu e susținută.
