Echipa Invictus va pleca joi, 14 aprilie, la Haga, pentru a reprezenta Armata României la ediția din acest an a Jocurilor Invictus care se vor desfășura în perioada 16 – 22 aprilie.
20 de luptători răniți vor concura pentru România, la 7 discipline sportive, dintre care 6 individuale (tir cu arcul, atletism, rowing, powerlifting, ciclism și înot) și una de echipă, respectiv volei din poziţia şezând.
Curajul a stat întotdeauna la baza acțiunilor militarilor Armatei României, care niciodată nu s-au retras din calea greutăților, s-au dedicat trup și suflet, și-au asumat responsabilități, au luptat pentru a-i apăra pe alții, indiferent de consecințe.
Cu acelasi curaj, care i-a ghidat în activitatea militară, dar cu răni care încă dor, invictușii continuă lupta, pe terenul de sport. Se pregătesc intens, zi de zi și, etapă după etapă, devin tot mai buni în disciplina pe care și-au ales-o.
Onoarea de a reprezenta din nou culorile Drapelului Național le-a dat energie și i-a făcut puternici, iar astăzi, vă raportează cu mândrie: Suntem pregătiți să ducem Drapelul României la Haga!
Iată chipa Invictus România, Haga 2022.
- Căpitan echipă: plutonier adjutant principal Costinel-Valerică Slăniceanu
📌Data și locul nașterii: 20.11.1978, Câmpulung, județul Argeș;
📌 Starea civilă: căsătorit, 2 copii;
📌Arma: Auto;
📌Date despre incident: rănit pe data de 20 iunie 2006, în Afganistan, Batalionul 341 Infanterie „Rechinii Albi”
📌Diagnostic: Amputație picior stâng, fără vedere la ochiul stâng, gradul 2 de invaliditate;
📌Discipline sportive la care concurează: ciclism, volei din poziția șezut.
- Structura în care este încadrat: Centrul de Perfecționare Apărare CBRN Muscel, Câmpulung-Muscel.
„Pentru mine familia este și a fost întotdeauna pe primul loc. Am spus-o și o voi spune de câte ori va fi nevoie. Încerc să le dau copiilor o educație cât mai bună, sa le transmit din pozitivismul meu, să-i învăț să fie respectuoși și să nu renunțe niciodată în fața greutăților. Chiar și cu un picior se pot face multe lucruri, poți face sport, poți lucra în grădină, poți repara lucruri…Au copii mei o vorba, „tati repară tot” Ca și în 2017, înainte de competiție am emoții. Sper să mă clasez mai bine decât la Toronto. La ambele probe, o sa dau tot ce pot. Le mulțumesc colegilor mei că m-au ales să le fiu căpitan de echipă la jocurile de anul acesta, le doresc tuturor să se bucure la maxim de experiența oferită de participarea la Invictus Games”.
- Plutonier adjutant principal (în retragere) Florin Vuță
📌Data și locul nașterii: 28.04.1969, Călinești, județul Argeș;
📌 Starea civilă: căsătorit, 1 copil;
📌 Arma: auto;
📌Date despre incident: rănit pe data de 16 februarie 2004, în Irak, cu Batalionul 3 Geniu „General Constantin Poenaru”;
📌 Diagnostic: traumatism vertebro-medular L2L3L4, paraplegie flască cronică, gradul 2 de invaliditate;
📌 Discipline sportive la care concurează: ciclism, volei din poziția șezut
📌Ultima structură în care a fost încadrat: Batalionului 2 Infanterie „Călugăreni”, București. Actualmente pensionar
„Fiind paralizat de la brâu în jos, medicii nu îmi dădeau prea multe șanse de recuperare, nu credeau că o sa reușesc să mai merg vreodată. După 2 ani de recuperare anevoioasă, am început să merg cu ajutorul ortezelor gleznă-picior, sprijinit în cadrul metalic. Le sunt recunoscător soției și fetei mele, care m-au încurajat și mi-au fost alături necondiționat, dându-mi putere să duc mai ușor această luptă.
Mă ajută foarte mult că fac parte din lotul Invictus, deoarece am avut parte de încurajare, și am descoperit ceea ce înseamnă de fapt spiritul Invictus: să ai speranța că, în momentul în care ai ajuns la pământ, te mai poţi ridica şi mai poţi să te depăşeşti pe tine însuţi. Pentru mine proiectul este o provocare, fiind unul dintre cei mai în vârstă din echipa Invictus. Sunt mândru că pot lupta din nou pentru România.”
- Plutonier adjutant (rezervă) Nicușor-Dorel Bica
📌Data și locul nașterii: 25.11.1973, Craiova, județul Dolj;
📌 Starea civilă: căsătorit, 1 copil;
📌Arma: infanterie;
📌Date despre incident: rănit pe data de 16 iunie 2011, în Afganistan, cu Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”
📌Diagnostic: leziuni la ochiul stâng, acuitate vizuală 10%, gradul 3 de invaliditate;
📌Discipline sportive la care concurează: înot, ciclism, volei din poziția șezut.
📌Ultima structură în care a fost încadrat: Centrul Național de Instruire Întrunită „Getica”, Cincu. Actualmente pensionar
,,În anii petrecuţi în armată am învăţat să-mi respect slujba și să iubesc patria mea dragă!
