Forțele Navale Române împlinesc, astăzi, 160 de ani de la înființare. Unificarea flotilelor Moldovei și Țării Românești, sub denumirea de Corpul Flotilei, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 173 din data de 22 octombrie 1860, semnat de către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a pus bazele Marinei Militare Române moderne, instituție denumită, în prezent, Forțele Navale Române. Misiunea principală a acestei categorii de forțe din Armata României este de a apăra granițele maritime și fluviale ale țării noastre, precum și spațiul naval, terestru și aerian din proximitatea litoralului românesc de la Marea Neagră, iar prin acțiunile desfășurate Forțele Navale Române contribuie la dezvoltarea sistemului de relații militare și diplomatice, la Marea Neagră și pretutindeni unde statul român își are interesul geostrategic.
35 de personalități militare care s-au aflat, succesiv, la conducerea Statului Major al Forțelor Navale, și-au pus amprenta asupra evoluției și dezvoltării acestei categorii de forțe militare a României, în perioada 1860-2021, în interesul națiunii și în serviciul intereselor navale, maritime și fluviale, ale țării noastre.
În marja marcării a peste 16 decenii de tradiții navale românești, în semn de recunoștință pentru cei căzuți la datorie în serviciul Marinei Militare Române, care și-au dat viața în numele poporului român, șeful Statului Major al Forțelor Navale, contraamiral Mihai Panait, își exprimă omagiul său. De asemenea, contraamiralul Panait transmite mulțumiri și multă sănătate tuturor persoanelor care au servit Patria, cu demnitate, la bordul navelor militare românești sau în alte structuri ale Forțelor Navale Române și, în prezent, au trecut în rezervă, în retragere sau au ieșit la pensie.
Cu prilejul împlinirii a 161 de ani de la înființarea Marinei Militare Române moderne, șeful Statului Major al Forțelor Navale, adresează felicitări întregului personal din Forțele Navale Române, pentru eforturile depuse pentru îndeplinirea misiunilor și obiectivelor instituționale, și transmite mulțumiri familiilor, celor care sprijină necondiționat și care asigură echilibrul sufletesc și sprijinul moral de care personalul din Forțele Navale Române are nevoie pentru împlinirea misiunilor încredințate.
„Tuturor membrilor ai marii familii a Forțelor Navale Române, o familie nu foarte mare, dar puternică și respectabilă, le urez multă sănătate, putere de muncă și tradiționala urare marinărească „Bun cart înainte!” transmite contraamiralul Mihai Panait, șeful Statului Major al Forțelor Navale.
Scurt istoric:
Cu o lungime a coastei maritime de 245 km, zona de responsabilitate maritimă a Forțelor Navale Române, care acoperă apele maritime interioare, marea teritorială, zona contiguă și zona economică exclusivă, stabilite conform tratatelor internaționale, cuprinde o suprafață de aproximativ 30.000 km², de două ori mai mare decât suprafața Dobrogei. Este o zonă vitală pentru România, în care se află bogate resurse de hidrocarburi și obiective din domeniul infrastructurii critice a țării noastre (platformele de foraj maritim și conductele de transport hidrocarburi).
De asemenea, în zona fluvială, Forțele Navale Române au în responsabilitate cei 1.075 km de fluviu pe care țara noastră îi deține, și care reprezintă 38% din lungimea totală a Dunării, o importantă cale de navigație spre interiorul continentului european. Atât pe Dunăre, cât și pe mare, navele militare românești sunt o prezență constantă, în zona de responsabilitate, pentru asigurarea securității maritime și fluviale a României și a flancului estic al Uniunii Europene și al NATO.
Dezvoltarea Marinei Militare Române a început să se contureze odată cu unirea Principatelor Române din anul 1859, care a atras după sine unificarea flotilelor celor două țări surori, Moldova și Muntenia, la data de 22 octombrie 1860, sub denumirea de Corpul Flotilei. În timpul Războiului de Independență din perioada 1877-1878, Flotila Română s-a afirmat în numeroase acțiuni de atac asupra navelor otomane inamice, de sprijin cu foc de artilerie și de instalare baraje de mine pe Dunăre. După câștigarea independenței, Dobrogea a revenit la Patria-Mamă, fapt ce a generat și apariția segmentului maritim al Marinei Militare Române.
Până la Primul Război Mondial, potențialul combativ al României a crescut semnificativ, Marina Militară Română beneficiind de trei programe de dotare cu nave și mijloace de navigație, în anul 1907, la Galați, fiind lansate patru monitoare și opt vedete fluviale, care au format prima Escadră de Dunăre.
