O fată de 13 ani se gândește la pisici, visează la primul sărut, se întreabă cu ce se va îmbrăca la viitoarea aniversare, poate la un telefon mobil. O vârstă minunată, când toată viața este un drum care se poate deschide spre mai multe orizonturi. Sau care te poate băga în mormânt, dacă un polițist dă peste tine și te omoară.
Raisa nu mai visează. Raisa, o fetiță de 13 ani din București, este moartă. N-a făcut nimic rău. Traversa strada pe la trecerea de pietoni, așa cum fusese învățată.
Tot atunci, pe șosea circula un polițist aflat într-o mașină a instituției. Nu era în misiune. Avea însă semnalele luminoase aprinse. Și, spun procurorii, circula cu viteză. Le-a lovit pe fete în plin. Raisa a murit pe loc. Polițistul ăsta a împuns-o cu piciorul, să vadă dacă mai mișcă. Așa cum probabil ai face cu un animal pe care l-ai lovi.
Așadar: avem un polițist în mașina poliției, cu semnale luminoase aprinse, care avea viteză peste limita legală și care omoară un copil.
Judecătorii au decis azi că omul nu trebuie să fie arestat preventiv. Ba nici măcar arest la domiciliu nu a primit, ci control judiciar pentru 60 de zile. Am văzut oameni care au stat în arest preventive pentru mult, mult mai puțin. Pentru niște cuvinte deplasate, de pildă.
Ce naiba de semnal sau judecătorii din România cu o astfel de decizie? Cum să lași în libertate un om, care ar trebui să reprezinte legea, dar care o calcă grosolan? Cum să aplici circumstanțe atenuante, și nu agravante, tocmai pentru că poartă o uniformă?
Cum explicit părinților frânți de durere că ucigașul doarme liniștit în patul lui, în timp ce fetița lor are deasupra doi metri de pământ pe care nu-i va da niciodată deoparte?
Am văzut cazuri de oameni cu bani care au condus beți, au omorât semeni de-ai lor, dar nu au stat nicio zi în închisoare. Niciuna!
E ca un semnal în care statul român le spune șmecherilor, bogaților, celor din sistem: „Stați liniștiți, suntem aici pentru voi!”
Iartă-i, Raisa, că nu știu ce fac!
Oamenii ăștia nu știu ce fac, pentru că și ei trăiesc aici, merg pe aceleași drumuri. Blândețea aceasta de care dau dovadă salvează pe unul, dar poate ucide pe alții.
Nu e vorba numai de cazul polițistului, ci de al tuturor celor care se cred mai presus de noi, oamenii obișnuiți, de al tuturor celor care ignore sau sfidează legea, dar și de cei care nu fac nimic pentru a o aplica.
Sunt măsuri pe care statul le poate lua, repede și eficient, pentru a opri aceste omoruri de pe șosele. Imediat ce ies din țară, majoritatea românilor conduc regulamentar. Există, deci, soluții, și nici măcar nu trebuie să le inventăm.
Cei care ne conduc nu vor s-o facă.
Pentru Raisa, nu mai contează. Dar, pentru amintirea ei, ar trebui să faceți ceva.
Eu cred însă că oamenii ăștia nu trebuie iertați. Niciodată, pentru că durerea pe care au pricinuit-o nu trece niciodată.
Sursă foto: fanatik.ro