Am înţeles perfect angajamentele României și mi le-am asumat când am ales să particip la misiuni sub egida NATO în teatrele de operaţii.
Am fost rănit.
Nu mă plâng, se putea și mai rău. Pot spune că am avut noroc.
Când pleci la război, nu pleci la plimbare!
„Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! Pentru ţara mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!”
(Muma lui Ștefan cel Mare – Dimitrie Bolintineanu).
Sunt mândru că reprezint România la Jocurile Invictus 2022, desfăşurate anul acesta la Haga!
Noi toţi suntem cei neînfrânţi!”
- Plutonier adjutant Gheorghe Irinel Matei
📌Data și locul nașterii: 27.10.1980, Câmpulung, județul Argeș;
📌 Starea civilă: căsătorit, 2 copii;
📌Arma: infanterie;
📌Date despre incident: rănit pe data de 31.08.2008, în Afganistan, cu Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele”;
📌Diagnostic: traumatism cranio-cerebral;
📌Discipline sportive la care concurează: ciclism, înot și volei din poziția șezut.
📌Structura în care este încadrat: Centrul de Perfecționare Apărare CBRN Muscel, Câmpulung-Muscel.
„Perioada îndelungată de pregătire s-a scurs și iată-ne pe ultima linie dreaptă înainte de participarea la „Invictus Games”. Pe timpul antrenamentelor mi-am imaginat diferite scenarii din cursa de la Haga și de fiecare dată mă vedeam forțând pe măsură ce mă apropiam de finish. Cu toate că în tot acest timp am mai participat și la alte competiții, emoțiile se intensifică tot mai mult odată cu apropierea zilei de start. Vreau să mulțumesc în primul rând soției mele care m-a înțeles de fiecare dată, mai ales atunci când am fost plecat în cantonamente, departe de casă, ea fiind nevoită să preia și atribuțiile mele din familie. Pentru sprijinul moral și pentru încredere, le mulțumesc copiilor mei, pentru că ei mi-au dat mereu forța de a merge mai departe, copiind de multe ori din sinceritatea și inocența lor. Totodată, le mulțumesc colegilor mei din echipa Invictus, alături de care am petrecut zile frumoase și, nu în ultimul rând, coordonatorilor proiectului Invictus cei care au sacrificat câteodată și din timpul lor personal pentru bunul mers al activităților și pentru ca noi să avem echipamentele sportive necesare executării antrenamentelor în bune condiții!
Merg încrezător în forțele mele și vreau să va asigur că voi reprezenta România cu mândrie și de ce nu, îmi doresc să aduc acasă un rezultat cât mai bun.
Știu că acolo sus am un înger, o stea, camaradul meu Dragoș Alexandrescu, care m-a călăuzit de fiecare dată, când viața m-a pus la încercare’’.
- Plutonier major Marian Nicula
📌Data și locul nașterii: 09.05.1982, Pitești, județul Argeș;
📌 Starea civilă: căsătorit, 2 copii;
📌Arma: auto;
📌 Date despre incident: rănit pe data de 25 octombrie 2011, în Afganistan, cu Batalionul 495 Parașutiști „Căpitan Ștefan Șoverth”
📌Diagnostic: politraumatism cranio-cerebral; acuitate vizuală, ochi drept-90%. Nu vede deloc cu ochiul stâng, gradul 3 de invaliditate;
📌Discipline sportive la care concurează: atletism, ciclism, volei din poziția șezut
📌Structura în care este încadrat: Batalionul 49 Apărare CBRN „Argeș”, Pitești.
,,Motivatia mea este familia. Pentru fetițele mele trebuie să fiu, cum spun ele: ,,cel mai bun tătic din lume!” O zi de antrenament începe la 5:30 dimineața când mă trezesc. Beau cafeaua, îmi pregătesc echipamentele și la 06:30 plec către sală. La 06:50 sunt deja pe bandă și fac o încălzire ușoară. Pot spune că eu deschid sala . După alergare lucrez diverse grupe de mușchi alături de antrenorul meu. Și să nu uit fotografia, pe care o trimit colegilor în fiecare zi, pentru a-i motiva. După sală fug repede acasă la fetele mele.
Îmi place să petrec mult timp în natură la aer curat, să alerg sau să merg cu bicicleta, să vizitez locuri noi, și să fiu alaturi de fiicele mele energice.
Îmi doresc să am putere și voință să îmi ating toate obiectivele la Haga!
Respect întreaga echipă Invictus și le mulțumesc pentru tot suportul și sprijinul acordat”.
- Plutonier major Marius Bertoni Taifas
📌 Data și locul nașterii: 15.07.1985, Giurgiu, județul Giurgiu;
📌 Starea civilă: căsătorit, 2 copii;
📌Arma: infanterie;
📌 Date despre incident: rănit pe data de 20 noiembrie 2009, în Afganistan, Elementul Național de Sprijin;
📌Diagnostic: paralizie definitivă a nervului sciatic popliteu extern, arteră femurală secționată, reconstruită prin bypass, lipsă țesut muscular gamba stângă cu grefă integrată, gradul 2 de invaliditate;
📌Discipline sportive la care concurează: înot, atletism, ciclism, volei din poziția șezut.
📌Structura în care este încadrat: Brigada 122 Logistică „Muntenia”, București.