După unirea tuturor provinciilor istorice românești, din anul 1918, flota militară s-a dezvoltat și au intrat în dotare tipuri noi de nave, precum distrugătoarele de tip ,,M”, ,,Mărășești” și ,,Mărăști” (1920), și de tip ,,R”, ,,Regele Ferdinand” și ,,Regina Maria” (1930), primul submarin românesc, ,,Delfinul” (1936) și cea de-a doua navă-școală ,,Mircea” (1939) și puitorul de mine ,,Amiral Murgescu”, prima navă militară de construcție românească, lansată la Galați, în anul 1939. Toate aceste dotări au dus la transformarea Marinei Militare Române într-o forță modernă și echilibrată, capabilă să facă față amenințărilor din Marea Neagră.
În timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, întreaga marină a contribuit considerabil la susținerea efortului general de război al Armatei României. După cel de-al Doilea Război Mondial, România a fost lipsită, în primii ani postbelici, de flota maritimă și, într-o mare măsură, și de cea fluvială, din cauza preluării navelor românești de către Uniunea Sovietică, nave restituite ulterior, parțial, în urma înțelegerii între guvernele României și U.R.S.S.
Între 1946-1947, structura Marinei Militare Române a fost reorganizată, ca urmare a presiunilor politice și militare la care au fost supuse autoritățile de la București de către sovietici. Cu toate aceste greutăți, generate de amestecul brutal al sovieticilor, conducerea Forțelor Maritime Militare a continuat să susțină marina militară ca armă de elită în cadrul Armatei României și să participe la garantarea suveranității și integrității teritoriale a țării. Odată cu reintrarea în dotare a monitoarelor, a fost reconstituită Flotila de Dunăre, iar în anul 1962 a fost înființată Divizia 42 Maritimă, continuatoarea tradițiilor Diviziei de Mare, mare unitate care fusese desființată la sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial. În perioada 1965-1989, Marina Militară s-a dezvoltat, în conformitate cu doctrina de apărare a țării în vigoare în acea perioadă, și au fost construite numeroase nave militare maritime în șantierele navale românești, la sfârșitul anilor ’70 și la începutul anilor ’80, precum escortoarele ,,Midia” și ,,Constanța”, crucișătorul ușor ,,Muntenia”, transformat în distrugător, iar ulterior în fregata ,,Mărășești”, fregatele din clasa ,,Eustațiu Sebastian”, clasificate apoi în corvete.
După evenimentele din decembrie 1989, Comandamentul Marinei s-a restructurat într-o manieră modernă, susținând aplicarea unei politici noi privind apărarea țării, în noul context geopolitic european, schimbându-și denumirea în Statul Major al Forțelor Navale. Reînviindu-se tradiția apărării fluvio-maritime, a fost înființat Comandamentul Flotei Maritime, transformat apoi în Comandamentul Operațional Naval, iar ulterior în Comandamentul Flotei și Componenta Operațională Navală. La fluviu, au fost înființate Comandamentul Flotilei de Dunăre și Flotila de Dunăre, transformate în Componenta Fluvială, Serviciul Fluvial și, ulterior, în Flotila Fluvială.
În prezent, Forțele Navale Române continuă tradiția de apărare a granițelor fluviale și maritime și contribuie la dezvoltarea diplomației militare navale, pe meridianele lumii, oriunde statul român își are interesul geostrategic. După integrarea României în Alianța Nord-Atlantică, în anul 2004, Forțele Navale Române au fost prima categorie de forțe din Armata României complet profesionalizată.
Odată cu integrarea României în NATO, Forțele Navale Române au participat, în perioada 2004-2021, cu peste 3.000 de militari, la misiuni în teatre multinaționale de operații maritime și terestre.
Misiuni importante, desfășurate în teatre de operații:
Teatre de operații maritime:
- Operația NATO „Active Endeavour” – Marea Mediterană (OAE), care a fost o operație de apărare colectivă, bazată pe articolul 5 al Tratatului Alianței Nord-Atlantice, cu scopul combaterii terorismului, al detectării și prevenirii acțiunilor teroriste în Marea Mediterană. OAE s-a desfășurat în perioada 2001-2016, iar România a participat la această operație, în perioada 2005-2011 și în anul 2013, anual, cu o fregată, având un echipaj alcătuit din 205 militari.
- Operația NATO „Unified Protector” – Marea Mediterană, operație instituită de NATO, în perioada martie-octombrie 2011, în conformitate cu Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 1973/23 martie 2011, pentru impunerea embargoului asupra armelor împotriva Libiei. Fregata „Regele Ferdinand” a participat la această operație, fiind prima misiune reală de luptă executată de o navă militară românească după cel de-Al Doilea Război Mondial. În timpul acestei misiuni, echipajul fregatei a salvat aproximativ 150 de persoane aflate în dificultate la bordul unei ambarcațiuni civile în Marea Mediterana. Ambarcațiunea de mici dimensiuni avea la bord emigranți africani, dintre care 10 erau femei și 15 copii, și se afla în derivă, la aproximativ 100 mile marine nord de Tripoli, Libia, având motorul defect. Comandant: comandorul Mihai Panait; echipaj alcătuit din 205 militari.
