Am primit cu bucurie invitația Claudiei Tanislav, de la Ziua de Constanța, de a participa la unul dintre tururile celebrei Diana Slav.
Au participat primarul Decebal Făgădău, prefectul Ioan Albu, viceprimarul Costin Răsăuțeanu. A lipsit motivat, fiind plecat din țară, președintele Consiliului Județean Constanța, Horia Țuțuianu, dar instituția a fost reprezentată de Mirela Matichescu, administratorul județului, și de Mihaela Petrachi, director. Au fost și o parte din cei mai importanți oameni de cultură ai județului, am remarcat-o pe Aurelia Lăpușan, de la care mulți dintre noi au avut (și au în continuare) de învățat. I-am văzut și pe Remus Macovei, coloner în rezervă, pe prietenul publicist Cristian Cealera, pe comandorul în rezervă Marian Moșneagu, pe isoricul Sorin Colesniuc, dar și o parte din colegii de presă, printre care amintesc pe Feri Predescu și Steliana Bajdechi.
A fost un eveniment special și inedit, pentru că Diana a pregătit un tur care să ne trimită înapoi în timp, în 1878, anul când Dobrogea s-a unit cu România.
Turul a început de la Muzeul de Sculptură Ion Jalea, a trecut pe la Farul Genovez și a ajuns apoi la casa fostului primar al Constanței, Cristea Georgescu, moment în care s-a dezbătut și o chestiune statistică: al câtelea primar al municipiului este Decebal Făgădău. S-a mers apoi pe strada Remus Opreanu, prefectul care a schimbat radical în bine Constanța și care merită o mai mare recunoștință din partea noastră (o va avea, se pregătesc proiecte frumoase). Evident, statuia lui Ovidius nu putea fi ocolită. La sinagogă ne-am uitat cu tristețe pentru modul în care a ajuns, dar și cu speranță, pentru că președintele comunității evreiești din Constanța, Sorin Lucian Ionescu, a făcut demersuri pentru reabilitare.
Am văzut singura casă din oraș ale cărei ferestre se deschid după model englezesc, am aflat unde se întindea gara veche, am ascultat propuneri interesante ale celor prezenți către primarul Constanței.
La biserica greacă, singura fără turle din județ, am fost întâmpinați de președintele comunității elene, Anton Antoniadis. Aici, un sobor de preoți a susținut un tedeum. Nu în interior, ci pe treptele bisericii, așa cum se întâmpla în 1878, când erau comemorați soldații-eroi căzuți în Războiul de Independență.
În turul dumneavoastră prin peninsula, cu toate oficialitățile în păr, a observat cineva starea jalnică a pasajului stradal, la doar câțiva ani de la „refacere”? A înțeles cineva că s-au apelat la o soluție scumpă și proasta? Circulația cu mașina prin zona este o experienta inedită de jalonare printre capcanele placajului…
*pavajului! Of, telefoanele astea…. 🙂