,,Sunt foarte încântat și nerăbdător să particip la jocurile Invictus și sunt sigur că va fi o experiență extraordinară să lupt din nou alături de camarazii mei, de data aceasta pe terenul de sport. Am ales să particip la disciplinele natație, ciclism, atletism (aruncarea discului) și volei, însă disciplina pe care nu doar că o îndrăgesc, dar mă și ajută foarte mult în vindecarea afecțiunilor de după incident este înotul. Alături de cei doi antrenori, din cadrul Clubului Sportiv al Armatei, am învățat că nu există lift care să te ducă la rezultatele dorite și că trebuie să folosești scările pentru a ajunge unde îți dorești.
La disc am avut de asemenea un antrenor deosebit, în persoana domnului Costel Grasu, de la care am reușit să învăț tehnici de aruncare adaptate afecțiunilor mele.
În ultimii 2 ani m-am antrenat foarte intens și sunt mândru de evoluția mea, atât pe plan sportiv, cât și profesional și personal.
Merg la Haga cu fruntea sus și încrezător în forțele proprii, susținut de familia mea și călăuzit de spiritul Invictus.”
- Caporal clasa a III-a Adrian Sergiu Ola
📌 Data și locul nașterii: 14.03.1985, Timișoara, județul Timiș;
📌 Starea civilă: căsătorit, 1 copil;
📌 Arma: infanterie;
📌 Date despre incident: rănit pe data de 19 mai 2013, în Afganistan, cu Batalionul 32 Cercetare-Supraveghere „Mircea”;
📌Diagnostic: traumatism cranio-cerebral și disjuncție acromio-claviculară, apt limitat;
📌Discipline sportive la care concurează: atletism, ciclism, volei din poziția șezut.
📌Structura în care este încadrat: Batalionul 32 Cercetare-Supraveghere „Mircea”, Timișoara.
,,Este prima dată când particip la Jocurile Invictus, așa că sunt încântat și nerăbdător să trăiesc această experiență, să mă întâlnesc cu persoane din alte țări care au trecut prin aceleași experiențe ca și mine. Jocurile Invictus sunt o ocazie unică de a demonstra ce înseamnă adevăratul spirit de luptător, camaraderia și coeziunea echipei. Sunt recunoscător că pe timpul alocat pregătirii pentru jocuri, am reușit să mă recuperez foarte mult, atât fizic cât și psihic.
Abia aștept să ajung la Haga, împreună cu familia și camarazii Invictus România, și să dăm tot ce avem mai bun pentru a obține rezultate foarte bune la toate disciplinele sportive. Mulțumesc familiei și colegilor Invictus pentru sprijin și înțelegerea acordată pe timpul pregătirii.”
- Plutonier adjutant Cristian-Gabriel Hanganu
📌 Data și locul nașterii: 10.09.1981, Focșani, județul Vrancea;
📌 Starea civilă: căsătorit, 1 copil;
📌Arma: tancuri;
📌 Date despre incident: rănit pe data de 24 mai 2005, în Afganistan, cu Batalionul 300 Infanterie Mecanizată „Sf Andrei”;
📌Diagnostic: arsuri de gradul III și II pe 45% din suprafața corpului, leziuni la membrele superioare, față și nas, gradul 3 de invaliditate;
📌Discipline sportive la care concurează: ciclism, rowing, volei din poziția șezut.
Structura în care este încadrat: Centrul Militar Zonal Vrancea „Regele Carol I”, Focșani.
,,Mă simt onorat și mândru totodată să fac parte din echipa Invictus România. Am găsit alături de ei motivația a merge mai departe, oricât de greu mi-a fost uneori, am găsit sprijin și înțelegere, modele de caractere puternice și mai ales camaraderie.
Sunt sigur că va fi o experiență extraordinară la Invictus Games the Hague. M-am antrenat foarte mult acasă, atât la rowing cât și la ciclism, așa că merg încrezător în forțele proprii și-mi doresc să-mi reprezint țara cu mândrie.
Sunt recunoscător familiei pentru toată susținerea pe care mi-a oferit-o de-a lungul acestor ani grei. Proiectul Invictus a avut un efect foarte benefic asupra mea, iar pentru asta le mulțumesc coordonatorilor proiectului și colegilor din echipă pentru tot sprijinul acordat.”
- Plutonier adjutant (în rezervă) Angel-Paul Ilovan
📌Data și locul nașterii: 31.05.1987, Bistrița, județul Bistrița-Năsăud;
📌 Starea civilă: căsătorit, 1 copil;
📌Arma: auto;
📌Date despre incident: rănit pe data de 23 noiembrie 2011, în Afganistan, cu Batalionul 812 Infanterie Bistrița ”Șoimii Carpaților”;
📌Diagnostic: răni în zona feței, toracelui și mâinilor, gradul 2 de invaliditate;
📌Discipline sportive la care concurează: înot, atletism, rowing, volei din poziția șezut.
Ultima structură în care a fost încadrat: Batalionului 405 Sprijin Logistic „Năsăud”, Bistrița. Actualmente pensionar.
,,Sunt onorat să fac parte din familia „Invictus”. Este prima experiență din viața mea de acest gen, neputând participa la celelalte ediții din cauza unor probleme de sănătate. Aștept cu nerăbdare să sune gong-ul și să dau tot ce pot ca să trec cu brio linia de finish…asta contează până la urmă, indiferent de locul pe care o să mă clasez.