- Operația UE „Atalanta, de luptă împotriva pirateriei navale – Oceanul Indian și Golful Aden. În timpul participării la această misiune de luptă, fregata „Regele Ferdinand” a realizat mai multe acțiuni, în premieră, pentru Armata României și pentru Forțele Navale Române: participarea la o operație de luptă cu elicopter Puma Naval ambarcat (zboruri de noapte deasupra oceanului; evacuare medicală reală de la bord, de la o distanță de aproximativ 400 km de țărmul african; distrugerea unei ambarcațiuni suspecte de acte de piraterie navală cu sistemul de armament de la bordul elicopterului); tranzitul Canalului Suez; trecerea Ecuatorului și desfășurarea de misiuni reale în Emisfera Sudică; escale în porturi din Tanzania, Djibouti și Insulele Seychelles, în care au fost desfășurate acțiuni de diplomație navală. Comandant: comandorul Mihai PANAIT, echipaj alcătuit din 240 militari.
- Operația NATO „Sea Guardian” – Marea Mediterană, pentru monitorizarea traficului naval și descurajarea acțiunilor ilegale pe flancul sudic al NATO. Se desfășoară permanent, din anul 2017, conform rezoluțiilor adoptate la summit-urile NATO din anii 2016-2020. România a participat anual, cu o fregată, în anii 2017, 2018 și 2019 cu fregata „Regele Ferdinand”, în anii 2020 și 2021 cu fregata „Regina Maria”. În premieră, fregata „Regina Maria” a deținut comanda grupării navale a Operației „Sea Guardian”, în luna septembrie 2021.
Teatre de operații terestre:
- Kosovo, Balcanii de Vest: două detașamente de nivel companie infanterie marină au participat, succesiv, la misiunea Forței Multinaționale de Menținere a Păcii KFOR din cadrul Operației „Joint Enterprise”, în vestul provinciei Kosovo, în perioada martie 2008 – martie 2009.
- Afganistan: În perioada 2010-2020, aproximativ 100 de scafandri de luptă (forțe pentru operații speciale) au participat la misiuni în TO Afganistan, în timpul cărora doi dintre militari și-au pierdut viața (2013). În anul 2019, un detașament de la Regimentul 307 Infanterie Marină, alcătuit din 60 militari a participat, pentru prima dată, la Misiunea NATO „Resolute Support” din Afganistan.
- Africa, misiuni individuale ONU – zeci de ofițeri din Forțele Navale Române au executat misiuni de observatori militari ONU, în perioada 2004-2019, în diferite state africane, precum Liberia și Republica Democrată Congo.
Grupări navale permanente ale NATO:
După degradarea situației de securitate din Marea Neagră, ca urmare a anexării ilegale a Peninsulei Crimeea de către Federația Rusă, în anul 2014, Forțele Navale Române și Alianța Nord-Atlantică și-au concentrat efortul pe asigurarea unei prezențe navale întărite în bazinul pontic. Astfel, NATO a planificat desfășurarea unor misiuni și exerciții în Marea Neagră, la care au luat parte cele două grupări navale permanente, care au în responsabilitate asigurarea securității Alianței pe flancul sudic și estic (SNMG-2, grupare navală permanentă de luptă împotriva amenințărilor multiple, și SNMCMG-2, grupare navală permanentă de luptă împotriva amenințărilor subacvatice).
În perioada 2014-2016, Forțele Navale Române și-au suspendat prezența cu nave în bazinul mediteranean și au participat, anual, cu o fregată și un dragor maritim, la toate activitățile grupărilor navale permanente ale NATO, care au operat în Marea Neagră. Din anul 2017, a fost reluată participarea cu nave la misiunile Alianței în Marea Mediterana, dar a fost suplimentat efortul Forțelor Navale Române de a participa și la toate misiunile grupărilor navale permanente ale NATO din Marea Neagră.
Începând cu anul 2019, câte cinci-șase grupări navale NATO au desfășurat, anual, misiuni specifice în Marea Neagră, grupări care au avut în compunere și nave militare românești. Ca o recunoaștere a profesionalismului a militarilor din Forțele Navale Române, precum și a calității sistemului militar românesc de pregătire profesională și de instruire, în anul 2020, Forțele Navale Române au deținut pentru prima dată conducerea unei grupări navale NATO, în care, atât comandantul grupării navale, ofițerii de stat major, cât și nava-comandant (puitorul de mine și plase „Viceamiral Constantin Bălescu” (274) au fost asigurate de țara noastră.
Instrucție:
În ultimii ani, nivelul de instrucție al militarilor din Forțele Navale Române a fost dezvoltat prin participarea la exerciții multinaționale, organizate de parteneri, atât în zona Mării Negre, cât și în Marea Baltică și Marea Mediterană, precum și în teren, în țară și în străinătate. La toate acestea se adaugă și exercițiile majore multinaționale, organizate de Forțele Navale Române, pe mare, pe Dunăre și în Dobrogea, la care, de cele mai multe ori, au participat și partenerii noștri st
