Primarul comunei Castelu, Nicolae Anghel, a intrat marțea trecută în greva foamei, de ziua lui, nemulțumit de faptul că localitatea nu a primit niciun ban de la guvern, iar viceprimarul a fost suspendat.
Edilul s-a prezentat în fața Prefecturii Constanța cu o pancartă asupra sa. Una lucrată frumos, nu scrisă de mână.
„Sunt la serviciu. Greva foamei înseamnă că sunt la serviciu pentru cetățeni. De ziua mea, cel mai frumos cadou. Este ziua mea de naștere astăzi. Vreau să țin minte ziua asta, indiferent ce se întâmplă. Nu există comuna Castelu pe listă, nici la CJC, nici la Ministerul finanțelor. Nu voiam miliarde. Trăiesc din fonduri europene”, a spus primarul pentru presa locală care aflase de eveniment (probabil anunțată direct, pentru că evenimentul nu a fost prezentat public).
Am vrut și noi să luăm un interviu primarului. Am ajuns la circa două ore după ce primarul îți făcuse apariția. Nu mai era țipenie de om. L-am contactat pe primar și l-am întrebat cât timp a stat în greva foamei. Câte ore exact. Nu ne-a răspuns.
Deci: după ce a anunțat că e în greva foamei, a dat interviuri apoi a plecat spre casă. Era ziua lui. De atunci, nimeni nu a mai auzit nimic. A ieșit, nu? Putem presupune că, de ziua lui, a mâncat ceva cu familia și prietenii, a băut un șpriț? Sau să credem că a stat și a înghițit în sec? Cert e că nu ne-a răspuns și nimeni nu poate verifica.
Apropo, Nicolae Anghel se află la al cincilea mandat de primar al comunei Castelu, din partea a tot atâtea partide: PNȚCD, PD, UNPR, PNL și PMP. Acum este primar din partea PMP, partid care a ratat intrarea în parlament și care a fost sancționat dur și de alegătorii constănțeni la alegerile precedente, atât locale, cât și parlamentare (la acestea au mizat – fără noroc – pe mâna Elenei Băsescu, fiica fostului președinte).
„Sacrificiul meu nu ar schimba mentalitatea”
Acum câteva luni, un alt politician anunța public faptul că intră în greva foamei, din cauza gropii de gunoi din Costinești – o problemă reală din cauza mirosului pe care îl emană. Este vorba despre Adrian Condari, PSD.
L-am întrebat și pe acesta câteva ore a stat în greva foamei. În cele din urmă ne-a răspuns.
„Am stat în greva foamei până când mi-am dat seama că nu suntem foarte mulți cei cărora ne miroase groapa cu adevărat. Am realizat că mă sacrific pentru o comunitate ce trebuie să învețe să-și ceară drepturile. E cea mai importantă consecință au fost aceea că am realizat că nici mirosul nici sacrificiul meu nu ar schimba mentalitatea celor care au renunțat la luptă. Autoritățile care au verificat au plecat încercând să ne convingă că nu pute. Culmea este că mulți dintre locuitori pare că și-au pierdut mirosul și fără Covid.”
Și în acest caz, este cuvântul lui împotriva cuvântului altora, care spun că în seara în care declarat că este în greva foamei ar fi fost la restaurant.
Cum fac alți primari greva foamei!
Cine vrea să facă greva foamei serios, o face altfel. N-ar trebui să-l credem pe cuvânt, ci să putem documenta, vedea. De pildă, pe 15 aprilie 2019, Lucian Morar, primarul oraşului Ulmeni, a luat decizia să intre în greva foamei. Timp de 10 zile, a îndurat vântul și ploaia din București într-un cort instalat lângă Ministerul de Interne și cel al Sănătății, doar pentru a-și face glasul auzit.
Politicienii constănțeni nu știu să facă greva foamei. Sau nu vor să știe. Vrei să protestezi în acest mod extrem? Fă-o public, asumat, documentat. Altfel, nu e decât o știre de presă pentru cei care mușc momeala sau care sunt plătiți să o muște.
Să anunți că recurgi la această formă de protest și apoi să pleci acasă este o lipsă de respect pentru cei care fac greva foamei din motive întemeiate. Care mor din cauza asta.
Până la moarte și dincolo de ea
Vă las mai jos câteva exemple de oameni pentru care consecințele acestui gest au fost dramatice. N-au anunțat că fac greva foamei pentru a ajunge să se îndoape pe ascuns acasă. Au murit, dar mesajul lor a dăinuie încă.
Ebru Timtik, o avocată turcă închisă care era în greva foamei de 238 de zile în semn de protest faţă de condamnarea sa de anul trecut sub acuzaţii de terorism a murit anul trecut la un spital din Istanbul, conform firmei de avocatură pentru care lucra. Avocata, care se alimenta doar cu apă îndulcită, infuzii şi vitamine în timpul grevei foamei, mai cântărea doar 30 de kilograme când a murit, joi seara, potrivit rudelor sale.
Vahid Sayyadi Nasiri, un blogger iraian, a fost acuzat că l-a insultat pe liderul suprem Ayatollah Ali Khamenei, postând mai mai multe mesaje pe rețelele de social media în care îl critica pe acesta. El a fost inițial arestat în luna septembrie a anului 2015 și condamnat la opt ani de închisoare pentru insultele aduse liderului suprem, potrivit BBC. Activistul și politicianul iranian a intrat, pe 13 octombrie 2018, în greva foamei. După 60 de zile de grevă, Vahid a murit.
Mohamed Tamalt, un jurnalist britanic-algerian, a decedat într-un spital, în 2016, după o grevă a foamei de trei luni prin care a protestat faţă de o sentinţă de doi ani de închisoare pe care a primit-o după ce a publicat pe internet o poezie care l-a insultat pe preşedintele Algeriei.
In 2021, un cetățean român aflat in detentie in orasul Lecce, din sudul Italiei, a murit astazi, dupa ce a stat in greva foamei 50 de zile. Barbatul in varsta de 39 de ani din Bucuresti ispasea o pedeapsa cu inchisoarea pentru diferite infractiuni, desi el a sustinut tot timpul ca este nevinovat. Romanul intrase in greva foamei in inchisoare, pentru a atrage atentia asupra situatiei si a drepturilor sale. El a refuzat sa renunte la acest demers, desi conditia lui se inrautatise, necesitand transferul la spital.