Îmi voi lua doza de energie și putere din tribună, văzându-mi familia, camarazii și tricolorul.
Mulțumesc familiei mele care m-a susținut și mi-a fost alături, mai ales în perioadele dificile.
Antrenamentele au fost plăcute însă uneori dificile, fiind nevoit să fac și câte 3 antrenamente pe zi la diferite discipline sportive cum ar fi înot, atletism și rowing. Ca să ajungi într-un anumit punct, consider că nu trebuie lucrat doar la forța fizică, ci și la cea mentală. Trebuie să crezi în tine, să fii susținut de către familie, camarazi, prieteni, să ai tot suportul necesar, să pui capul pe pernă noaptea și să fii mândru de tine, de realizările pe care le-ai făcut în ziua în curs. În momentul de față pot spune că sunt mulțumit de evoluția mea.
Sunt mândru că reprezint România, sunt mândru că sunt român.”
- Caporal clasa a III-a Marius-Cristian Cănuci
📌 Starea civilă: căsătorit, 1 copil;
📌 Starea civilă: căsătorit, 1 copil;
📌 Data și locul nașterii: 04.07.1986, Craiova, județul Dolj;
📌 Starea civilă: căsătorit, 1 copil;
📌Arma: artilerie antiaeriană;
📌Date despre incident: rănit pe data de 30 martie 2014, în Afganistan, cu Batalionul 20 Infanterie Dolj „Scorpionii Negri”;
📌Diagnostic: probleme medicale la nivel cervical și semipareză la nivelul brațului superior stâng, gradul 3 de invaliditate;
📌Discipline sportive la care concurează: powerlifting, rowing, volei din poziția șezut și atletism.📌
📌Structura în care este încadrat: Batalionul 20 Infanterie Dolj „Scorpionii Negri”, din Craiova
„Am participat la 2 misiuni în teatrul de operațiuni din Afganistan (2010 și 2014), în ultima fiind rănit ca urmare a unui atentat sinucigaș cu mașina capcană.
Fac parte din proiectul INVICTUS din anul 2017, sunt căsătorit și am un băiețel de 7 luni.
M-am alăturat acestui proiect dintr-o convingere puternică: aceea că, doar alături de cei care au trecut printr-o experiență similară cu a ta te poți vindeca și poți trece mai ușor peste traumele razboiului.
Rămân la concluzia că nu toți frații au aceeași mamă și îmi place să cred că împreună formăm un tot unitar indestructibil.
Pentru mine, Invictus reprezintă cel mai frumos și plăcut mod de a te recupera, transformând sportul în cea mai utilă metodă de reintegrare în societate și, totodată, posibilitatea de a te reinventa și autodepăși.
Nu îmi place să pierd, dar dacă o fac, cu siguranță mă voi întoarce mai puternic. Succesul este suma totală a eșecurilor!
Mă antrenez pentru proba de powerlifting, categoria sub 72 kg. la Gorilla Gym, în orașul meu natal, alături de vărul meu, care îmi este și antrenor.
Aștept să ne vedem la Haga și promit că am să dau totul pentru a mă depăși și pentru a ajuta echipa României.
- Caporal clasa a III-a Valentin Ciolan-Uță
📌 Data și locul nașterii: 03.04.1987, Pitești, județul Argeș;
📌 Starea civilă: căsătorit, 3 copii;
📌Arma: poliție militară;
📌 Date despre incident: rănit pe data de 30 aprilie 2015, în Afganistan, cu Batalionul 33 Vânători de Munte „Posada”,;
📌 Diagnostic: răni la nivelul feței, mâinilor și picioarelor. Fără mușchi la pulpa piciorului stâng, nerv lezat la nivelul genunchiului, gradul 3 de invaliditate;
📌 Discipline sportive la care concurează: powerlifting, rowing, volei, atletism – aruncarea bilei.
📌Structura în care este încadrat: Batalionul 49 Apărare CBRN „Argeș”, Pitești.
,,Sportul face parte din mine. L-am practicat de la vârsta de 6 ani și mi-a clădit un caracter puternic, ajutându-mă să trec peste obstacolele vieții. De asemenea, m-a ajutat să mă recuperez dupa ce am fost rănit în Afganistan, psihic mai ales. Am o familie frumoasă, iar soția și părinții mi-au fost alături în momentele grele. Sunt fericit că am doi copii minunați, o fetiță și un băiețel, pe care îi iubesc foarte mult.
Prin Invictus am descoperit noi prieteni, iar cel mai important lucru este că pot concura din nou în competiții sportive. Am muncit din greu în ultimii doi ani și am facut multe sacrificii, așa că îmi doresc ca acolo să obțin rezultate cât mai bune, pentru ca așa sunt eu, îmi doresc să fiu cel mai bun întotdeauna.”
- Plutonier adjutant principal (în rezervă) Eugen Mănăilă
📌 Data și locul nașterii: 09.12.1969, Buzău, județul Buzău;
📌 Starea civilă: căsătorit, 1 copil;
📌Arma: infanterie;
📌 Date despre incident: rănit pe data de 19 februarie 2010, în Afganistan, cu Batalionul 33 Vânători de Munte „Posada”;
📌Diagnostic: traumatism la membrul inferior drept, 3 coaste fracturate, fractură pumn mâna dreaptă și ambii umeri afectați, gradul 2 de invaliditate;
📌Discipline sportive la care concurează: powerlifting, rowing, atletism – aruncarea bilei.
