Tănase Stamule, decanul Facultății de Administrarea Afacerilor din cadrul Academiei de Studii Economice și membru al Partidului Național Liberal, a publicat astăzi o reflecție asupra modului în care experiențele de sărăcie și foame din deceniile trecute au motivat generațiile născute înainte de 1990 să fie active și productive pe piața muncii.
Într-o postare recentă, acesta a subliniat că amintirile legate de penuria din anii 70, 80 și chiar 90 au fost un catalizator puternic pentru oamenii de peste 30-35 de ani, care continuă să contribuie semnificativ la economia României.
„Amintirea senzației de foame și de sărăcie este probabil cel mai mare catalizator pentru a munci a generațiilor de peste 30-35 de ani.
Cei care nu au uitat penuria din anii 70, 80 și chiar 90 sunt cei mai activi pe piața muncii și în general foarte productivi.
Îmi amintesc ca ai mei au putut sa ne ia mie și fratelui meu un computer de abia in clasa a XII-a, pe care l-am luat cu mine la facultate. Am stat la cămin la Moxa, primeam pachet în fiecare weekend și în general trăiam de pe o săptămână pe alta.
Așa erau toți colegii mei, stăteam la sala de lectură pentru a lua note mari în speranța că vom scăpa de sărăcie.
Nu știam ce înseamnă să fii bogat. Tot ce doream era o mașină și sa ne permitem o chirie în jurul ASE.
Acele amintiri au fost probabil pentru multe generații motivația de a se trezi de dimineață, de a munci mult și de a acumula intr-un ritm peste medie.
Probabil că încă vreo 20 de ani, generațiile astea care nu au uitat “foamea” vor rămâne motorul de creștere al economiei românești.”, a scris acesta.
Tănase Stamule a evidențiat însă că una dintre marile provocări ale viitorului va fi găsirea unui model motivațional pentru generațiile tinere, care nu au experimentat aceleași lipsuri. Copiii de astăzi, crede el, vor trebui motivați diferit, având alte priorități și dorințe, întrucât nu au simțit niciodată foamea sau sărăcia acută care au definit copilăria multora din generațiile anterioare.
Declarațiile lui Stamule subliniază importanța adaptării modelului educațional și motivațional la noile realități sociale, pe măsură ce societatea românească se îndepărtează de anii de tranziție post-comunistă.
