Încet, dar sigur, haiducia cu terenuri de la Năvodari este luată la puricat și descâlcită de statul român.
Este vorba despre nu mai puțin de 6,52 de hectare, aflate în zona de protecție a lacului Siutghiol, pe care, acum, statul român le revendică, prin Administrația Națională Apele Române, dar și prin Ministerul Finanțelor. Practic, ne referim la o zonă de protecție care înseamnă 15 metri liniari de la țărm, așa cum prevedea inițial legea. Ulterior, aceasta a fost redusă la 5 metri, dar diferența nu a fost scăzută și nici nu poate fi scăzută din domeniul public al statului, deoarece proprietatea de acest tip fiind prin Constituție inalienabilă, imprescriptibilă și insesizabilă. În cazul nostru, această suprafață a fost și intabulată, și vândută, în mare parte. Pe lângă teren, statul este și proprietarul construcțiilor hidrotehnice de pe această suprafață.
Două instituții foarte importante, care și-au dat seama de tot ce s-a întâmplat în Năvodari și care, acum, au acționat în instanță pentru restabilirea dreptului de proprietate al statului.
La cel mai recent termen al acestui proces, Primăria Năvodari a invocat mai multe excepții, care ar fi avut scopul – dacă erau acceptate – să împiedice judecata. Tribunalul le-a respins însă pe toate și suntem, astfel, în linie dreaptă către o soluție în acest caz.
Ce s-a întâmplat, de fapt, în Năvodari? Imaginați-vă că sunteți nu din Năvodari, ci din orice alt oraș care acces la un lac. Probabil că v-ar plăcea să vă plimbați pe malul lacului, să existe acolo un loc de relaxare. Există astfel de lucruri peste tot în lume. Nu trebuie să vă uitați la America, aruncați o privire la frumoasa zonă de promenadă, cu fonduri europene, construită, pe malul lacului, de către administrația locală din Ovidiu. Vorbim tot de lacul Siutghiol. Ei bine, în Năvodari nu se întâmplă așa. Zeci de tone de pământ și resturi de construcții au fost descărcate în lacul Siutghiol, în zona Mamaia Sat, zonă care este micro rezervație. Pe zonele „câștigate” astfel din lac, sau, cum spune Creangă, „fur-luate”, au început să apară construcții. În ianuarie 2018, de exemplu, Garda Națională de Mediu a observat în zonă se construia un post trafo. Posturile trafo sunt construite pentru a alimenta cu energie electrică viitoarele case și blocuri. Întrebat oficial de instituțiile statului, Florin Chelaru, primarul localității Năvodari, a spus că niște persoane necunoscute au aruncat resturi de materiale de construcții în lac. Ulterior, însă, Primăria Năvodari a autorizat construcții noi pe marginea lacului, pe terenurile care nu-i aparțineau.
S-a ajuns la această situația după ce fostul șef al lui Florin Chelaru, adică fostul primar, Nicolae Matei, condamnat penal, între timp, pentru fapte de corupție, a înscris în inventarul bunurilor private ale localității Năvodari terenurile care erau bunuri ale statului român, fără ca, pentru această înscriere, să aibă în spate documente cerute de lege, adică acte de cumpărare, schimb, donație, vacantarea unei moșteniri, constatarea lăsării în părăsire, etc.
După ce a făcut această mișcare, Primăria Năvodari a mai făcut un pas care pare rupt din filmele cu mafioți: a impus o taxă de circa două milioane de euro pentru un teren de 4.000 și ceva de metri pătrați, pe care, chipurile, ar fi existat un depozit de materiale. Este vorba despre cazul complexului turistic Verona, despre care am scris pe larg. Aici, societatea Somaco Construct, care le deține, a consolidat malul, pentru că apa amenința clădirile, consolidare făcută după ce a primit acordul de principiu de la Apele Române. Că acolo este vorba despre consolidare o dovedesc, negru pe alb, concluziile controalelor realizare de multe instituții ale statului român, de la Curtea de Conturi până la Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții a Senatului României. Ce a făcut Somaco Construct acolo este o construcție hidrotehnică ce aparține, prin lege, statului român. Asta nu a împiedicat Primăria Năvodari să calculeze, retroactiv, taxa de două milioane de euro. E aceeași taxă pe care o plătesc și florăresele, a spus, într-o intervenție la Realitatea TV, Nicolae Matei. Primăria a motivat că acolo este un depozit de construcții, lucru demonstrat ca fals nu numai de instituțiile de mai sus, dar și de instanțe.
Funcționarii care au făcut falsul au scăpat însă de răspunderea penală, pentru că răspunderea penală s-a prescris. Așa e legea în România. Parchetul a cerut instanței să desființeze decizia de impunere fiscală din 2012 și să repună părțile în situația anterioară săvârșirii infracțiunii. Instanța de judecată a desființat taxa pe fond, iar Primăria Năvodari a formulat o contestație, pentru a mai tergiversa lucrurile. La ultimul termen de judecată, s-a pus în discuție necesitatea unei expertize topo-cadastrale. Primăria Năvodari a vrut să se facă numai pentru terenul Somaco, dar judecătorul a obligat primăria să aducă actele tuturor terenurilor de pe malul lacului. De asemenea, instanța a cerut ca Primăria Năvodari să prezinte toate actele terenurilor de pe malul lacului și, de asemenea, OCPI să arate dosarele de primă înregistrare a acelor terenuri. Se urmărește să se vadă cum s-au intabulat terenurile care, potrivit legii, au aparținut întotdeauna statului.
Este vorba, cum spunea, despre 6,52 de hectare de teren. Ce se va întâmpla? Vom vedea, dar presimțim un cutremur în administrația locală din Năvodari. Și vom încerca să răspundem și la o altă întrebare importantă: de ce abia acum începe să se afle adevărul? Ce au făcut, atât amari de ani, procurorii și judecătorii? Au închis ochii intenționat sau din greșeală?
Vom reveni.
Cristian Hagi