📌Ultima structură în care a fost încadrat: Batalionul 620 Operații Speciale „Băneasa-Otopeni”, Buzău.
„Fac parte din Invictus România aproape de la înființarea acesteia și sunt bucuros că majoritatea obiectivelor inițiale s-au realizat. Proiectul Invictus ne-a ajutat pe noi, veteranii răniți în teatrele de operațiuni ai Armatei Românei, să ne transforme din oameni cu probleme fizice și psihice, diferite din multe puncte de vedere, într-o mare familie, unde acceptarea, toleranța, ajutorul și nu în ultimul rând camaraderia să reprezinte normalitatea relațiilor dintre noi.
Am reușit, și o facem în continuare, să demonstrăm că imposibil este doar un cuvânt și nu o condiționare, ajungând exemple pentru mulți oameni, în special pentru cei care au trecut prin diferite traume. Sportul, în sensul activității fizice pentru sănătate, ar trebui să fie prezent în întreaga societate, indiferent de vârstă și posibilități, pentru că aduce cu sine lucruri și stări de neprețuit, și aici aș enumera primele două în ordinea importanței: starea de bine și sănătatea.
Mulțumirile mele se îndreaptă în egală măsură către familia mea, către inițiatorul Invictus România, domnul Luca Petre, către managerul actual și coordonatori ai proiectului, către sponsori și factori decidenți, către voluntarii ce sunt lângă noi la toate activitățile și nu în ultimul rând, către camarazii mei care se implică cu multă dragoste în proiect.
- Plutonier adjutant (în rezervă) Cătălin-Cristian Olteanu
📌 Data și locul nașterii: 02.12.1982, sector 2, București;
📌 Starea civilă: căsătorit, 1 copil;
📌Arma: parașutism;
📌 Date despre incident: rănit pe data de 27 septembrie 2011, în Afganistan, cu Batalionul 495 Parașutiști „Căpitan Ștefan Șoverth”;
📌Diagnostic: răni în zona feței, lipsă de substanță cerebrală temporală, a rămas fără un ochi, are pierderi de memorie iar obrazul și nasul i-au fost reconstruite cu ajutorul unei proteze de titan, gradul 2 de invaliditate;
📌Discipline sportive la care concurează: atletism, rowing, volei din poziția șezut.
📌Ultima structură în care a fost încadrat: Batalionul 495 Parașutiști „Căpitan Ștefan Șoverth”, Clinceni. Actualmente pensionar.
,,Este prima dată când particip la Jocurile Invictus. M-am antrenat cât am putut de mult, în funcție de cât îmi permite starea de sănătate. Vreau să reprezint România cu cinste, iar dacă voi câștiga vreo medalie vreau să se spună „România a câștigat prin mine”. Spiritul Invictus înseamnă în primul rând camaraderie, mai presus de competiție: de exemplu, dacă un camarad din fața mea are o problemă și nu poate ajunge la finișh, datoria mea, ca Invictus, este să-l ajut, nu să trec nepăsător pe lângă el.
Știind că familia mea este alături de mine și că mă susține din tribune, voi fi foarte motivat în timpul probelor, iar în mintea mea o să se audă doar ,,Deșteaptă-te române”. Fiul meu este „principalul vinovat” pentru participarea mea la Jocurile Invictus. Mereu mă susține, iar când vede că sunt obosit un pic, mă încurajează, îmi dă puterea de a merge mai departe și îmi spune ”hai tati, încă puțin! Știu că poți, am încredere în tine!”. Urmează apoi soția mea, care mereu mă împinge de la spate și-mi spune „e timpul să te antrenezi, azi merg cu tine”. Și mai este cineva despre care vreau să aduc aminte. Johan van Eten, militar rănit al armatei Olandei, care este și este antrenorul meu la rowing. Mă susține și mereu îmi dă programe pentru rowing, unele mai grele, altele mai ușoare. Pentru el nu contează pe ce loc termin, ci doar să mă simt bine, participând, iar pentru mine toate astea înseamnă un atu.
Alături de familie și prietenii care mă susțin vin de fiecare dată și colegii din Batalionul 495 Parașutiști, din care am făcut parte. Alături de ei am fost în două misiuni: în Irak, în 2007, și în Afganistan, în 2011, misiune în care am fost rănit. Un parașutist rămâne parașutist pentru totdeauna, iar colegii mei de unitate m-a susținut în majoritatea antrenamentelor, punându-mi la dispoziție suportul tehnic pentru antrenamente, plus o parte din echipament.
Nu vreau să închei fără a mulțumii voluntarilor Invictus. Ei sunt mereu alături de noi, necondiționat, ne încurajează și ne dau putere.”
- Plutonier adjutant Iulian-Constantin Căpățână
📌 Data și locul nașterii: 08.07.1975, Casimcea, județul Tulcea;
📌 Starea civilă: căsătorit, 1 copil;
📌Arma: medical;
📌 Date despre incident: rănit pe data de 02 august 2012, în Afganistan, cu Batalionul 280 Infanterie Mecanizată „Căpitan Valter Mărăcineanu”, având funcția de comandant grupă evacuare răniți, în cadrul plutonului medical.
📌Diagnostic: fractură la membrul inferior drept, gradul 3 de invaliditate;
📌Discipline sportive la care concurează: tir cu arcul.
📌Structura în care este încadrat: Batalionului 348 Apărare Antiaeriană “Dobrogea”, Murfatlar.
„Am participat la două misiuni în teatrele de operații, în Iraq – 2008 și în Afganistan – 2012, în ultima trecând printr-un incident, chiar în ultima zi ultima oră din misiune, suferind o fractură la piciorul drept. Sunt în proiectul Invictus din anul 2017, când am participat la Jocurile Invictus de la Toronto, făcând parte din echipa medicala,experiență pe care am repetat-o și în 2018 la Jocurile Invictus de la Sydney. Mi-a plăcut plăcut foarte mult, așa că m-am alăturat proiectului și m-am antrenat la disciplina tir cu arcul, de care m-am îndragostit în scurt timp. Vreau să reprezint Romania cu cinste și sper să obțin rezultate cat mai bune.
Locuiesc în Constanța, așa că plimbările pe faleză sunt la ordinea zilei, pentru că este o activitate care îmi place și mă relaxează. Una dintre pasiunile mele sunt călătoriile, pentru că îmi place să vizitez locuri noi și să conduc mașina. Mă bucur că în Constanța mai am doi colegi din proiectul Invictus, Bolovan Florin și Neagu Marcel, pentru că mergem împreună să ne antrenăm la tir cu arcul, într-un spațiu pus la dispoziție de Brigada 9 Mecanizată. Am o relație foarte bună de prietenie cu cei doi colegi, iar la antrenamente reușim să ne susținem și să ne motivăm împreună, pentru a evolua la acest sport. Dar prietenia noastră nu rămâne doar pe terenul de antrenament, ci reușim de nenumărate ori să ne petrecem timpul liber împreună și să ne ajutăm când este cazul.
Sunt căsătorit și am un băiat de 14 ani, Rareș, care mă face mândru în fiecare zi, mai ales că studiază foarte bine și are doar note de 10. Îmi doresc și eu să îl fac mândru de mine și sper să țintesc cât mai multe puncte de 10 la Jocurile Invictus de la Haga, unde mă va însoți împreună cu soția mea. Fiind alături de mine, sunt sigur că mă voi concentra cât mai bine și voi da tot ce pot pentru a obține un rezultat bun.
Mulțumesc tuturor celor care sunt alături de noi, care ne înțeleg și ne sprijină. Mulțumesc în special familiei, pentru susținerea și înțelegerea acordată, pentru că nu este ușor să fiu plecat de acasă zile întregi, în cantonamente sau la concursuri. Mulțumesc colegilor care au participat înaintea noastră și ne-au demonstrat că se poate face sport chiar și cu afecțiunile pe care le avem. Asta mi-a dat mult curaj și multă încredere, iar munca lor mă motivează și pe mine.
- Plutonier major Emil-Florin Cojocaru
📌 Data și locul nașterii: 24.02.1979, Brașov, județul Brașov;
📌 Starea civilă: căsătorit, 2 copii;
📌Arma: auto;
📌 Date despre incident: rănit pe data de 19 iulie 2009, în Afganistan, cu Batalionul 280 Infanterie Mecanizată “Căpitan Valter Mărăcineanu”, având funcția de mecanic conductor;
📌Diagnostic: : răni în zona feței, afecțiuni neurologice, rănirea membrului inferior drept, afecțiuni ale urechilor, rinichiul stâng dislocat, afecțiuni interne ale vaselor de sânge, gradul 2 de invaliditate;
📌Discipline sportive la care concurează: tir cu arcul.
📌Structura în care este încadrat: Batalionul 198 Sprijin Logistic „Prut”, Iași.
„Mă bucur că fac parte din proiectul Invictus și sunt recunoscător pentru camarazii care au devenit a doua mea familie. Împreună am reușit să trecem mai ușor peste problemele noastre, iar sportul ne-a ajutat mult, atât în recuperarea fizică, cât și în cea psihică. Activitățile sportive la care participăm ne motivează și ne dau încredere.
În ultimii doi ani, majoritatea timpului l-am petrecut cu arcul în brațe, fie în cantonamente, fie la concursuri, fie acasă la antrenament. Este o activitate pe care o fac din pasiune și sunt conștient că rezultatele bune necesită multe ore de antrenament.
Sunt nerăbdător să trăiesc experiența Jocurilor Invictus din postura de concurent, în curând, la Haga. Va fi interesant să cunosc militari ai altor națiuni, care au trecut prin aceleași experiențe ca și noi. Îmi doresc să obțin rezultate cât mai bune, chiar dacă bucuria de a fi acolo va fi mai importantă decât locul obținut.”
- Plutonier major Eduard-Vlad Romila
📌 Data și locul nașterii: 23.10.1978, Huși, județul Vaslui;
📌 Starea civilă: căsătorit, 2 copii;
📌Arma: Auto;
📌 Date despre incident: rănit pe data de 25 septembrie 2016, în Afganistan, cu Batalionul 341 Infanterie Protecția Forței „Rechinii Albi”, având funcția de comandant grupă și șofer;
📌Diagnostic: : fractură coloana vertebrală, fisură a tendonului subcapular braț drept, gradul 3 de invaliditate;
📌Discipline sportive la care concurează: tir cu arcul.
📌Structura în care este încadrat: Batalionul 202 Apărare CBRN (Intervenție la Dezastre) „General Gheorghe Teleman”, Huși.
M-a pasionat uniforma militară de mic copil și sunt în sistemul militar din anul 2002. Copilăria mea a fost presărată cu muncă grea, atât la crescut animale sau la lucrat pământul, cât și în construcții, în meșteșugul fierului și al zidăriei. Sunt recunoscător că am fost obișnuit de mic cu greutățile, pentru că mi-a clădit un caracter puternic și m-a pregătit atât pentru cariera militară cât și pentru viața de familie.
Consider că am rezonat destul de mult cu rigorile și cu valorile sistemului militar, așa că armata mi s-a potrivit ca o mănușă: disciplină, seriozitate și profesionalism. În viața de familie, organizarea și disciplina sunt cuvintele de ordine, iar suportul reciproc și munca în echipă aduc liniște și pace în viețile noastre. Armata și familia sunt viața mea, iar la serviciu mă simt la fel de bine ca acasă. Domeniul auto este mai mult decât obiectul muncii la serviciu, este o pasiune. Scopul vieții mele este încununat de familia minunată pe care o am, o soție înțelegătoare și 2 copii superbi: Sebastian, de 9 ani, și Denisa, de 4 anișori.
În anul 2016 am avut incidentul din Afganistan. Nu mă așteptam să mi se întâmple mie asa ceva, după o misiune în Iraq și alta în Afganistan. Recuperarea a fost grea datorită afecțiunilor pe care le-am avut la coloana vertebrală, dar acasă ma asteptau familia și colegii de serviciu, și m-am simțit motivat să mă recuperez. Proiectul INVICTUS a fost ceva neașteptat. Nu credeam că eu, cu afectiunile mele, voi mai putea executa activități sportive, dar iată că tirul cu arcul m-a relaxat și m-a ajutat să mă recuperez într-un mod mai plăcut. Acest proiect mi-a dat încredere, m-a ajutat să mă reintegrez în societate și să comunic mai mult. Avem o echipă de conducere care se implică foarte mult ca aceste antrenamente să decurgă într-un mod plăcut și relaxant. Împreună conștientizăm că viața merge înainte, că mai avem multe de realizat și că nici un obstacol nu este de nedepășit.
- Caporal clasa a II-a Marcel Neagu
📌 Data și locul nașterii: 13.09.1980, Constanța, județul Constanța;
📌 Starea civilă: căsătorit, 1 copil;
📌Arma: infanterie;
📌 Date despre incident: rănit pe data de 25 septembrie 2016, în Afganistan, cu Batalionul 341 Infanterie „Rechinii Albi”, având funcția de top-cover;
📌Diagnostic: multiple fracturi la piciorul stâng, cu pierdere masivă de țesut la piciorul drept, 3 vertebre fracturate, gradul 2 de invaliditate;
📌Discipline sportive la care concurează: tir cu arcul.
📌Structura în care este încadrat: Brigada 9 Mecanizată „Mărășești”, Constanța.
Am început tirul cu arcul în 2018, la recomandarea domnului doctor Robert Munteanu, care cunoștea foarte bine afecțiunile mele și era familiarizat cu proiectul Invictus. A văzut în mine un adevărat arcaș și se pare ca a avut dreptate, pentru că m-am îndrăgostit în scurt timp de această disciplină sportivă. În tot acest timp am făcut antrenamente, cu ajutorul cărora am obținut câteva rezultate naționale. Tot ce am realizat a fost posibil doar datorită faptului că am beneficiat de susținerea necondiționată a familiei, care mi-a fost mereu alături, m-a înțeles și m-a încurajat.
Voi reprezenta România cu onoare și mândrie la Jocurile Invictus de la Haga, iar acest lucru se datorează mai multor oameni frumoși, care au fost lângă mine și cărora le mulțumesc: familia mea care m-a susținut necondiționat, mentoriii Ionuț Butoi și Eugen Pătru, colegii din Echipa Invictus România, staff ul Echipei Invictus România, dr. Robert Munteanu, Conducerea Brigăzii 9 Mecanizată, voluntarilor Invictus, sponsorilor echipei.
Fiind pasionat de sport și o fire competitivă, am făcut ușor tranziția de la fotbal la tir cu arcul. Aștept cu nerăbdare competiția, unde un plus va fi factorul motivațional și anume fetita mea Stephanie Rose, care va fi în tribună alături de soția mea. Aștept cu nerăbdare să aud ,,hai România, hai tati”. Voi da tot ce pot pentru România și sper să sa am un rezultat bun.
Va mulțumesc pentru sprijinul acordat și posibilitatea de a reprezenta România încă odată. GO INVICTUS!!!
- Plutonier adjutant (în rezervă) Florin Bolovan
📌 Data și locul nașterii: 12.10.1971, Jariștea, județul Vrancea;
📌 Starea civilă: căsătorit, 2 copii;
📌Arma: medical;
📌 Date despre incident: multiple fracturi la nivelul coloanei vertebrale L1-L4 și tasarea discurilor intervertebrale, gradul 2 de invaliditate;
📌Diagnostic: multiple fracturi la nivelul coloanei vertebrale L1-L4 și tasarea discurilor intervertebrale, gradul 2 de invaliditate;
📌Discipline sportive la care concurează: tir cu arcul.
📌Ultima structură în care a fost încadrat: Spitalul Militar de Urgență „Dr. Alexandru Gafencu” Constanța. Actualmente pensionar.
Invictus Games simbolizează startul, un nou început, în care m-am ancorat cu încredere alături de camarazii mei, împreună cu care am reușit să depășesc unul dintre momentele dificile ale vieții mele. Evenimentul trist, petrecut în primăvara anului 2006 în teatrul de operații din Afganistan m-a amprentat, lăsând asupra mea atât semne fizice cât și psihice. Trauma psihică a fost amplificată de pierderea unuia dintre cei mai buni prieteni și camarazi, Gheorghiță Drăgușanu, care a decedat pe data de 20 iunie 2006. Camarazii din proiectul Invictus, familia și prietenii, m-au ajutat să depășesc această traumă și să îmi găsesc o stare de echilibru și liniște.
Sunt mândru că reprezint România la jocurile Invictus Games de la Haga, la proba de Tir cu arcul Compound, și sper să obțin rezultate cât mai bune. Timpul petrecut cu camarazii mei la antrenamente și concursuri de tir cu arcul a făcut din această disciplină mai mult decât un simplu sport, o pasiune.
Familia a reprezentat sursa mea de motivație și le sunt recunoscător că mi-au oferit întotdeauna înțelegere, liniște și susținere.
Închei prin a mulțumi, camarazilor, managerilor și voluntarilor Invictus pentru suportul acordat.
- Plutonier adjutant principal (în rezervă) Mihai Ion Toma
📌 Data și locul nașterii: 15.05.1971, Lădești, județul Vâlcea;
📌 Starea civilă: căsătorit, 2 copii;
📌Arma: artilerie și rachete, specialitatea parașutist.
📌 Date despre incident: rănit pe data de 19 septembrie 2011, în Afganistan, cu Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni”, având funcția de specialist grup cercetare.
📌Diagnostic: cot drept distrus-redoare articulară, gradul 3 de invaliditate;
📌Discipline sportive la care concurează: tir cu arcul.
📌Ultima structură în care a fost încadrat: Școala Militară de Maiștri Militari și Subofițeri a Forțelor Terestre „BASARAB I”, Pitești. Actualmente pensionar.
,,Mă bucur că fac parte din proiectul Invictus, pentru că m-a ajutat să depășesc mai ușor momentele dificile apărute în viața mea și mi-a redat încrederea în mine.
Va fi prima participare pentru mine la Jocurile Invictus, ca și titular în echipa de tir cu arcul, și sunt nerăbdător să trăiesc această experiență. Cel mai interesant va fi să socializez cu militari răniți din alte țări, care au trecut prin experiențe similare.
- Plutonier adjutant (în retragere) Florin Boc
📌 Data și locul nașterii: 09.04.1977, Beiuș, județul Bihor;
📌 Starea civilă: căsătorit, 2 copii;
📌Arma: auto;
📌 Date despre incident: pe data de 7 februarie 2011, aflat în Afganistan, cu Batalionul 812 Infanterie „Șoimii Carpaților”, a început să se simtă rău și a fost evacuat de urgență în Germania; Era încadrat pe funcția de macanic-conductor TAB;
📌Diagnostic: leucemie, gradul 2 de invaliditate;
📌Discipline sportive la care concurează: tir cu arcul.
📌Ultima structură în care a fost încadrat: Batalionului 405 Sprijin Logistic „Năsăud”, Bistrița. Actualmente pensionar.
Am participat la 5 misiuni internaționale: Kosovo – 2002, Irak – 2004 și Afganistan 2003, 2006 și 2010. În ultima misiune am fost diagnosticat cu Leucemie Mieloblastica acută, iar de atunci urmez un tratament foarte strict.
Fac parte din proiectul Invictus din anul 2018 și sunt înscris la disciplina tir cu arcul. Particip la Jocurile Invictus pentru prima dată în lotul de competitori. Datorită proiectului Invictus am descoperit că prin sport poți să te recuperezi, atât fizic, cât și psihic .
În Bistrita mai am 5 colegi din proiectul Invictus: Zbâncă Vasile, Ilovan Angel, Reman Ionuț, Czirak Gabriel și Floare Dorian. Ne motivăm unul pe celălalt și uitându-mă înapoi, pot spune că am realizat multe lucruri frumoase, atât pe plan personal, cât și sportiv.
Am o familie minunată, formată din soția mea, Cristina, și doi copii: un băiat de 18 ani, Sebastian, și o fată de 16 ani, Alexandra. Soția îmi va fi alături la Haga și sunt tare bucuros că va fi în tribună atunci când eu voi concura.
Mulțumesc tuturor celor care au fost alături de mine în momentele cele mai grele. Mulțumesc celor care sunt alături de noi, militarii răniți, care ne înțeleg și ne sprijină. Mulțumesc familiei, pentru susținere, înțelegere și sprijin.
Mulțumesc domnul doctor Mureșan Gavrilaș pentru sprijinul acordat pe toată perioada pregatirii pentru Jocurile Invictus Games Haga 2022.”
